ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2909/2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2909/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 7 octombrie 2005, reclamanta M.M. a chemat în judecată Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, în solidar cu Comisia de Concurs și Comisia de

soluționare a contestațiilor constituite în condițiile art. 13 și 3 din Anexa nr.

1 din H.G. nr. 1209/2003, solicitând acordarea punctajului legal cuvenit pentru

lucrarea scrisă pe care a întocmit-o în calitate de concurentă la concursul

pentru ocuparea funcției publice de conducere - Director Executiv la Direcția Edilitară din cadrul Primăriei municipiului Timișoara, organizat în zilele de 7 și 8

septembrie 2005; obligarea Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici ca, pe baza punctajului corect ce i se va acorda, să emită un ordin

prin care să dispună punerea în aplicare a sentinței definitive și executorii

ce se va pronunța în prezenta cauză și luarea tuturor măsurilor legale pentru

acordarea despăgubirilor materiale și morale ce i se cuvin ca persoană vătămată

în drepturile civile și constituționale printr-un act unilateral al

reprezentanților împuterniciți de autoritățile publice.

Ca pagube materiale,

reclamanta a solicitat contravaloarea indemnizației de conducere la care ar fi

avut dreptul prin ocuparea funcției de Director Executiv la Direcția Edilitară a Primăriei Timișoara, inclusiv echivalentul în bani a drepturilor

salariale suplimentare încasate de concurentul calificat, iar cu privire la

daunele morale, reclamanta a arătat că le va preciza la cererea instanței.

Totodată, reclamanta a

solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat

dispozițiile art. 1, 16, 21 și 52 din Constituția României, art. 1, 8 și 16 din

Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) și art. 23 al Anexei nr. 1 la H.G. nr. 1209/2003.

La data de 12 octombrie 2005,

reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să judece în

contradictoriu cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin

reprezentantul acesteia și cu membrii Comisiei de concurs și ai Comisiei de

soluționare a contestațiilor constituite în condițiile art. 13 din H.G. nr. 1209/2003,

invocând dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a precizat că pe

fila 2 din acțiunea sa introductivă se va citi în loc de „nu solicit anularea

concursului”, „nu solicit suspendarea concursului”. Aceasta, întrucât, în

opinia reclamantei, ca urmare a admiterii acțiunii sale va rezulta implicit că

acest concurs nu a fost organizat conform prevederilor legale, motiv pentru

care solicită instanței, să specifice explicit nulitatea concursului.

De asemenea, reclamanta a

arătat că solicită instanței să ceară Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, să dispună membrilor celor două comisii chemați în judecată să

expliciteze, fiecare în parte, modul de acordare a punctajului și să depună în

instanță aceste explicitări scrise, împreună cu lucrarea sa pentru aprecierea

notei legal cuvenite, în condițiile legii.

La data de 5 decembrie 2005,

astfel cum rezultă din încheierea ședinței publice, reclamanta a depus

„precizarea cadrului procesual”, prin care a arătat că înțelege să cheme în

judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, Consiliul Local al municipiului

Timișoara, Prefectura județului Timiș, reprezentată de Prefect. Membrii

Comisiei de concurs și ai Comisiei de soluționare a contestațiilor, solicitând,

pe de o parte, constatarea nulității de drept a concursului organizat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, în zilele de 7 și 8 septembrie 2005,

conform art. 50 din H.G. nr. 1209/2003.

Pe de altă parte, a solicitat,

a se dispune, în baza art. 8 alin. (2) și (3), coroborat cu art. 18 alin. (4) lit.

a) și e) din Legea nr. 554/2004, anularea actelor administrative și acțiunilor

administrative ale pârâților privind concursul contestat, obligarea pârâților

să constate nulitatea actului de numire în funcție a candidatului calificat și

să emită noi acte administrative (ordin, respectiv dispoziție, procese-verbale,

etc.) pentru numirea reclamantei în funcția de Director Executiv la Direcția Edilitară a Primăriei municipiului Timișoara, dacă nota acordată de instanță este

mai mare decât nota obținut de concurentul calificat sau obligarea Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici și a Consiliului Local al municipiului

Timișoara să organizeze un nou concurs pentru ocuparea respectivei funcții.

Totodată, reclamanta a

solicitat obligarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici să dispună prin

ordin al președintelui, punerea în aplicare a sentinței ce se va pronunța.

