ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4355/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 7 octombrie 2005 și ulterior precizată, reclamanta M.M. a

chemat în judecată pe pârâții A.N.F.P., Consiliul local al municipiului

Timișoara, Primăria municipiului Timișoara, Primarul municipiului Timișoara,

Municipiul Timișoara prin Primar, Prefectura județului Timiș prin Prefect

solicitând să se constate nulitatea de drept a concursului organizat în zilele

de 7-8 septembrie 2005 de către A.N.F.P. și ceilalți pârâți pentru ocuparea

funcției publice de conducere, director executiv la Direcția Edilitară din

cadrul Primăriei municipiului Timișoara, întrucât concursul s-a desfășurat cu

încălcarea legii și să se dispună anularea actului administrativ prin care o

altă persoană a fost declarată câștigătoare a concursului și încadrată în

funcție având în vedere că acesta este un act subsecvent, care nu poate exista

dacă acest concurs este nul.

Totodată, reclamanta

a solicitat anularea actului prin care i-a fost acordată notă la proba scrisă,

anularea ordinului prin care i s-a soluționat contestația și obligarea pârâtei

să-i acorde o notă în concordanță cu baremul și răspunsurile date, pe baza unei

expertize.

De asemenea,

reclamanta a solicitat obligarea A.N.F.P. la organizarea unui nou concurs cu

respectarea legii și plata daunelor materiale produse prin numirea în funcția

pentru care a concurat, daune morale de 30.000 RON, plus cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă

nr. 53 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, pronunțată după casarea sentinței civile nr. 133 din 17

aprilie 2006 a aceleiași instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2909 din 15

septembrie 2006, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată față de A.N.F.P.,

pentru lipsă de calitate procesuală pasivă față de Consiliul local Timișoara și

s-a luat act că reclamanta a renunțat la judecată față de ceilalți pârâți.

Instanța a reținut că

reclamanta nu a probat nelegalitatea concursului organizat de A.N.F.P.; că

reclamanta nu a înțeles să

cheme în judecată pe câștigătorul

concursului, A.D.; că instanța nu poate verifica conținutul de specialitate al

subiectelor de concurs și nici notarea acestora; că este inadmisibilă cererea

de obligare a A.N.F.P. la organizarea unui nou concurs.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termen reclamanta criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență: că nu este necesară chemarea în judecată a

persoanei câștigătoare a concursului atunci când se solicită anularea

concursului; că instanța a reținut greșit că nu a fost probată nelegalitate

concursului, deoarece aceasta rezultă din Ordinul nr. 3550/2005 al

Președintelui A.N.F.P.; astfel, unele din persoanele care au făcut parte din

cele două comisii nu aveau calitatea legală de a face parte la data respectivă,

nu au fost respectate dispozițiile H.G. nr. 1209/2003 și ale Regulamentului de

organizare și desfășurare a concursului, aspecte precizate de reclamantă la

data de 20 februarie 2007; nu s-a depus documentația întocmită de comisia de

soluționare a contestațiilor pentru a se verifica realitatea corectitudinii

soluționării contestației, a identității dintre persoanele care au făcut parte

din comisie și cele nominalizate prin Ordinul nr. 3550/2005 al Președintelui

A.N.F.P.; nu s-a depus lucrarea scrisă a reclamantei; că în situația

constatării nelegalității concursului se anulează și punctajul acordat,

recurgerea la experți fiind necesară atunci când conținutul actelor presupune

domenii de specialitate.

Recurenta a mai

precizat: că are calitate procesuală pasivă Consiliul local al municipiului

Timișoara, întrucât a organizat concursul; că a solicitat anularea concursului,

a Ordinului nr. 3550 din 11 august 2005 emis de A.N.F.P., că proba legalității

revine autorității publice, că a cerut 40.000 lei daune.

Prin decizia nr. 2808

din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, recursul a fost anulat ca netimbrat.

Această hotărâre a

fost anulată de către aceeași instanță prin decizia nr. 3411 din 18 septembrie

2007 în urma admiterii

contestației în anulare formulate de M.M.,

constatându-se că recursul declarat de aceasta a fost legal timbrat.

Curtea, în judecarea

recursului reclamantei, având în vedere motivarea recursului și dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., reține următoarele.

Prin precizarea de

acțiune din data de 20 februarie 2007, reclamanta a detaliat în ce a constat

nelegalitatea organizării și desfășurării concursului din data de 7 - 8

septembrie 2005: nerespectarea termenelor și condițiilor de publicitate

prevăzute de lege; subiectele nu au corespuns bibliografiei și aceasta nu a

corespuns dispozițiilor art. 10 din Regulamentul de concurs și art. 51 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999; nu au fost respectate compunerea și condițiile pe care

trebuiau să le îndeplinească membrii comisiei de concurs și ai celei de

contestații conform art. 22 din H.G. nr. 1209/2003; în comisie nu au fost doi

funcționari din cadrul A.N.F.P., din care cel puțin unul să dețină o funcție

echivalentă cu funcția pentru care se desfășoară concursul; secretariatul nu a

fost asigurat de un membru al A.N.F.P., ș.a.

Aceste aspecte se

constată că nu au fost analizate de instanța de fond și nu au fost avute în

vedere la pronunțarea sentinței.

Ca urmare, hotărârea

recurată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru

analizarea aspectelor de mai sus, menționate de reclamantă prin precizarea de

acțiunea din data de 20 februarie 2007.

Referitor la

nechemarea în judecată a persoanei care a câștigat concursul și a fost numită

în funcția de conducere, Curtea constată că nu reprezintă un impediment pentru

analizarea legalității organizării și desfășurării concursului, concurs care a

fost organizat de A.N.F.P., singura autoritate publică ce are calitate

procesuală pasivă, cum bine a reținut instanța de fond.

În ce privește

aprecierea cunoștințelor concurentei reclamante, instanța nu se poate subroga

în atribuțiile comisiei de concurs și de soluționare a contestațiilor, cum de

asemenea, în mod legal a reținut curtea de apel.

Sarcina probei pentru

dovedirea susținerilor din acțiune revine reclamantei, întrucât dispozițiile

legii speciale (Legea nr. 554/2004) se completează cu cele ale codului de

procedură civilă în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea

contenciosului administrativ.

Celelalte motive de

recurs formulate ulterior de M.M. prin „precizările" depuse atât în

dosarul de recurs cât și în cel privind contestația în anulare, nu se

analizează fiind formulate peste termenul legal prevăzut de art. 303 C. proc.

civ. și nefiind întrunite cerințele art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse recursul va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 53 din 6 martie 2007 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2007.