ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2006

HOTĂRÂRE

23.03.2006

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 143 din 10 mai 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.M.R. SA Bals și a anulat procesul-verbal nr. 2688

din 31 august 2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și

decizia nr. 1866 din 2 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice,

exonerând reclamanta de plata sumelor aferente Fondului special pentru

susținerea învățământului de stat, precum și a majorărilor de întârziere

aferente Fondului special pentru protecția și încadrarea în muncă a persoanelor

cu handicap.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1784 din 18

martie 2005, a respins recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și a

menținut hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestei decizii au

formulat contestație în anulare, recurenții-pârâți, invocând dispozițiile art. 318,

prima teză C. proc. civ.

Contestatorii au susținut că decizia

contestată este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că, deși intimatul

a contestat în cererea adresată instanței de fond, pct. 5.1 și 5.2 din cap. III

al procesului-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, atât Curtea de Apel Craiova,

cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, au anulat în totalitate actul

administrativ menționat.

Critica este neîntemeiată.

Contestația în anulare, astfel cum

este reglementată în Codul de procedură civilă, este o cale extraordinară de

atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Contestatorii și-au întemeiat

contestația pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocând „greșeala

materială” în soluționarea recursului.

Potrivit acestei dispoziții

procedurale, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.

Noțiunea de „greșeală materială” are

în vedere, cum constant s-a stabilit în practica judiciară, erori materiale

evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte

pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau

reaprecierea probelor (spre exemplu, respingerea greșită a unui recurs, ca

tardiv sau anularea greșită, ca netimbrat).

În speță, ceea ce invocă

contestatorii, nu este o „greșeală materială”, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., ci o presupusă greșeală de judecată care, așa cum s-a arătat, nu poate face

obiectul unei contestații în anulare.

În consecință, în raport cu

considerentele expuse și față de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.