ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7778/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7778/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Galați sub nr. 2671 din 7 octombrie 2005, reclamantul M.L. a

chemat în judecată pe pârâta Universitatea Dunărea de Jos Galați, pentru

neexecutarea în totalitate a obligațiilor asumate prin Contractul de studii nr.

X/2002, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5.000.000 RON cu titlu

de daune morale.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit contractului menționat, trebuia să

beneficieze de o serie de drepturi pe perioada studenției în Republica Moldova

(bursă lunară, învățământ și cazare gratuită în căminele studențești, asistență

medicală gratuită, facilități la mijloacele de transport). Reclamantul a mai

arătat că a fost nevoit să suporte personal toate cheltuielile pentru a putea

urma activitatea din cadrul facultății, dar și traume sufletești cauzate de

profesori și o parte din colegi ca urmare a faptului că nu se putea încadra în

baremurile impuse de facultate la diverse examene și seminarii pe care trebuia

să le susțină pentru a promova.

Prin Sentința civilă

nr. 290 din 15 martie 2006, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins

acțiunea ca nefondată.

S-a reținut că

reclamantul nu a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către

pârâtă. Dimpotrivă, din actele privind situația școlară a acestuia a rezultat

că reclamantul a depășit durata academică de studii, astfel încât continuarea

lor poate avea loc numai în regim cu taxă.

Au fost reținute și

dispozițiile care prevăd că statul finanțează de la buget numai un ciclu

academic și că bursa de studii poate fi acordată doar pentru o singură

specializare finanțată de la bugetul de stat și numai pentru un ciclu academic.

Referitor la contractul invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta nu

mai este în vigoare, întrucât a încetat de drept de la data exmatriculării

reclamantului prin Decizia Senatului Universității nr. 419/2004 pentru neplata

taxelor școlare, acesta depășind ciclul academic finanțat de la bugetul de

stat, decizia fiind irevocabilă prin respingerea contestației formulate de

reclamant împotriva acesteia.

Împotriva Sentinței

civile nr. 290 din 15 martie 2006 a Tribunalului Galați a formulat apel

reclamantul.

După ce la termenul

de judecată din 11 octombrie 2006 s-a stabilit că cererea dedusă judecății nu

este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar reclamantul a fost citat

cu mențiunea de a face dovada achitării sumelor de 23.186,52 RON taxă judiciară

de timbru și 5 RON timbru judiciar, acesta a formulat cererea de scutire de la

plata taxelor respective, susținând că nu dispune de niciun venit care să-i permită

achitarea lor, cele necesare traiului de zi cu zi fiindu-i asigurate de mama

sa.

În dovedire a depus

adeverință de venit de la A.F.P. Galați.

Prin încheierea de

ședință din 6 decembrie 2006, instanța de apel a respins cererea de scutire de

la plata taxei de timbru, apreciind-o ca nefondată, reținând în motivarea

acestei soluții vârsta petentului și faptul că este apt de muncă.

La termenul de

judecată din 17 ianuarie 2007 reclamantul a reiterat solicitarea de scutire de

la plata taxei de timbru precizând că nu are posibilități materiale pentru a

timbra apelul, dar, prin Decizia civilă nr. 11/A din 17 ianuarie 2007, Curtea

de Apel Galați, secția civilă, a anulat apelul, ca netimbrat.

Împotriva acestei

decizii reclamantul a declarat, în termen legal, recurs.

A susținut că soluția

instanței de apel este greșită, întrucât nu există temei legal pentru a judeca

cererea de scutire de la plata taxei de timbru după vârsta petentului și pe

motiv că are capacitate de muncă. Totodată, a mai susținut și că a fost privat

de dreptul de acces la justiție.

Prin Decizia nr. 4355

din 30 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamantul M.L.

împotriva Deciziei civile nr. 11 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel Galați.

A casat decizia

atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

S-a reținut în

motivarea deciziei că respingerea în tot a solicitării apelantului de a i se

acorda asistență judiciară, în condițiile în care art. 75 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. reglementează nu numai scutirea dar și reducerea, eșalonarea sau

amânarea plății taxelor, nu a asigurat justul echilibru dintre interesul

statului de a percepe taxe de procedură și interesul apelantului de a-și obține

pretențiile în justiție.

