ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 279/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC S.M.R. SA Balș a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând pe

calea acțiunii în contencios administrativ, anularea deciziei nr. 1866 din 21

noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor.

În motivarea cererii a arătat că

prin procesul-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, a Direcției de Control

Financiar Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, s-a

reținut în sarcina sa, obligația de a achita majorări de întârziere, în sumă de

1.172.211.732 lei, pentru nevirarea în termenul legal, a contribuției la Fondul

pentru susținerea învățământului de stat și de 3.345.262.035 lei, pentru

virarea cu întârziere a contribuției la Fondul pentru protecția și încadrarea

în muncă a persoanelor cu handicap.

A mai arătat că a formulat

contestație pentru suma totală de 2.860.112.937 lei, compusă din 512.316.660

lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru susținerea

învățământului de stat și 2.347.796.277 lei, majorări de întârziere aferente

Fondului special pentru protecția și încadrarea în muncă a persoanelor cu

handicap, contestație respinsă prin decizia nr. 1866 din 21 noiembrie 2001, a

Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor.

A susținut că în raport cu dispozițiile

legale aplicabile în speță, respectiv art. IX.alin. (3) din O.U.G. nr. 32/2001

și Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 32/2001, nu datorează

majorările respective, astfel că atât actul primar de control, cât și decizia

ministerului, sunt nelegale.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 143 din 10 mai 2002, a admis

acțiunea, a anulat procesul-verbal nr. 2688/2001 și decizia nr. 1866/2001, cu

consecința exonerării reclamantei de plata sumelor de 512.316.660 lei și

2.347.796.277 lei, majorări de întârziere aferente Fondurilor speciale pentru

învățământ și, respectiv, pentru persoanele cu handicap.

Pentru a hotărî astfel, instanța,

invocând concluziile expertului, constată că suma de 2.860.112.937 lei a fost achitată

și înregistrată în evidența contabilă a reclamantei, astfel că aceasta nu ar

avea datorii la bugetul de stat.

Împotriva acestei hotărâri, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a

susținut, în esență, că sentința nu este motivată în fapt și în drept, iar pe

fondul pricinii, că instanța a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și

de drept.

Recursul este întemeiat, în sensul

și pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 261

alin. (1) pct. 5, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților.

Nemotivarea hotărârii atrage

nulitatea, întrucât face imposibilă exercitarea controlului judecătoresc de

către instanța superioară, învestită cu soluționarea recursului.

Examinând considerentele sentinței

recurate, se constată că instanța de fond nu a argumentat soluția de admitere a

acțiunii. Formularea unei fraze generice prin care instanța apreciază că suma

datorată a fost achitată și înregistrată în evidența contabilă a reclamantei și

că aceasta „nu ar avea datorii la bugetul de stat”, nu are semnificația unei

motivări.

Probele administrate nu au fost

verificate, coroborate și nu s-a făcut analiza lor, instanța preluând

concluziile din raportul de expertiză contabilă juridică și pronunțându-se în

exclusivitate pe baza lor.

În consecință, pentru cele ce

preced, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite

cauza spre rejudecare, instanței de fond.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond, toate susținerile din

cererea de recurs, a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă

față de rezolvarea dată recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 143 din 10 mai

2002, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.