ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1515/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 52 din 31 mai 2005, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Galați, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, Agenția Națională de Administrare Fiscală Galați, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală București, având ca obiect anularea deciziei nr. 328 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, asupra procesului-verbal de control din 28 august 2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, prin care s-a stabilit o datorie bugetară în cuantum total de 7.475.379.783 lei.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Urmare a adresei nr. 19239 din 16 iulie 2001, a Inspectoratului de Poliție al județului Galați, s-a dispus reverificarea datoriilor bugetare ale reclamantei pentru perioada 1 martie 2000 - 30 iunie 2001. Prin procesul-verbal de control întocmit la 10 august 2001 s-a constatat că reclamanta datorează bugetului de stat, suma totală de 7.475.379.783 lei, din care 5.345.048.132 lei T.V.A., 1.881.561.326 lei, majorări de întârziere, 178.733.943 lei impozit pe profit, 67.454.000 lei majorări de întârziere, 1.561.206 lei impozit pe venitul din salarii, 833.756 lei majorări aferente acestora, 111.000 lei Fond special de solidaritate pentru persoanele cu handicap și 76.420 lei majorări aferente.

Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestația soluționată de către Direcția Generală de Solidaritate a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin decizia nr. 328 din 28 octombrie 2004. În motivarea acțiunii formulată împotriva acestei decizii și a actului de control, reclamanta a criticat, în primul rând, însuși faptul reverificării situației sale financiare, apreciind că nu a fost respectată procedura legală, pornind de la faptul că simpla adresă a organelor de poliție nu justifică reluarea verificărilor pentru o perioadă deja examinată, iar pe fond a apreciat că în mod nejustificat nu au fost avute în vedere susținerile sale privitoare la repatrierea valutei din operațiunile de comerț exterior.

Sub acest din urmă aspect, reclamanta a susținut că, atâta vreme, cât încasările valutare din aceste operațiuni au fost efectuate în conturi deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, au fost respectate dispozițiile pct. 1.17 și art. 15 din Regulamentul nr. 3/1997, în vigoare la data efectuării operațiunilor respective. În opinia reclamantei, interpretarea dată de organele de control, art. 92 din Normele metodologice, este inacceptabilă, iar în ceea ce privește impozitul pe profit, raportat la suma de 5 miliarde lei T.V.A. suplimentar, profitul de 1 miliard nu se mai justifică și, mai mult decât atât, în această interpretare, societatea ar înregistra o pierdere considerabilă.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective verificarea modului în care au fost făcute încasările valutare, compensările din plata T.V.A., impozitul pe salarii și suma datorată cu acest titlu, Fondului special de solidaritate. Expertiza a concluzionat că plățile în valută au fost făcute în beneficiul reclamantei, prin conturi deschise la bănci autorizate de Banca Națională a României, astfel că aceasta nu ar datora nici o sumă suplimentară cu titlu de T.V.A., pentru operațiunile de expert și nici impozit pe profit, cu majorările de întârziere stabilite, acestea fiind corect compensate cu T.V.A. nerambursat, constatând, totodată, realitatea debitului pentru Fondul special de solidaritate.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantei este nefondată, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unui drept protejat de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, impunându-se soluția de respingere a acesteia. Sub aspectul legalității reverificării s-a reținut că în cauză a existat o situație excepțională pentru care se poate dispune efectuarea reverificării, respectiv cea prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Instrucțiunile de aplicare a O.G. nr. 70/1990, la solicitarea organelor de urmărire penală, în cadrul cercetării cazurilor de evaziune fiscală. În ceea ce privește cota 0 de T.V.A., concluziile expertizei nu sunt concludente, în speță prevăzându-se doar problema valabilității plăților efectuate în numerar de către persoane fizice în bănci autorizate.

În această privință, dispozițiile legale scutesc de plata T.V.A., pe contribuabilii care efectuează operațiuni de comerț exterior, în considerarea raporturilor valutare din surse externe, adică a unei reale susțineri valutare externe. În realizarea scopului legii, plățile trebuie făcute numai de către partenerii externi, în speță societăți comerciale din Ucraina. Or, în speță, valuta a fost depusă de persoane fizice străine, în numerar, caz în care sunt aplicabile dispozițiunile art. 9.2 din H.G. nr. 401/2000, care precizează că nu beneficiază de cota 0 de T.V.A., contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri din conturi personale. Este adevărat că expertiza s-a referit la veridicitatea operațiunilor de export.

Expertul nu s-a pronunțat însă și nici nu putea să o facă în ceea ce privește proveniența valutei încasate, iar stabilirea legalității operațiunilor aparține competenței exclusive a instanței. Scopul acordării facilităților în privința cotei zero de impozitare este acela al atragerii valutei subsecvent operațiunilor de comerț exterior. În speță însă, reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada că valuta depusă are ca sursă de proveniență exportul efectuat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC M. SRL Galați, criticând-o pentru nelegalitate, fără a face referire expresă la vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. S-a solicitat, însă, examinarea cauzei, sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., motivele recursului nefiind limitate la cele prevăzute de acest text de lege. În considerentele cererii de recurs s-a apreciat că soluția primei instanțe este criticabilă, atât în ceea ce privește excepția nelegalității reverificării, cât și sub aspectul fondului cauzei.