Soluția instanței de

apel a adus atingere liberului acces la justiție prin respingerea cererii de

asistență judiciară și anularea apelului ca netimbrat.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 931/44/2008 la Curtea de Apel Galați.

Prin Decizia civilă

nr. 5 din 08 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, apelul a fost respins ca

nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, deși legal citat, reclamantul nu s-a

prezentat în instanță și nici nu a formulat vreo cerere de amânare a cauzei sau

de acordare de asistență judiciară.

Întrucât intimata a

precizat că apelantul și-a definitivat între timp studiile universitare astfel

că litigiul nu mai are obiect, având în vedere și actul adițional la contractul

de studii inițial încheiat de părți, Curtea a apreciat apelul ca fiind nefundat

și l-a respins ca atare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate. În

esență, a susținut că motivul care a stat la baza respingerii apelului declarat

este străin cauzei și că pretențiile deduse judecății sunt născute din

raporturi juridice anterioare încheierii Contractului nr. Y/2007, adițional la

contractul inițial.

Prin Decizia civilă

nr. 3806 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis

recursul reclamantului, a fost casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În esență, s-a

reținut că instanța de apel a omis să analizeze motivele de apel cu care a fost

învestită și să arate considerentele pentru care cererile apelantului sunt

neîntemeiate, reținând în motivarea hotărârii aspecte străine de obiectul

cererii deduse judecății ceea ce echivalează cu necercetarea fondului și face

imposibil exercitarea controlului judiciar.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1326/44/2010,

nemaifiind administrate alte probe.

Prin cererea de apel

formulată împotriva sentinței instanței de fond la data de 05 mai 2006 (Dosarul

nr. 2401/44/2006), reclamantul a susținut că hotărârea atacată este netemeinică

și nelegală întrucât:

- nu s-a ținut cont

de modul în care a început și s-a derulat relația contractuală cu pârâta,

respectiv condițiile în care s-a semnat contractul;

- nu s-a ținut cont

de data încheierii contractului, instanța de fond luând în considerare

împrejurări anterioare acestui moment, respectiv faptul că reclamantul a urmat,

timp de un an, cursurile a două facultăți și că există dispoziții legale care

interzic accesul la drepturile prevăzute în art. 4 alin. (1) și art. 7 alin.

(2) din contractul de studii;

- în mod greșit s-a

reținut de către instanța de fond că reclamantul nu a putut dovedi

neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract câtă vreme

din actele depuse la dosar rezultă fără niciun dubiu situația grea în care a

fost obligat să învețe;

- în mod greșit

instanța de fond a reținut că reclamantul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile

asumate prin contract, respectiv aceea de a participa la cursuri și seminarii,

în condițiile în care acestea nu erau obligatorii, absențele le-a făcut în

primii doi ani de studiu, înainte de încheierea contractului, cele făcute după

acest moment datorându-se culpei pârâtei care nu a respectat relația

contractuală stabilită cu reclamantul;

- H.G. nr. 558/1998,

H.G. nr. 445/1997, Legea nr. 224/2005 și O.U.G. nr. 133/2000 nu au legătură cu

contractul de studii, singurul act normativ care completează dispozițiile

contractului fiind H.G. nr. 795/2001;

- contractul nu și-a

încetat niciodată valabilitatea, împrejurarea că reclamantul a fost

exmatriculat fiind lipsită de relevanță întrucât aceasta s-a produs ca urmare a

neplății taxei de studii și nu ca urmare a nerespectării de către reclamant a

obligațiilor contractuale.

Astfel, prin acțiunea

dedusă judecății reclamantul susține că, deși potrivit contractului de studii

încheiat cu pârâta urma să beneficieze de o serie de drepturi, cum ar fi bursă

lunară de 50 dolari timp de patru ani, gratuitatea învățământului pe toată

durata studiilor, cazare gratuită în căminele studențești, asistență medicală

gratuită și facilități la mijloacele de transport, în realitate a beneficiat de

foarte puțin, pârâta fiind cea care nu și-a respectat obligațiile asumate prin

contract.

Sub un prim aspect,

Curtea a constatat că reclamantul nu a arătat care anume obligații asumate de

pârâtă prin contract nu au fost respectate.

