ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată că:

Prin acțiunea înregistrată

la 4 septembrie 2006, reclamanții G.M., B.M.L., U.L., M.Ș., C.C., S.G.P.,

T.C.G. și C.N.A.C. au solicitat anularea dispozițiilor nr. 303-310 din 17 iulie

2006 emise de S.G.C.S.M., precum și a deciziilor nr. 63-70 din 19 iulie 2006,

nr. 984-987 și nr. 990-994/ LC din 3 august 2006 emise de P.C.S.M.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că în urma concursului organizat în perioada 20-25

aprilie 2005 de instituția pârâtă au fost încadrați în funcții publice pe

treapta I de salarizare, dar prin deciziile contestate s-a modificat încadrarea

inițială, prin trecerea în treapta III de salarizare și imputarea diferențelor

salariale încasate de la data încadrării.

Reclamanții au susținut că

deciziile emise de pârât sunt nelegale, pentru că Legea nr. 76/2005 nu era

aplicabilă concursului la care au participat, nefiind posibilă modificarea

condițiilor de concurs pe parcursul derulării acestuia.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 2.511 din 24 octombrie 2006, prin care a admis acțiunea, a anulat

dispozițiile 303-310 din 17 iulie 2006 și nr. 63-70 din 19 iulie 2006 și

deciziile nr. 984-987 și nr. 990-994/ LC din 3 august 2006, obligând pârâtul să

plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei.

Hotărând astfel, instanța de

fond a constatat nelegalitatea actelor contestate prin care au fost modificate

parțial deciziile de încadrare în funcții publice pe o anumită treaptă de

salarizare, având în vedere că acestea au intrat în circuitul civil de la data

comunicării și nu mai era posibilă modificarea lor de către emitent.

Instanța de fond a mai

reținut că reclamanții au candidat pentru posturi cu treapta I de salarizare,

anunțate public la data inițierii procedurii de ocupare a posturilor și

obligațiile asumate de autoritatea publică prin lansarea ofertei nu mai pot fi

modificate ulterior, prin intrarea în vigoare a unei legi noi. În speță, s-a

considerat că nu era aplicabilă Legea nr. 76/2005, intrată în vigoare după

desfășurarea probei scrise a concursului, pentru că pârâtul nu mai era în

termenul de modificare a condițiilor de organizare a concursului.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul C.S.M., solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a înlăturat neîntemeiat aplicarea Legii nr. 76/2005, încălcând

principiul constituțional al aplicării imediate a legii noi, dat fiind că

aceasta conține norme procedurale cu aplicabilitate imediată. Recurentul a

criticat și concluzia instanței de fond că actele de numire cu o anumită

treaptă de salarizare nu mai pot fi modificate de emitent, invocând

dispozițiile legale derogatorii de la dreptul comun, respectiv art. 30 alin.

(1) și (4) din O.U.G. nr. 92/2004, art. 73 alin. (1) și (2) și art. 72 lit. a)

și b) din Legea nr. 188/1999.

Referitor la schimbarea

treptelor de salarizare, recurentul a precizat că au fost respectate normele

impuse de Legea nr. 76/2005, iar instanța de fond nu a avut în vedere paguba

materială creată instituției prin acordarea unor sume încasate necuvenit de

către intimați.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va

admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

În raportul de audit intern

din 29 mai 2006 întocmit de B.A.P.I. din cadrul C.S.M., s-a constatat că, în

urma concursului desfășurat în perioada 20-25 aprilie 2005,

intimații-reclamanți au fost numiți în funcții publice de execuție cu

nerespectarea dispozițiilor art. 9 alin. (1

1

) și (1

2

) din

Legea nr. 76/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea

drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru

anul 2005.

Conform acestei

reglementări, în vigoare de la 21 aprilie 2005, salariile de bază ale

persoanelor care ocupă în anul 2005 o funcție publică de execuție, în

condițiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare,

corespunzătoare categoriei, clasei și gradului profesional în care sunt numite.

