ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.M.R SA Balș a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâții, să dispună anularea procesului-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și a deciziei nr. 1866 din 21 noiembrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal a cărui anulare a solicitat-o, a fost obligată la plata sumei de 2.860.112.937 lei, din care 512.316.600 lei majorări de întârziere aferente Fondului special pentru susținerea învățământului de stat și 2.347.796.277 lei reprezentând majorări de întârziere aferente Fondului special pentru protecția și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 143 din 10 mai 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea procesului-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, al Ministerului Finanțelor Publice. Totodată, a exonerat reclamanta de plata sumei de 512.316.660 lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru susținerea învățământului de stat și 347.796.277 lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru protecția și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că suma de 2.860.112.937 lei a fost achitată și înregistrată în evidența contabilă a reclamantei, astfel că aceasta nu are datorii la bugetul de stat, fapt ce rezultă și din actul de control emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, nr. 90 din 14 ianuarie 2002. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, susținând, în esență, că majorările de întârziere pentru perioada anterioară anului 2001, au fost stabilite de organele de control fiscal, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (3) din O.U.G. nr. 102/1999, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, astfel cum a fost modificată și completată.

A mai susținut recurenta, și faptul că organele de control fiscal din cadrul Direcției Control Fiscal Olt erau abilitate să calculeze majorări de întârziere pentru perioada anterioară anului 2001, în cazul neachitării surselor prevăzute de art. II alin. (1) și art. VI alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare. Recursul este nefondat.

În fapt, prin procesul-verbal de control financiar nr. 2688 din 31 august 2001, încheiat de organele de control ale Direcției Controlului Financiar Fiscal Olt, s-a constatat că pentru perioada noiembrie 1999 - iunie 2001, contestatoarea datorează Fondului pentru susținerea învățământului de stat, suma de 1.920.420.169 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere, în sumă de 1.172.211.732 lei, iar la Fondul pentru protecția și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, a sumei de 2.974.709.105 lei, cu majorări de întârziere, în cuantum de 3.345.262.035 lei, calculate pe perioada ianuarie 1997 - iunie 2001. Problema supusă soluționării este dacă în raport cu dispozițiile în vigoare, contestatoarea datorează majorările de întârziere calculate prin procesul-verbal contestat, pentru perioada de până la publicarea O.U.G.

nr. 32/2001, aferente neplății debitelor. Art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2001, invocat de recurentă, ca temei legal al calculului penalităților, prevede că: „Predarea-primirea exercitării atribuțiilor privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea sumelor datorate bugetului de stat, inclusiv majorările de întârziere, penalitățile și amenzile, se efectuează prin protocol încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și fiecare ordonator principal de credite care administrează fondurile prevăzute la art. I-VIII, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanțe de urgență”.

Rezultă, deci, că Ministerul Finanțelor Publice a fost abilitat să urmărească și să încaseze sumele stabilite pe bază de protocol după data de 1 iunie 2001, dar nu a fost abilitat să calculeze majorări de întârziere anterior acestei date, acestea fiind calculate de ordonatorii de credite care administrează fondurile. Prin urmare, atât O.U.G. nr. 32/2001, cât și Normele metodologice de aplicare nu abilitează Ministerul Finanțelor Publice să calculeze majorări de întârziere anterior anului 2001 și pe cale de consecință, sumele de 512.316.660 lei și 2.347.796.277 lei, reprezentând majorări de întârziere, au fost calculate și reținute nelegal, de organul de control.

În acest sens s-a pronunțat și instanța de fond, stabilind că organele Ministerului de Finanțe nu pot să mai intervină pentru trecut și să calculeze majorările sau penalitățile, pentru că ele au preluat fondul de la instituția care l-a gestionat, astfel încât creanța, la data predării, era constituită în integralitatea sa, reclamanta nemaidatorând majorările calculate de organul de control financiar pentru perioada anterioară creării creanțelor. Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că recursul se vădește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 185 din 26 martie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005.