De asemenea, reclamanta a

mai solicitat declararea sa drept câștigătoare a concursului prin suplinirea

consimțământului celor două comisii, dacă notă acordată de instanță o va situa

în fața candidatului calificat [invocă art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004].

A mai solicitat reclamanta,

obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale, precum și la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamanta critică, în esență, întregul concurs și „actele ce îl compun”,

apreciind că acesta s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale.

La data de 15 decembrie 2005,

reclamanta și-a „reformulat acțiunea”, chemând în judecată Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, Consiliul Local al municipiului Timișoara și Prefectura

județului Timiș, „în contestarea legalității organizării și desfășurării

concursului din zilele de 7 și 8 septembrie 2005, precizând, totodată și numele

și adresele persoanelor fizice, membre ale celor două comisii și completând

motivele acțiunii, dar arătând că renunță la chemarea în judecată a acestora.

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 110/CA din

21 februarie 2006, examinând excepția de necompetență materială invocată de

pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a apreciat-o ca fiind temeinică

și, în baza dispozițiilor art. 158 și 159 C. proc. civ., raportat la art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 624/2003, art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și art. 10 din

Legea nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare a contestației la Curtea de Apel Timișoara.

Prin cererea înregistrată la

data de 4 aprilie 2006, reclamanta M.M. și-a precizat acțiunea, în sensul că

înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâții: Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, Consiliul Local al municipiului Timișoara, Primăria municipiului

Timișoara, Primarul municipiului Timișoara și Prefectura județului Timiș, prin Prefect,

solicitând ca, în contradictoriu cu aceștia, să se constate nulitatea de drept

a concursului organizat în zilele de 7 și 8 septembrie (totalitatea actelor

administrative și a operațiunilor ce îl compun) de către Agenția Națională a

Funcționarilor Publici și celelalte pârâte pentru ocuparea funcției respective,

întrucât acesta s-a desfășurat cu încălcarea legii și să se dispună anularea

actului administrativ prin care o altă persoană a fost declarată câștigătoare a

concursului și încadrată în funcție, având în vedere că acesta este un act

subsecvent care nu poate exista dacă acest concurs este nul.

Totodată, reclamanta a

solicitat anularea actului prin care i-a fost acordată notă la proba scrisă și

a ordinului care i s-a soluționat contestația și obligarea pârâtei să-i acorde

o notă în concordanță cu baremul și răspunsurile date (pe baza unei expertize).

De asemenea, reclamanta a

solicitat anularea tuturor actelor și operațiunilor administrative care au stat

la baza emiterii actelor administrative atacate, obligarea pârâtelor de a-i

acorda nota în mod legal, astfel cum va rezulta din expertiza ce se va efectua

și de a o numi în funcția de director executiv la Direcția Edilitară, în situația anulării concursului, reclamanta a solicitat obligarea

pârâtei Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, la organizarea unui nou

concurs cu respectarea legii.

A mai solicitat reclamanta,

daune morale în sumă de 30.000 RON și cheltuieli de judecată.

La data de 17 aprilie 2006,

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a

pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței materiale a acestei

instanțe pe considerentul că actele administrative atacate prin acțiunea

introductivă și precizată ulterior, au fost eliberate de organele

administrației locale, invocând dispozițiile art. 3 pct. 1, raportat la art. 2 pct.

1 lit. d) C. proc. civ.

Aceeași instanță, prin

sentința civilă nr. 133/PI din 17 aprilie 2006, a declinat competența materială a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială și

de contencios administrativ.

Pentru a se pronunța în

acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că actele administrative

în cauză sunt rezultatul activității unei autorități publice de nivel județean,

fiind irelevantă, sub aspectul competenței, chemarea în judecată a pârâtei Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici care a dispus organizarea concursului,

pentru că aceasta nu a emis nici un act vătămător producător de consecințe

juridice, față de reclamantă. Nici cererea reclamantei, de obligare a acestei

pârâte pentru organizarea unui nou concurs nu determină competența materială a

instanței, fiind de principiu că singurul criteriu în stabilirea acesteia este

nivelul local sau central al autorității publice care emite actul administrativ

vătămător sau care refuză un asemenea act.