Pe de altă parte, din

actele dosarului rezultă că, în realitate, reclamantul a fost acela care nu a

respectat prevederile contractuale și nici pe cele ale Regulamentului privind

activitatea profesională a studenților filialei din Cahul - Republica Moldova.

Potrivit art. 67

alin. (1) din Legea nr. 84/1995 republicată, durata studiilor la cursurile de

zi în învățământul universitar de lungă durată este, în funcție de profil, de 4

- 6 ani, în cazul reclamantului aceasta fiind de 4 ani.

Potrivit art. 186 din

același act normativ, depășirea duratei învățământului universitar gratuit se

suportă de către studenți, cu excepția celor care au avizul comisiei medicale

și aprobarea Senatului Universitar, conform reglementărilor în vigoare.

De asemenea, art. 4

din Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4652 din 08 octombrie 1999

prevede că studenții instituțiilor de învățământ superior de stat înmatriculați

în anii precedenți pe locuri finanțate de la bugetul de stat care renunță la

continuarea studiilor sau decid să facă și o a doua specializare, în cadrul

aceleiași universități sau într-o altă universitate, beneficiază de subvenția

de la bugetul de stat numai pe durata normală de studiu, scăzând din durata de

studiu a noii specializări anii de studiu cu finanțare de la bugetul de stat la

specializarea inițială.

Din analiza situației

școlare a reclamantului, raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea a

constatat că acesta a depășit durata academică a studiilor finanțate de la

bugetul de stat, astfel încât, începând cu anul universitar 2003 - 2004 și în

continuare, pentru ca reclamantul să își fi putut continua studiile, acesta

trebuia să achite taxa de școlarizare, potrivit reglementărilor legale.

Pentru aceste

considerente, prin Decizia civilă nr. 299A din 07 decembrie 2010 Curtea de Apel

Galați a respins apelul împotriva Sentinței civile nr. 290 din 15 martie 2006 a

Tribunalului Galați.

Împotriva deciziei

civile a declarat recurs reclamantul care a susținut următoarele motive de

nelegalitate a hotărârii recurate.

Se consideră că în

mod greșit Curtea de Apel Galați nu a reținut obiecțiunile contractuale ce nu

au fost respectate de pârâtă și i-a reținut reclamantului culpa în neexecutarea

obligațiilor contractuale; că în mod eronat s-a constatat că acel certificat de

studii a încetat de drept în urma deciziei de exmatriculare.

Se mai precizează că

instanțele judecătorești fac referire la Ordinul nr. 4652/1999 care nu ar

exista și pe care el nu putea să-l respecte.

Analizând recursul

declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Deși recurentul nu

precizează care anume motive de nelegalitate sunt incidente, criticile invocate

ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Pentru a fi incident

acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu

aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 67

alin. (1) și art. 186 din Legea nr. 84/1995, precum și dispozițiile art. 4 din

Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4652 din 8 octombrie 1999.

Criticile

recurentului-reclamant nu se justifică așa cum a reținut și instanța de apel,

reclamantul nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei de studii, fiind

astfel exmatriculat, încetând de drept contractul dintre cele două părți, prin

Decizia nr. 419 din 10 iunie 2004 a Senatului Universității.

În mod just Curtea de

Apel a constatat că acțiunea formulată de reclamant nu poate fi primită,

nefăcându-se dovada în sensul dispozițiilor art. 1169 C. civ. că nu s-au

respectat obligațiile asumate de pârâtă în contractul încheiat.

Nici celelalte

critici invocate de recurentul reclamant, privind Ordinul nr. 4652 din 8

octombrie 1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării nu pot fi primite.

Acest ordin privește criteriile generale de organizare și desfășurare a

admiterii în învățământul superior de stat din anul 2009 și a fost adus la

cunoștința generală a tuturor subiecților de drept vizați, prin publicarea pe

pagina de internet a acestei autorități a administrației publice centrale de

specialitate. Acest ordin conține precizări necesare pentru punerea în aplicare

a dispozițiilor Legii învățământului nr. 84/1995.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant și în

baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul M.L. împotriva Deciziei civile nr. 299 A din 07

decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.