ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4355/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 octombrie 2005 și ulterior precizată, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâții A.N.F.P., Consiliul local al municipiului Timișoara, Primăria municipiului Timișoara, Primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin Primar, Prefectura județului Timiș prin Prefect solicitând să se constate nulitatea de drept a concursului organizat în zilele de 7-8 septembrie 2005 de către A.N.F.P. și ceilalți pârâți pentru ocuparea funcției publice de conducere, director executiv la Direcția Edilitară din cadrul Primăriei municipiului Timișoara, întrucât concursul s-a desfășurat cu încălcarea legii și să se dispună anularea actului administrativ prin care o altă persoană a fost declarată câștigătoare a concursului și încadrată în funcție având în vedere că acesta este un act subsecvent, care nu poate exista dacă acest concurs este nul.

Totodată, reclamanta a solicitat anularea actului prin care i-a fost acordată notă la proba scrisă, anularea ordinului prin care i s-a soluționat contestația și obligarea pârâtei să-i acorde o notă în concordanță cu baremul și răspunsurile date, pe baza unei expertize. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea A.N.F.P. la organizarea unui nou concurs cu respectarea legii și plata daunelor materiale produse prin numirea în funcția pentru care a concurat, daune morale de 30.000 RON, plus cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 53 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată după casarea sentinței civile nr. 133 din 17 aprilie 2006 a aceleiași instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2909 din 15 septembrie 2006, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată față de A.N.F.P., pentru lipsă de calitate procesuală pasivă față de Consiliul local Timișoara și s-a luat act că reclamanta a renunțat la judecată față de ceilalți pârâți. Instanța a reținut că reclamanta nu a probat nelegalitatea concursului organizat de A.N.F.P.; că reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată pe câștigătorul concursului, A.D.; că instanța nu poate verifica conținutul de specialitate al subiectelor de concurs și nici notarea acestora; că este inadmisibilă cererea de obligare a A.N.F.P.

la organizarea unui nou concurs. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat, în esență: că nu este necesară chemarea în judecată a persoanei câștigătoare a concursului atunci când se solicită anularea concursului; că instanța a reținut greșit că nu a fost probată nelegalitate concursului, deoarece aceasta rezultă din Ordinul nr. 3550/2005 al Președintelui A.N.F.P.; astfel, unele din persoanele care au făcut parte din cele două comisii nu aveau calitatea legală de a face parte la data respectivă, nu au fost respectate dispozițiile H.G.

nr. 1209/2003 și ale Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, aspecte precizate de reclamantă la data de 20 februarie 2007; nu s-a depus documentația întocmită de comisia de soluționare a contestațiilor pentru a se verifica realitatea corectitudinii soluționării contestației, a identității dintre persoanele care au făcut parte din comisie și cele nominalizate prin Ordinul nr. 3550/2005 al Președintelui A.N.F.P.; nu s-a depus lucrarea scrisă a reclamantei; că în situația constatării nelegalității concursului se anulează și punctajul acordat, recurgerea la experți fiind necesară atunci când conținutul actelor presupune domenii de specialitate. Recurenta a mai precizat: că are calitate procesuală pasivă Consiliul local al municipiului Timișoara, întrucât a organizat concursul; că a solicitat anularea concursului, a Ordinului nr. 3550 din 11 august 2005 emis de A.N.F.P., că proba legalității revine autorității publice, că a cerut 40.000 lei daune.

Prin decizia nr. 2808 din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul a fost anulat ca netimbrat. Această hotărâre a fost anulată de către aceeași instanță prin decizia nr. 3411 din 18 septembrie 2007 în urma admiterii contestației în anulare formulate de M.M., constatându-se că recursul declarat de aceasta a fost legal timbrat. Curtea, în judecarea recursului reclamantei, având în vedere motivarea recursului și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., reține următoarele.

Prin precizarea de acțiune din data de 20 februarie 2007, reclamanta a detaliat în ce a constat nelegalitatea organizării și desfășurării concursului din data de 7 - 8 septembrie 2005: nerespectarea termenelor și condițiilor de publicitate prevăzute de lege; subiectele nu au corespuns bibliografiei și aceasta nu a corespuns dispozițiilor art. 10 din Regulamentul de concurs și art. 51 alin. (3) din Legea nr. 188/1999; nu au fost respectate compunerea și condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească membrii comisiei de concurs și ai celei de contestații conform art. 22 din H.G. nr. 1209/2003; în comisie nu au fost doi funcționari din cadrul A.N.F.P., din care cel puțin unul să dețină o funcție echivalentă cu funcția pentru care se desfășoară concursul; secretariatul nu a fost asigurat de un membru al A.N.F.P., ș.a.

Aceste aspecte se constată că nu au fost analizate de instanța de fond și nu au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței. Ca urmare, hotărârea recurată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea aspectelor de mai sus, menționate de reclamantă prin precizarea de acțiunea din data de 20 februarie 2007. Referitor la nechemarea în judecată a persoanei care a câștigat concursul și a fost numită în funcția de conducere, Curtea constată că nu reprezintă un impediment pentru analizarea legalității organizării și desfășurării concursului, concurs care a fost organizat de A.N.F.P., singura autoritate publică ce are calitate procesuală pasivă, cum bine a reținut instanța de fond.

În ce privește aprecierea cunoștințelor concurentei reclamante, instanța nu se poate subroga în atribuțiile comisiei de concurs și de soluționare a contestațiilor, cum de asemenea, în mod legal a reținut curtea de apel. Sarcina probei pentru dovedirea susținerilor din acțiune revine reclamantei, întrucât dispozițiile legii speciale (Legea nr. 554/2004) se completează cu cele ale codului de procedură civilă în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea contenciosului administrativ. Celelalte motive de recurs formulate ulterior de M.M. prin „precizările" depuse atât în dosarul de recurs cât și în cel privind contestația în anulare, nu se analizează fiind formulate peste termenul legal prevăzut de art. 303 C. proc.

civ. și nefiind întrunite cerințele art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 53 din 6 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2007.