ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1244/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 82 din 13 decembrie 2002, Colegiul jurisdicțional Galați a admis sesizarea Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Galați și a obligat pârâta SC D. SRL Galați să plătească Administrației Finanțelor Publice a municipiului Galați, suma de 19.474.021.289 lei, reprezentând T.V.A., impozit pe profit, impozit pe salarii, contribuții la fondurile speciale, impozit pe dividende, cu majorările de întârziere aferente. De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească unităților prejudiciate: Casa Județeană de Pensii Galați, A.J.O.F.M.

Galați, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Galați și Primăria municipiului Galați, următoarele sume: 11.102.928.030 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de stat și la pensia suplimentară, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente; 1.091.721.217 lei, reprezentând contribuțiile de 1% și de 5%, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente; 3.119.121.058 lei, reprezentând contribuții la asigurările de sănătate, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente; 5.746.445 lei, reprezentând impozite și taxe locale. Pentru a hotărî astfel, Colegiul Jurisdicțional a reținut că în perioada 1998 - 2000, SC D. SRL Galați nu și-a îndeplinit obligațiile financiare către bugetul de stat, bugetele fondurilor speciale și bugetul local și pentru abaterile financiare săvârșite, a fost obligată să plătească debitele restante, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente.

Recursul jurisdicțional declarat împotriva acestei sentințe, de SC D. SRL, a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 273 din 18 aprilie 2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi. Împotriva deciziei nr. 273 din 18 aprilie 2003 și în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992, republicată, a declarat recurs SC D. SRL. Recurenta a susținut că decizia atacată nu a fost motivată, iar situația de fapt, reținută cu privire la culpa pentru neîndeplinirea obligațiilor financiare, nu corespunde dovezilor administrate și din care rezultă că a efectuat demersuri pentru recuperarea creanțelor de la debitorii săi. Cu cererea înregistrată la 12 martie 2004, în temeiul art. 306 C. proc. civ., recurenta a completat motivele de casare, invocând necompetența materială a organelor Curții de Conturi, de a efectua controale la alte persoane juridice, decât cele prevăzute la art. 18 din Legea nr. 94/1992, republicată.

În susținerea acestui motiv de casare, recurenta a arătat că dispozițiile art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992, republicată, în baza cărora a fost controlată activitatea sa, au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr. 463 din 4 decembrie 2003, pronunțată de Curtea Constituțională. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Decizia pronunțată de instanța de recurs jurisdicțional cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel încât este nefondată critica invocată în recurs, privind nerespectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Critica formulată pe fondul cauzei este, de asemenea, nefondată, întrucât instanța de recurs jurisdicțional a constatat corect că recurenta nu și-a îndeplinit la termen obligațiile bugetare, iar dificultățile de recuperare a creanțelor de la proprii săi debitori nu reprezintă o cauză de exonerare de răspundere financiară. De altfel, nici în prezentul recurs nu au fost invocate și dovedite alte cauze de exonerare sau de stingere a obligațiilor bugetare stabilite în sarcina recurentei, prin actul de control, iar cuantumul sumelor datorate cu acest titlu nu a fost contestat. Decizia nr. 463 din 4 decembrie 2003, prin care Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, nu poate fi reținută în soluționarea cauzei; această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial și conform art. 147 alin. (4) din Constituție, are putere numai pentru viitor.

În consecință, decizia invocată în recurs nu produce efecte pentru perioada la care a fost efectuat controlul și s-a judecat pricina, de instanțele Curții de Conturi. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a deciziei atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D. SRL Galați împotriva deciziei nr. 273 din 18 aprilie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2004.