ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1054/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 195/2003, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C.C.N.F. G.N. SA Giurgiu a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea deciziei nr. 143/2003, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că în urma controlului efectuat și a procesului-verbal încheiat la data de 10 martie 2003, organele financiare de control au stabilit că societatea datorează dobânzi aferente impozitului pe profit calculate până la 25 ianuarie 2003, penalități de întârziere aferente impozitului pe profit calculate până la 31 ianuarie 2003, dobânzi și penalități de întârziere aferente Fondului special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, restant, dobânzi și penalități de întârziere aferente Fondului special de susținere a învățământului de stat calculate până la 31 ianuarie 2003. La data soluționării în fond a cauzei, prin concluziile orale, cât și prin notele scrise depuse la dosar, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând admiterea în parte a cererii, în ceea ce privește nelegalitatea impunerii obligației fiscale de plată a T.V.A.

suplimentară în sumă de 6.196.099.455 lei și dobânda aferentă în sumă de 2.499.220.791 lei, solicitându-se anularea în aceste limite a celor două acte administrative contestate, respectiv decizia nr. 143 din 27 mai 2003 a Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și procesul-verbal de control nr. 3020 din 10 martie 2003, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, Direcția Control Fiscal, Serviciul Control Fiscal la Mari Contribuabili. Reclamanta, în susținerea acestei cereri, precizează că nu datorează sumele respective, organul de control neținând seama de dispozițiile art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul nr. 3 din 23 decembrie 1997 al Băncii Naționale a României, privind efectuarea operațiunilor valutare și calculând pentru perioada 2001 - 30 mai 2002, T.V.A.

suplimentar la sumele încasate prin contul valutar din Austria, cont pe care l-a considerat neautorizat, conform Ordinului nr. 17 din 14 martie 2000 și Normelor din 19 mai 2000 cap. IX art. 17 pct. B.9.9. Art. 17 alin. (2) lit. g) din Regulamentul nr. 3 din 23 decembrie 1997 al Băncii Naționale a României, privind efectuarea operațiunilor valutare, conține o dispoziție de excepție de la obligația obținerii autorizației prealabile a Băncii Naționale a României, pentru deschiderea conturilor în valută, pentru „reprezentanțele, agențiile, birourile persoanelor juridice române, care nu sunt înregistrate ca persoane juridice în străinătate, toate pentru cheltuielile curente necesare desfășurării activității acestora”.

Operațiunile valutare curente, menționează reclamanta, sunt definite de art. 1.17 pct. 1.17 și 1.17.1.1 din Regulamentul nr. 3/1997, privind facturarea operațiunilor valutare conform cărora operațiunile valutare curente sunt operațiunile de capital, așa cum sunt ele definite la pct. 1.17.2 și care decurg fără a se limita din tranzacții de comerț internațional, inclusiv servicii, alte tranzacții curente, precum și credite de rambursare mai mici de un an. Organul de control nu a ținut cont nici de adresa cu nr. 942/1998, emisă de Banca Națională a României, prin care i se comunica faptul că nu mai este necesară autorizația Băncii Naționale a României, pentru cheltuielile efectuate prin contul valutar din Austria, acestea fiind cheltuieli curente și de întreținere, care decurg din activitatea agenției.

S-au administrat probatorii cu înscrisuri, în cauză efectuându-se un raport de expertiză contabilă și un raport de expertiză tehnică de specialitate în navigație, pentru acest ultim raport de expertiză formulându-se și obiecțiuni de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu. În urma analizării probelor administrate în cauză, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1329 din 30 iunie 2005, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C.C.N.F. G.N. SA Giurgiu și a dispus anularea în parte a deciziei nr. 143 din 27 mai 2003 și a procesului-verbal nr. 3020 din 10 martie 2003, pentru suma de 6.196.009.455 lei T.V.A.

suplimentar și 2.499.220.791 lei dobândă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit documentelor de înregistrare eliberate de Camera de Comerț Viena, Agenția Viena a N.A.V. Giurgiu nu are personalitate juridică și potrivit art. 1.7 din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naționale a României, contul deschis de această agenție, pentru cheltuielile curente necesare activității, nu necesită obținerea autorizației Băncii Naționale, așa cum, în mod nelegal s-a reținut de organele de control.

