ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S.M.R SA Balș a

chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Olt, solicitând instanței, ca în contradictoriu

cu pârâții, să dispună anularea procesului-verbal nr. 2688 din 31 august 2001,

emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și a deciziei nr. 1866 din

21 noiembrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin procesul-verbal a cărui anulare a solicitat-o, a

fost obligată la plata sumei de 2.860.112.937 lei, din care 512.316.600 lei

majorări de întârziere aferente Fondului special pentru susținerea

învățământului de stat și 2.347.796.277 lei reprezentând majorări de întârziere

aferente Fondului special pentru protecția și încadrarea în muncă a persoanelor

cu handicap.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 143 din 10 mai 2002, a admis

acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea procesului-verbal nr. 2688

din 31 august 2001, al Ministerului Finanțelor Publice. Totodată, a exonerat

reclamanta de plata sumei de 512.316.660 lei, majorări de întârziere aferente Fondului

special pentru susținerea învățământului de stat și 347.796.277 lei, majorări

de întârziere aferente Fondului special pentru protecția și încadrarea în muncă

a persoanelor cu handicap.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că suma de 2.860.112.937 lei a fost achitată și

înregistrată în evidența contabilă a reclamantei, astfel că aceasta nu are datorii

la bugetul de stat, fapt ce rezultă și din actul de control emis de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt, nr. 90 din 14 ianuarie 2002.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Olt, susținând, în esență, că majorările de întârziere

pentru perioada anterioară anului 2001, au fost stabilite de organele de

control fiscal, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (3) din O.U.G. nr.

102/1999, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu

handicap, astfel cum a fost modificată și completată.

A mai susținut recurenta, și

faptul că organele de control fiscal din cadrul Direcției Control Fiscal Olt

erau abilitate să calculeze majorări de întârziere pentru perioada anterioară

anului 2001, în cazul neachitării surselor prevăzute de art. II alin. (1) și art.

VI alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2001, pentru reglementarea unor probleme

financiare.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin

procesul-verbal de control financiar nr. 2688 din 31 august 2001, încheiat de

organele de control ale Direcției Controlului Financiar Fiscal Olt, s-a

constatat că pentru perioada noiembrie 1999 - iunie 2001, contestatoarea

datorează Fondului pentru susținerea învățământului de stat, suma de

1.920.420.169 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere, în sumă de

1.172.211.732 lei, iar la Fondul pentru protecția și încadrarea în muncă a

persoanelor cu handicap, a sumei de 2.974.709.105 lei, cu majorări de

întârziere, în cuantum de 3.345.262.035 lei, calculate pe perioada ianuarie

1997 - iunie 2001.

Problema supusă soluționării

este dacă în raport cu dispozițiile în vigoare, contestatoarea datorează

majorările de întârziere calculate prin procesul-verbal contestat, pentru

perioada de până la publicarea O.U.G. nr. 32/2001, aferente neplății debitelor.

Art. 10 alin. (2) din O.U.G.

nr. 32/2001, invocat de recurentă, ca temei legal al calculului penalităților,

prevede că:

„Predarea-primirea

exercitării atribuțiilor privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea

și încasarea sumelor datorate bugetului de stat, inclusiv majorările de

întârziere, penalitățile și amenzile, se efectuează prin protocol încheiat

între Ministerul Finanțelor Publice și fiecare ordonator principal de credite care

administrează fondurile prevăzute la art. I-VIII, în termen de 30 de zile de la

data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei

ordonanțe de urgență”.

Rezultă, deci, că Ministerul

Finanțelor Publice a fost abilitat să urmărească și să încaseze sumele

stabilite pe bază de protocol după data de 1 iunie 2001, dar nu a fost abilitat

să calculeze majorări de întârziere anterior acestei date, acestea fiind

calculate de ordonatorii de credite care administrează fondurile.

Prin urmare, atât O.U.G. nr.

32/2001, cât și Normele metodologice de aplicare nu abilitează Ministerul

Finanțelor Publice să calculeze majorări de întârziere anterior anului 2001 și

pe cale de consecință, sumele de 512.316.660 lei și 2.347.796.277 lei,

reprezentând majorări de întârziere, au fost calculate și reținute nelegal, de

organul de control.

În acest sens s-a pronunțat

și instanța de fond, stabilind că organele Ministerului de Finanțe nu pot să

mai intervină pentru trecut și să calculeze majorările sau penalitățile, pentru

că ele au preluat fondul de la instituția care l-a gestionat, astfel încât

creanța, la data predării, era constituită în integralitatea sa, reclamanta

nemaidatorând majorările calculate de organul de control financiar pentru

perioada anterioară creării creanțelor.

Față de cele ce preced, se

constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel

că recursul se vădește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală împotriva sentinței civile nr. 185 din 26 martie 2004, a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2005.