În opinia recurentei, prima instanță a rezolvat sumar excepția nelegalității reverificării, doar în considerentele hotărârii, soluția adoptată fiind exclusiv una pe fondul cauzei, iar din modul cum aceasta a fost tratată, nu rezultă dacă ea a fost soluționată separat prin încheiere și nici dacă a fost unită cu fondul, părților acordându-li-se cuvântul, sub ambele aspecte, odată cu dezbaterea cauzei în ședința din 13 mai 2005. De asemenea, instanța ar fi constatat sumar că în cauză au avut loc cercetări penale într-un caz de evaziune fiscală, deși actele dovedesc contrariul, pârâtele nefiind în măsură să depună la dosarul cauzei adresa Inspectoratului Poliției Județene nr. 19239 din 16 iulie 2001. Sub aspectul fondului cauzei, s-a invocat lipsa rolului activ al instanței, căreia îi revenea obligația, în considerarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., să pună în dezbatere proveniența valutei, cu atât mai mult, cu cât textele legale aplicabile și cele două acte administrative tratau doar depunerea valutei în conturi personale și în numerar, ca excepție de la acordarea T.V.A., precum și nerezolvarea pct. 2 din decizie, în cauză fiind vorba și de alte impozite, cum ar fi impozitul pe salarii și Fondul special pentru handicapați, netratate și impozitul pe profit, tratat ca un capăt subsecvent, apreciindu-se că hotărârea este nemotivată sub acest aspect. Recursul nu este fondat. Analizând actele dosarului, criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. și examinând cauza, sub toate aspectele, conform art. 304 1 din același cod, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie, nefiind dat nici un motiv care să impună casarea hotărârii atacate.

Astfel, pretinsa excepție a nelegalității reverificării nu face parte din categoria excepțiilor procesuale - de procedură sau de fond, ce pot fi invocate în procesul civil, impunându-se a fi soluționate în condițiile prevăzute de art. 137 alin. (1) C. proc. civ., fiind circumscrisă în mod corect de către prima instanță, unui motiv de nelegalitate a actelor atacate și examinat, ca atare, în considerentele hotărârii. La dosarul cauzei au fost depuse adresa nr. 19239 din 16 iulie 2001, a Inspectoratului de Poliție al județului Galați, decizia nr. 650 din 25 iulie 2001, prin care s-a aprobat reverificarea rambursării T.V.A. la SC M. SRL Galați și Rezoluția procurorului din 23 decembrie 2003. În raport cu aceste acte și în considerarea dispozițiilor art. 19 alin. (2) din O.G.

nr. 70/1997, privind Controlul fiscal, aprobată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările și completările ulterioare și art. 10 alin. (1) din Instrucțiunile de aplicare a acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 886/1999, s-a reținut în mod corect legalitatea reverificării, la data dispunerii acesteia, organele de control fiind în posesia unor date suplimentare, necunoscute la data efectuării primelor verificări și care puteau influența sau modifica rezultatul acestora. Scutirea de T.V.A. a contribuabililor care efectuează operațiuni de export de bunuri, este reglementată în considerarea aporturilor valutare din surse externe, adică a unei reale susțineri valutare externe, cum în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată.

În realizarea scopului legii, plățile trebuiau făcute numai de către partenerii externi, în speță, societăți comerciale din Ucraina, în conturi bancare deschise la bănci autorizate. Întrucât valuta a fost depusă de persoane fizice străine, în numerar sau prin trasferuri din conturi personale, au devenit aplicabile dispozițiile art. 9.2 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, potrivit cărora într-o atare situație, contribuabilii nu beneficiază de cota 0 de T.V.A. Dată fiind incidența în speță a acestor dispoziții legale, nu se poate reține încălcarea în vreun mod a principiului rolului activ al instanței, consacrat prin art. 129 C. proc. civ., cum pretinde recurenta.

Soluția adoptată de instanță este rezultatul examinării pretențiilor reclamantei în ansamblul lor, subsecvent statuărilor privind neaplicabilitatea cotei 0 T.V.A., impunându-se și respingerea celorlalte capete de cerere accesorii vizând alte impozite ce au format obiectul actului de control. Rezultă, astfel, fără dubii din actele dosarului, că acestea au fost stabilite în mod corect printr-un act de control anterior și compensate cu T.V.A. de rambursat, iar în urma reverificării privind rambursarea T.V.A., s-a impus a se reține că respectivele sume nu au fost achitate și a se proceda la recalcularea accesoriilor datorate.

Pe de altă parte, sub acest aspect, societatea nu a adus nici un argument care să înlăture constatările organelor de control, contestația sa fiind respinsă, ca nesusținută, cu documente, conform pct. 2 al dispozitivului deciziei nr. 328 din 28 octombrie 2004, iar prin acțiunea introductivă, reclamanta a precizat că a solicitat să fie reanalizate în raport cu soluția privitoare la T.V.A., dată fiind interdependența lor. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M. SRL Galați împotriva sentinței civile nr. 52 din 31 mai 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2006.