Pe baza acestor prevederi

legale și a concluziilor raportului de audit intern, S.G.C.S.M. a emis

dispozițiile nr. 303-317 din 17 iulie 2006, prin care au fost modificate

parțial dispozițiile de numire a intimaților în funcții publice, în sensul că

au fost încadrați cu treapta 3 de salarizare.

Instanța de fond a dispus

nelegal anularea acestor dispoziții, prin care drepturile de salarizare ale

intimaților au fost stabilite în concordanță cu legea în vigoare la data

numirii în funcție, respectiv la data nașterii raportului de serviciu.

Aplicarea acestei legi în

cazul intimaților a fost înlăturată cu motivarea că este ulterioară perioadei

de organizare și de desfășurare a concursului de ocupare a funcțiilor publice,

dar instanța de fond nu a avut în vedere că salarizarea intimaților se

stabilește în raport de data la care au fost numiți și au dobândit calitatea de

funcționari publici.

Conform art. 4 și art. 54

alin. (4) din Legea nr. 188/1999 republicată, raporturile de serviciu se nasc

și se exercită pe baza actului administrativ de numire, care conține temeiul

legal al numirii, numele funcționarului public, denumirea funcției publice,

drepturile salariale și locul de desfășurare a activității.

La data de 16 mai 2005, când

au fost numiți intimații în funcțiile publice pentru care au fost declarați

admiși la concurs, era în vigoare Legea nr. 76/2005, astfel încât salarizarea

lor trebuia stabilită la nivelul treptei 3, în conformitate cu noua

reglementare.

Pentru considerentele

expuse, hotărârea atacată va fi modificată în parte, în sensul că va fi

respinsă ca nefondată cererea intimaților-reclamanți de anulare a dispozițiilor

nr. 303-310 din 17 iulie 2006 privind încadrarea lor în treapta 3 de

salarizare. De asemenea, va fi respinsă cererea de anulare a deciziilor nr.

984-987 și 990-994 din 3 august 2006, având în vedere că acestea au fost

întocmite în procedura administrativă prealabilă și nu produc efecte juridice

proprii în privința carierei și drepturilor salariale ale intimaților.

Înalta Curte va menține

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate cu privire la anularea deciziilor de

imputație nr. 63-70 emise la 19 iulie 2006 și la cheltuielile de judecată

datorate de recurentul-pârât.

Instanța de fond a constatat

corect nelegalitatea deciziilor de imputație, prin care intimații-reclamanți au

fost obligați să restituie diferențele de drepturi salariale aferente treptei 1

de salarizare pentru perioada 16 mai 2005 - 30 iunie 2006.

În perioada respectivă,

intimații au exercitat atribuțiile specifice postului în care au fost numiți și

drepturile salariale încasate reprezintă contraprestația muncii depuse.

Restituirea sumelor astfel

încasate nu poate fi dispusă în condițiile în care nu a existat o culpă a

intimaților în stabilirea nivelului lor de salarizare și nu sunt îndeplinite

condițiile legale pentru angajarea răspunderii lor materiale.

Deciziile de imputație sunt

nelegale și pentru faptul că s-a dispus restituirea diferențelor salariale în

perioada 16 mai 2005-30 iunie 2006, fără a se avea în vedere că Legea nr.

76/2005 a reglementat numai nivelul de salarizare pentru funcționarii publici

numiți în anul 2005, fără a modifica funcțiile publice în care au fost numiți

intimații și fără a dispune cu privire la salarizarea ulterioară a acestora,

după anul în care au fost încadrați.

În consecință, prezentul

recurs va fi admis și hotărârea pronunțată de instanța de fond va fi modificată

parțial, în sensul că vor fi respinse cererile de anulare a dispozițiilor nr.

303-310 din 17 iulie 2006 și a deciziilor nr. 948 -987 și 990-994 din 3 august

2006, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.S.M., împotriva sentinței civile nr. 2511 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea privind anularea

dispozițiilor nr. 303-310 din 17 iulie 2006 precum și cererea de anulare a

deciziilor nr. 948-987 și 990-994 din 3 august 2006.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2007.