ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 10 decembrie 2002, reclamanta SC I.S. SA Galați a chemat în judecată Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Direcția Generală Control Contribuții Asigurări Sociale și Fond pentru Plata Ajutorului de Șomaj, solicitând anularea deciziei nr. 52 din 22 noiembrie 2002, precum și a procesului-verbal nr. 5804 din 4 octombrie 2002, întocmit de D.G.M.S.S. Galați. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că facilitățile temporare privitoare la plata contribuțiilor sociale, astfel cum au fost acordate de O.U.G. nr. 119/2001, au avut în vedere toate sumele datorate la bugetul de stat cu acest titlu, fără a face vreo diferențiere între cele datorate de angajator și cele datorate de salariat.

În acest sens, reclamanta și-a achitat în avans debitele datorate, la 11 martie 2003, cu O.P. nr. 27519, situație în care, greșit organele de control au apreciat, ca fiind achitate, numai penalitățile pentru stopaj la sursă a contribuției individuale. Prin sentința civilă nr. 71 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea, reținând pentru aceasta, că dispozițiile O.U.G. nr. 119/2001 au avut în vedere facilități fiscale pentru societatea comercială, persoana juridică, și nicidecum pentru salariații acesteia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC I.S. SA Galați. Recurenta a arătat că prin dispozițiile O.U.G. nr. 119/2001, sumele reprezentând creanțe bugetare ale M.F.P., M.M.S.S.

și C.N.A.S., printre care și cele reprezentând contribuții, s-au stins prin conversia lor în acțiuni, în cadrul procesului de privatizare a societății S. Același act normativ a acordat facilități temporare privitoare la plata contribuțiilor de asigurări sociale. În opinia recurentei, aceste prevederi nu pot fi interpretate, decât în sensul că toate contribuțiile sociale, atât cele ce cad în sarcina angajatorului, cât și cele ce cad în sarcina salariaților, au fost amânate la plată în temeiul facilității acordate. S-a mai arătat că, soluționând cauza, Curtea de Apel Galați și-a însușit concluziile expertizei efectuate în cauză, fără a ține cont și de punctul de vedere al experților consilieri, pe care le-a înlăturat fără nici o justificare.

În fine, recurenta a mai criticat soluția de fond, și pentru faptul că nu s-a pronunțat în legătură cu schimbarea abuzivă a destinației plății, produsă, evident, ca urmare a controlului, intenția societății fiind exprimată clar prin ordinele de plată, în sensul stingerii obligației principale. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică. În urma controlului efectuat de inspectori de specialitate din cadrul D.G.M.S.S., asupra constituirii și încasării veniturilor, efectuării cheltuielilor din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetul asigurărilor pentru șomaj, s-a reținut că în perioada 16 noiembrie 2001 - 31 august 2002, SC I.S.

SA Galați a înregistrat debite în sumă de 18.833.334.017 lei, reprezentând contribuția individuală la asigurările sociale, plus majorări de întârziere, penalități de întârziere și penalități pentru stopaj, precum și debite în sumă de 663.266.078 lei, contribuția individuală de 1% fond șomaj, plus majorări de întârziere, penalități de întârziere și penalizări pentru stopaj. Pentru contribuțiile individuale, SC I.S. SA a apreciat că nu se justifică obligarea sa la plată, întrucât O.U.G. nr. 119/2002 privind unele măsuri pentru privatizarea SC C.S. Galați, a instituit facilități fiscale privind plata contribuției la asigurările sociale, fără a distinge între contribuțiile individuale ale salariaților și cele ale angajatorului.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 119/2001, facilitățile fiscale temporare s-au materializat în eșalonarea la plată pe o perioadă de 36 de luni de la data finalizării contractului de privatizare, pentru sumele datorate cu titlu de contribuții de asigurări sociale. Este evident că legiuitorul a avut în vedere numai contribuția angajatorului și nicidecum a salariaților, pentru aceștia din urmă existând o reglementare precisă, respectiv Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și care prevede în mod expres faptul că angajatorul are obligația de a reține și vira la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuția pe care o datorează persoanele ce desfășoară activitate, pe baza contractului individual de muncă.

Această contribuție nu reprezintă o sursă financiară pentru societate, iar faptul reținerii sumelor respective, fără a le vira, constituie infracțiune sancționată penal - art. 146 din Legea nr. 19/2000. Astfel fiind, și cum O.U.G. nr. 119/2001 nu prevede nici o derogare de la dispozițiile menționate, dovedește încă odată că facilitățile fiscale la care se referă, au în vedere, exclusiv, obligația angajatorului. În raport cu aceste considerente și având în vedere faptul că SC S. SA Galați a efectuat cu întârziere, plățile privind contribuțiile individuale, în mod corect organele de control au aplicat majorări și penalități de întârziere. În același timp, prin actul de control s-a avut în vedere respectarea dispozițiilor O.G.

nr. 26/2001 privind modalitatea de stingere a creanțelor bugetare, care în conformitate cu pct. 1.1, stabilește că debitorii sunt obligați să facă plata obligațiilor bugetare distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuție, inclusiv pe majorări aferente și penalități. În acest sens, constatându-se că SC S. SA Galați, deși înștiințată de către Casa Județeană de Pensii, că datorează penalități privind stopajul la sursă, contribuții individuale, majorări de întârziere și penalități, a efectuat plata, numai pentru contribuție individuală, legal și temeinic s-au dirijat ordinele de plată, în sensul dispozițiilor O.G. nr. 26/2001 și Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 3103/2001, fără ca această operațiune să poată fi interpretată ca o schimbare abuzivă a destinației plăților.

Cum toate aceste aspecte au rezultat din probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă și care și-a întemeiat concluziile, exclusiv pe textele legale menționate, în mod corect, Curtea de Apel Galați a apreciat ca neîntemeiată, cererea reclamantei. Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.S. SA Galați, împotriva sentinței civile nr. 71/F din 2 iunie 2003, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.