Raportul de expertiză tehnică de specialitate, întocmit de expert G.R., statuează că Agenția Viena are atribuții în conformitate cu legislația internațională și națională, în domeniul transporturilor pe Dunăre, cât și activități curente specifice oricărei agenții de shipping, iar contul deschis de societatea reclamantă la această agenție, este un cont de operațiuni curente, și nu un cont de depozit, astfel că nu era necesară autorizarea lui de către Banca Națională a României. A mai reținut instanța de fond că, potrivit raportului de expertiză, toate operațiunile derulate prin acest cont, cât și în numerar prin registrul de casă, sunt aferente plăților, încasărilor de navlu și prestărilor de servicii efectuate în străinătate, prin intermediul agenției și reprezintă încasări și plăți curente.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține de către cele două recurente, că instanța de fond, la pronunțarea sentinței, nu a ținut cont de dispozițiile art. 17 pct. B lit. i) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., text care nu face distincție între contul curent sau contul de depozit pentru care este necesară autorizarea Băncii Naționale a României, pentru a putea beneficia de cota 0, și nici de Normele de aplicare O.U.G.

nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, care se referă la faptul că pentru operațiunile prevăzute la lit. a) - e) pct. 9.20, nu beneficiază de cota 0 a T.V.A., contribuabilii care încasează valută în numerar sau prin transferuri bancare din conturi personale. Recurentele precizează că societatea reclamantă nu a respectat condițiile de încasare a valutei pentru prestațiile efectuate în străinătate, aceasta nedeținând autorizație emisă de Banca Națională a României pentru contul bancar deschis la C.B. Austria și a încasat valuta în numerar și prin compensare, neputând beneficia de cota 0 de T.V.A. Instanța de fond nu a ținut cont și nu s-a pronunțat pe raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, lucrare ce a concluzionat că reclamanta nu deține în străinătate conturi bancare autorizate de Banca Națională a României, astfel că sumelor încasate de Agenția Viena li se aplică T.V.A.

Analizând recursurile formulate de cele două pârâte, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție le va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Conform statutului societății S.C.C.N.F. G.N. SA Giurgiu, obiectul de activitate al acesteia cuprinde, printre altele, și servicii de agenturare internațional, prin agențiile proprii companiei din porturile străine Budapesta, Viena, Komarno, Linz, Regeusburg. Conform listei administrațiilor cu statut de regie autonomă și a societăților comerciale care se înființează în sectorul transporturilor navale (M. Of. nr. 9/17.01.1991) (Anexa nr. 7), C.N.F. G.N. SA a înființat și funcționează cu o agenție de navigație în Viena, înregistrată la Camera de Comerț Viena, având codul de membru nr. 5020167, conform atestatului eliberat de sus-numita autoritate.

Potrivit Normelor H.R.V. 5 din 23 decembrie 1997, privind deschiderea și funcționarea de conturi în străinătate ale rezidenților, Agenția Viena este abilitată să dețină și să funcționeze cu un cont bancar extern. În conformitate cu dispozițiile art. 17 din Regulamentul nr. 3 din data de 23 decembrie 1997, emis de Banca Națională a României, privind efectuarea operațiunilor valutare, contul deschis de Agenția Viena, pentru cheltuielile curente necesare activității, nu necesită autorizația Băncii Naționale. Într-adevăr, regula instituită de art. 17 din Regulamentul nr. 3 din data de 23 decembrie 1997, emis de Banca Națională a României, este aceea că „rezidenții post deschide și menține conturi în valută și/sau moneda națională în străinătate, cu autorizarea Băncii Naționale a României”.

