ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2909/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 octombrie 2005, reclamanta M.M. a chemat în judecată Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în solidar cu Comisia de Concurs și Comisia de soluționare a contestațiilor constituite în condițiile art. 13 și 3 din Anexa nr. 1 din H.G.

nr. 1209/2003, solicitând acordarea punctajului legal cuvenit pentru lucrarea scrisă pe care a întocmit-o în calitate de concurentă la concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere - Director Executiv la Direcția Edilitară din cadrul Primăriei municipiului Timișoara, organizat în zilele de 7 și 8 septembrie 2005; obligarea Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici ca, pe baza punctajului corect ce i se va acorda, să emită un ordin prin care să dispună punerea în aplicare a sentinței definitive și executorii ce se va pronunța în prezenta cauză și luarea tuturor măsurilor legale pentru acordarea despăgubirilor materiale și morale ce i se cuvin ca persoană vătămată în drepturile civile și constituționale printr-un act unilateral al reprezentanților împuterniciți de autoritățile publice.

Ca pagube materiale, reclamanta a solicitat contravaloarea indemnizației de conducere la care ar fi avut dreptul prin ocuparea funcției de Director Executiv la Direcția Edilitară a Primăriei Timișoara, inclusiv echivalentul în bani a drepturilor salariale suplimentare încasate de concurentul calificat, iar cu privire la daunele morale, reclamanta a arătat că le va preciza la cererea instanței. Totodată, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În drept a invocat dispozițiile art. 1, 16, 21 și 52 din Constituția României, art. 1, 8 și 16 din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) și art. 23 al Anexei nr. 1 la H.G. nr. 1209/2003.

La data de 12 octombrie 2005, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să judece în contradictoriu cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin reprezentantul acesteia și cu membrii Comisiei de concurs și ai Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite în condițiile art. 13 din H.G. nr. 1209/2003, invocând dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Totodată, a precizat că pe fila 2 din acțiunea sa introductivă se va citi în loc de „nu solicit anularea concursului”, „nu solicit suspendarea concursului”. Aceasta, întrucât, în opinia reclamantei, ca urmare a admiterii acțiunii sale va rezulta implicit că acest concurs nu a fost organizat conform prevederilor legale, motiv pentru care solicită instanței, să specifice explicit nulitatea concursului.

De asemenea, reclamanta a arătat că solicită instanței să ceară Agenției Naționale de Administrare Fiscală, să dispună membrilor celor două comisii chemați în judecată să expliciteze, fiecare în parte, modul de acordare a punctajului și să depună în instanță aceste explicitări scrise, împreună cu lucrarea sa pentru aprecierea notei legal cuvenite, în condițiile legii. La data de 5 decembrie 2005, astfel cum rezultă din încheierea ședinței publice, reclamanta a depus „precizarea cadrului procesual”, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, Consiliul Local al municipiului Timișoara, Prefectura județului Timiș, reprezentată de Prefect. Membrii Comisiei de concurs și ai Comisiei de soluționare a contestațiilor, solicitând, pe de o parte, constatarea nulității de drept a concursului organizat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în zilele de 7 și 8 septembrie 2005, conform art. 50 din H.G.

nr. 1209/2003. Pe de altă parte, a solicitat, a se dispune, în baza art. 8 alin. (2) și (3), coroborat cu art. 18 alin. (4) lit. a) și e) din Legea nr. 554/2004, anularea actelor administrative și acțiunilor administrative ale pârâților privind concursul contestat, obligarea pârâților să constate nulitatea actului de numire în funcție a candidatului calificat și să emită noi acte administrative (ordin, respectiv dispoziție, procese-verbale, etc.) pentru numirea reclamantei în funcția de Director Executiv la Direcția Edilitară a Primăriei municipiului Timișoara, dacă nota acordată de instanță este mai mare decât nota obținut de concurentul calificat sau obligarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a Consiliului Local al municipiului Timișoara să organizeze un nou concurs pentru ocuparea respectivei funcții.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici să dispună prin ordin al președintelui, punerea în aplicare a sentinței ce se va pronunța. De asemenea, reclamanta a mai solicitat declararea sa drept câștigătoare a concursului prin suplinirea consimțământului celor două comisii, dacă notă acordată de instanță o va situa în fața candidatului calificat [invocă art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004]. A mai solicitat reclamanta, obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii sale, reclamanta critică, în esență, întregul concurs și „actele ce îl compun”, apreciind că acesta s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale.

La data de 15 decembrie 2005, reclamanta și-a „reformulat acțiunea”, chemând în judecată Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Consiliul Local al municipiului Timișoara și Prefectura județului Timiș, „în contestarea legalității organizării și desfășurării concursului din zilele de 7 și 8 septembrie 2005, precizând, totodată și numele și adresele persoanelor fizice, membre ale celor două comisii și completând motivele acțiunii, dar arătând că renunță la chemarea în judecată a acestora. Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 110/CA din 21 februarie 2006, examinând excepția de necompetență materială invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a apreciat-o ca fiind temeinică și, în baza dispozițiilor art. 158 și 159 C. proc.

civ., raportat la art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 624/2003, art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare a contestației la Curtea de Apel Timișoara. Prin cererea înregistrată la data de 4 aprilie 2006, reclamanta M.M.

