ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 2 aprilie 2003 reclamanta S.C. „F” SA Botoșani în

contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor Publice  Județeană Botoșani a  solicitat anularea deciziei nr. 57

din 28 februarie 2003, precum și  a procesului verbal de control nr. 6644 din

16 decembrie 2002 încheiat de Direcția Controlului Fiscal Botoșani și

exonerarea sa de plata sumei de 7.869.555.251 lei, reprezentând majorări de

întârziere aferente impozitului pe salarii, penalizări pe impozitul de salarii,

majorări de întârziere pentru fondul special de solidaritate pentru persoanele

cu handicap, majorări de întârziere pentru TVA, impozit pe profit și majorări

de întârziere pentru impozitul pe profit.

Reclamanta

arată că nu datorează aceste  sume bugetului de stat deoarece se află în

faliment, situație în care nu se poate reține că poate înregistra profit și că

nu au fost luate în considerare  facilitățile prevăzute de  O.U.G. nr. 8/1999.

Curtea

de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

civilă nr.113 din 11 iunie 2003 a  admis în parte acțiunea, a anulat în parte

acte administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de

1.954.990 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente fondului special de

solidaritate pentru persoanele cu handicap.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs reclamanta S.C. „F” SA Botoșani, susținând în

esență că fiind în faliment nu putea fi obligată la plata impozitului pe

profit, întrucât mai avea de achitat creditori chirografari, iar procedura de

lichidare nu a fost încă finalizată.

Referitor

la facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 68/1999 în sensul reducerii de majorări

de întârziere pentru sumele datorate bugetului, recurenta apreciază că acestea

trebuie să-i fie acordate.

Recursul

este nefondat.

Referitor

la impozitul pe profit, în fapt societatea recurentă a realizat profit

impozabil în perioada 1 octombrie 1999 – 30 septembrie 2002, în sumă de

4.520.831.232 lei pentru care nu a calculat  impozit pe profit, motiv pentru

care organul de control a  stabilit un impozit pe profit în sumă de

2.086.819.349 lei.

În

drept, pentru perioada verificată sunt aplicabile prevederile art.1 din O.G.

nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, așa cum au fost modificate prin O.U.G.

nr. 217/1999 și menținute de art. 1 din Legea nr. 414/2002, potrivit cărora,

sunt obligate la plata impozitului pe profit, în condițiile prezentei legi, și

denumite în continuare contribuabili, persoanele juridice române, pentru

profitul impozabil obținut din orice sursă, atât în România, cât și în

străinătate.

Susținerea

recurentei potrivit căreia fiind în lichidare nu datorează impozit pe profit nu

poate fi reținută.

Prevederile

art. 90 (2) din Legea nr. 64/1995  stipulează că, nu vor fi supuse verificării

creanțelor izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale,

datorate bugetului de stat sau celui local și care sunt supuse legilor

specifice.

Având

în vedere faptul că în perioada verificată societatea a continuat să desfășoare

activitate economică aducătoare de profit, în mod legal organul de control a

stabilit în sarcina acesteia impozit pe profit.

Cu

privire la majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de

327.955.657 lei, majorările de întârziere aferente impozitului pe salarii în

sumă de 1.065.967.852 lei și majorările de întârziere aferente TVA în sumă de

1.225.768.132 lei, întrucât societatea nu a achitat întregul impozit pe profit,

impozitul pe salarii și TVA, datorate pe perioada 1 mai 1999 – 31 august 1999,

în mod corect s-a reținut că nu poate beneficia de facilitățile prevăzute de O.U.G.

nr.68/1999, privind stimularea obligațiilor față de bugetul de stat.

Dispozițiile

art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr.68/1999 condiționează facilitățile la plata de

achitarea integrală a obligațiilor provenind din impozite, taxe și alte

venituri ale  bugetului de stat datorate pe perioada 30 aprilie – 31 mai 1999,

precum și eventualele majorări de întârziere aferente acestora.

Hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică recursul declarat de reclamantă va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.C. „F” SA  Botoșani prin lichidator S.C. „E.T.” SA

Botoșani împotriva sentinței civile nr. 113 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.