Cauza a fost trimisă

Tribunalului Timiș, ca instanță de contencios administrativ, conform art. 158 și

159 C. proc. civ., fără regulator de competență, pe considerentul că art. 22 C. proc. civ. nu prevede un conflict de competență între o curte și o instanță din raza sa de

activitate.

Împotriva acestei din urmă

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M.M., criticând-o

pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, (fără a le încadra în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.), se susține că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că actul administrativ

care a generat neregularitatea organizării concursului, este tocmai Ordinul nr.

3350 din 11 august 2005, prin care s-au stabilit condițiile de concurs și s-au

constituit comisiile și secretariatul concursului, iar competența de a verifica

actele autorităților publice centrale o are curtea de apel, fiind aplicabile

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cele ale art. 3 alin.

(1) C. proc. civ.

Recurenta mai arată că

datorită nelegalității organizării concursului a renunțat la chemarea în

judecată, atât a membrilor comisiilor, cât și a Primăriei municipiului

Timișoara, ca structură funcțională la dispoziția autorităților publice locale.

Totodată,

recurenta-reclamantă arată că și pe această cale precizează că înțelege să

cheme în judecată autoritățile publice responsabile cu asigurarea legalității

concursului și care au intervenit în organizarea și desfășurarea acestuia prin reprezentanții

lor, legal desemnați, acestea fiind părțile legal responsabile pentru

organizarea și desfășurarea concursului.

Examinând cauza, în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu cererile și înscrisurile

aflate la dosar, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, se va examina

recursul, întrucât nu poate fi reținută ivirea unui conflict negativ de

competență, deși formal are această aparență. Contrar celor reținute de Curtea

de Apel Timișoara, conflictul nu s-a ivit nu pentru considerentele sentinței

atacate, ci datorită faptului că atâta timp cât hotărârea de declinare

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost atacată cu recurs, nu sunt

îndeplinite condițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la existența

unor hotărâri de declinare irevocabile.

Conform dispozițiilor art. 50

din H.G. nr. 1209/2003, concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice din

cadrul autorităților și instituțiilor publice, organizate cu nerespectarea

prevederilor prezentei hotărâri sunt nule de drept, iar nulitatea se constată

de instanța de contencios administrativ.

De asemenea, potrivit art. 51

din același act normativ, în scopul realizării rolului și atribuțiilor ce îi

revin, Agenția Națională a Funcționarilor Publici coordonează metodologic,

monitorizează, verifică și controlează aplicarea și respectarea prevederilor

H.G. nr. 1209/2003 de către autoritățile și instituțiile publice.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 1 și urm. din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1209/2003 (care face parte

integrantă din respectiva hotărâre, conform art. 52), Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici îi revin atribuții speciale cu privire la organizarea și

desfășurarea concursurilor.

În conformitate cu

dispozițiile H.G. nr. 1209/2003, concursul pentru ocuparea funcției publice de

conducere de director executiv este organizat de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, în speță, prin Ordinul nr. 3550 din 11 august 2005 al

Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aprobându-se condițiile

de participare la concurs, bibliografia și au fost numite comisiile.

Faptul că locul de

desfășurare a concursului a fost la sediul local al municipiului Timișoara, nu

este de natură a diminua rolul și atribuțiile Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici în organizarea acestuia.

Chiar reclamanta, astfel cum

s-a arătat în cele ce preced, și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să

atace toate actele și operațiunile aferente concursului, inclusiv cele emise de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

De altfel, conform

dispozițiilor art. 1 din Regulamentul de organizare și desfășurare a

concursurilor (Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1209/2003), chiar în situația în care

organizatorul concursului este o autoritate locală, Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici îi revin o serie de atribuții, inclusiv aceea de a emite

avizul ce trebuie solicitat obligatoriu de către organizatori, iar din modul în

care sunt formulate condițiile, acestui aviz rezultă cu certitudine că acesta

are natura juridică a unui act administrativ.

Având în vedere, pe de o

parte precizările de acțiune ale recurentei-reclamante, iar pe de altă parte,

dispozițiile H.G. nr. 1209/2003 și cele ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

precum și cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

instanța competentă a soluționa cauza este Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ.

Prin urmare, se va admite

recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre competentă

soluționare, Curții de Apel Timișoara, conform art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.M. împotriva sentinței civile nr. 133/PI din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2006.