și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâții: Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Consiliul Local al municipiului Timișoara, Primăria municipiului Timișoara, Primarul municipiului Timișoara și Prefectura județului Timiș, prin Prefect, solicitând ca, în contradictoriu cu aceștia, să se constate nulitatea de drept a concursului organizat în zilele de 7 și 8 septembrie (totalitatea actelor administrative și a operațiunilor ce îl compun) de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici și celelalte pârâte pentru ocuparea funcției respective, întrucât acesta s-a desfășurat cu încălcarea legii și să se dispună anularea actului administrativ prin care o altă persoană a fost declarată câștigătoare a concursului și încadrată în funcție, având în vedere că acesta este un act subsecvent care nu poate exista dacă acest concurs este nul.

Totodată, reclamanta a solicitat anularea actului prin care i-a fost acordată notă la proba scrisă și a ordinului care i s-a soluționat contestația și obligarea pârâtei să-i acorde o notă în concordanță cu baremul și răspunsurile date (pe baza unei expertize). De asemenea, reclamanta a solicitat anularea tuturor actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative atacate, obligarea pârâtelor de a-i acorda nota în mod legal, astfel cum va rezulta din expertiza ce se va efectua și de a o numi în funcția de director executiv la Direcția Edilitară, în situația anulării concursului, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, la organizarea unui nou concurs cu respectarea legii.

A mai solicitat reclamanta, daune morale în sumă de 30.000 RON și cheltuieli de judecată. La data de 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe pe considerentul că actele administrative atacate prin acțiunea introductivă și precizată ulterior, au fost eliberate de organele administrației locale, invocând dispozițiile art. 3 pct. 1, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 133/PI din 17 aprilie 2006, a declinat competența materială a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că actele administrative în cauză sunt rezultatul activității unei autorități publice de nivel județean, fiind irelevantă, sub aspectul competenței, chemarea în judecată a pârâtei Agenției Naționale a Funcționarilor Publici care a dispus organizarea concursului, pentru că aceasta nu a emis nici un act vătămător producător de consecințe juridice, față de reclamantă. Nici cererea reclamantei, de obligare a acestei pârâte pentru organizarea unui nou concurs nu determină competența materială a instanței, fiind de principiu că singurul criteriu în stabilirea acesteia este nivelul local sau central al autorității publice care emite actul administrativ vătămător sau care refuză un asemenea act.

Cauza a fost trimisă Tribunalului Timiș, ca instanță de contencios administrativ, conform art. 158 și 159 C. proc. civ., fără regulator de competență, pe considerentul că art. 22 C. proc. civ. nu prevede un conflict de competență între o curte și o instanță din raza sa de activitate. Împotriva acestei din urmă sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M.M., criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, (fără a le încadra în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.), se susține că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că actul administrativ care a generat neregularitatea organizării concursului, este tocmai Ordinul nr. 3350 din 11 august 2005, prin care s-au stabilit condițiile de concurs și s-au constituit comisiile și secretariatul concursului, iar competența de a verifica actele autorităților publice centrale o are curtea de apel, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cele ale art. 3 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta mai arată că datorită nelegalității organizării concursului a renunțat la chemarea în judecată, atât a membrilor comisiilor, cât și a Primăriei municipiului Timișoara, ca structură funcțională la dispoziția autorităților publice locale.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că și pe această cale precizează că înțelege să cheme în judecată autoritățile publice responsabile cu asigurarea legalității concursului și care au intervenit în organizarea și desfășurarea acestuia prin reprezentanții lor, legal desemnați, acestea fiind părțile legal responsabile pentru organizarea și desfășurarea concursului. Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu cererile și înscrisurile aflate la dosar, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, se va examina recursul, întrucât nu poate fi reținută ivirea unui conflict negativ de competență, deși formal are această aparență.

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Timișoara, conflictul nu s-a ivit nu pentru considerentele sentinței atacate, ci datorită faptului că atâta timp cât hotărârea de declinare pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost atacată cu recurs, nu sunt îndeplinite condițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la existența unor hotărâri de declinare irevocabile. Conform dispozițiilor art. 50 din H.G. nr. 1209/2003, concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorităților și instituțiilor publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri sunt nule de drept, iar nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ. De asemenea, potrivit art. 51 din același act normativ, în scopul realizării rolului și atribuțiilor ce îi revin, Agenția Națională a Funcționarilor Publici coordonează metodologic, monitorizează, verifică și controlează aplicarea și respectarea prevederilor H.G.

nr. 1209/2003 de către autoritățile și instituțiile publice. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1 și urm. din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1209/2003 (care face parte integrantă din respectiva hotărâre, conform art. 52), Agenției Naționale a Funcționarilor Publici îi revin atribuții speciale cu privire la organizarea și desfășurarea concursurilor. În conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 1209/2003, concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de director executiv este organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în speță, prin Ordinul nr. 3550 din 11 august 2005 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aprobându-se condițiile de participare la concurs, bibliografia și au fost numite comisiile.

Faptul că locul de desfășurare a concursului a fost la sediul local al municipiului Timișoara, nu este de natură a diminua rolul și atribuțiile Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în organizarea acestuia. Chiar reclamanta, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să atace toate actele și operațiunile aferente concursului, inclusiv cele emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. De altfel, conform dispozițiilor art. 1 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor (Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1209/2003), chiar în situația în care organizatorul concursului este o autoritate locală, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici îi revin o serie de atribuții, inclusiv aceea de a emite avizul ce trebuie solicitat obligatoriu de către organizatori, iar din modul în care sunt formulate condițiile, acestui aviz rezultă cu certitudine că acesta are natura juridică a unui act administrativ.

Având în vedere, pe de o parte precizările de acțiune ale recurentei-reclamante, iar pe de altă parte, dispozițiile H.G. nr. 1209/2003 și cele ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă a soluționa cauza este Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Prin urmare, se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Timișoara, conform art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 133/PI din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2006.