Dar art. 17 alin. (2) lit. b) din acest regulament, instituie o excepție de la obligația de obținere a autorizației Băncii Naționale a României, pentru deschiderea conturilor în valută pentru o anumită categorie de rezidenți - „reprezentanțele, agențiile, birourile persoanelor juridice române care nu sunt înregistrate ca persoane juridice în străinătate, pentru cheltuielile curente necesare desfășurării activității acestora”. Raportul de expertiză de specialitate, efectuat în cauză de expert S.G., statuează că în urma verificării documentelor de înregistrare eliberate de Camera de Comerț Viena, rezultă că Agenția Viena a N.A.V.

SA Giurgiu, nu are personalitate juridică, iar atribuțiile administratorului agenției au fost întocmite în conformitate cu legislația internațională și națională în domeniul transporturilor pe Dunăre, ele vizând activități curente în cadrul oricărei agenții de shipping, printre acestea fiind enumerate și prestările de servicii la nave, ale căror cheltuieli curente sunt evidențiate în decontul de cheltuieli. Expertul, în lucrarea efectuată, a întocmit și o situație detaliată a încasărilor și cheltuielilor curente din cadrul agenției.

Concluziile raportului de expertiză, lucrare științifică, sunt clare, în sensul că contul deschis de societatea reclamantă - Agenția Viena, este un cont de operațiuni curente, și nu un cont de depozit sau capitalizare, pentru acest cont nefiind necesară autorizarea Băncii Naționale a României, operațiunile financiare derulate prin acest cont, cât și în numerar, prin registrul de casă, fiind aferente plăților, încasărilor de navlu și prestărilor de servicii în străinătate, prin intermediul agenției și reprezintă încasări și plăți curente.

De altfel, asupra acestei probleme, a necesității autorizației Băncii Naționale a României, pentru operațiunile derulate prin contul din Viena, pentru a fi aplicabilă cota 0 de T.V.A., prin hotărâri anterioare s-a stabilit în mod irevocabil că în conformitate cu art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul valutar nr. 3/1997, emis de Banca Națională a României, nu este necesară autorizația băncii centrale pentru a deschide și opera pe contul în valută al Agenției Giurgiu N.A.V. din Viena. Acest punct de vedere jurisdicțional se regăsește în decizia nr. 6121 din 5 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie pronunțată în cadrul soluționării recursului în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva unei decizii a Tribunalului Giurgiu.

De altfel, așa cum corect reține și instanța de fond, cu acest punct de vedere a fost de acord și Banca Națională a României care, la solicitarea reclamantei, a comunicat prin adresa nr. 942/1998, că nu este necesară autorizarea pentru funcționarea contului de la Agenția Viena, conform art. IV pct. 4 din O.G. nr. 18/1994, nemaifiind necesară autorizația pentru cheltuielile curente necesare desfășurării activității, potrivit H.G. nr. 19/1991, societatea desfășurând și servicii de agenturare prin agenții proprii. Cu privire la raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert A.I., într-adevăr instanța de fond nu a motivat de ce nu a avut în vedere concluziile acestuia, dar din verificarea acestei lucrări rezultă că în mod just nu a reținut în pronunțarea soluției, constatările sale.

În primul rând, expertiza s-a bazat exclusiv pe legislația fiscală din România, făcând abstracție că în activitatea de shipping sunt aplicabile și normele din convențiile internaționale la care România a aderat și privesc atât activitatea în sine, cât și modul de efectuare al plăților, decontărilor între societăți, activitatea de agenturare, etc. Pe de altă parte, raportul cuprinde afirmații contradictorii, care uneori contravin chiar și actelor normative la care a făcut referire, cum ar fi concluzia legată de aplicarea cotei T.V.A., deoarece contul nu ar fi fost aprobat de Banca Națională a României, iar sumele încasate „depășesc cheltuielile curente ale agenției”. Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, neexistând nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză aplicându-se și dispozițiile art. 312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 1329 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.