ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 704/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

10 decembrie 2002, reclamanta SC I.S. SA Galați a chemat în judecată

Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Direcția Generală

Control Contribuții Asigurări Sociale și Fond pentru Plata Ajutorului de Șomaj,

solicitând anularea deciziei nr. 52 din 22 noiembrie 2002, precum și a

procesului-verbal nr. 5804 din 4 octombrie 2002, întocmit de D.G.M.S.S. Galați.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că facilitățile temporare privitoare la plata contribuțiilor

sociale, astfel cum au fost acordate de O.U.G. nr. 119/2001, au avut în vedere

toate sumele datorate la bugetul de stat cu acest titlu, fără a face vreo

diferențiere între cele datorate de angajator și cele datorate de salariat. În

acest sens, reclamanta și-a achitat în avans debitele datorate, la 11 martie 2003,

cu O.P. nr. 27519, situație în care, greșit organele de control au apreciat, ca

fiind achitate, numai penalitățile pentru stopaj la sursă a contribuției

individuale.

Prin sentința civilă nr. 71

din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea, reținând pentru

aceasta, că dispozițiile O.U.G. nr. 119/2001 au avut în vedere facilități

fiscale pentru societatea comercială, persoana juridică, și nicidecum pentru

salariații acesteia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta SC I.S. SA Galați.

Recurenta a arătat că prin

dispozițiile O.U.G. nr. 119/2001, sumele reprezentând creanțe bugetare ale

M.F.P., M.M.S.S. și C.N.A.S., printre care și cele reprezentând contribuții, s-au

stins prin conversia lor în acțiuni, în cadrul procesului de privatizare a

societății S. Același act normativ a acordat facilități temporare privitoare la

plata contribuțiilor de asigurări sociale.

În opinia recurentei, aceste

prevederi nu pot fi interpretate, decât în sensul că toate contribuțiile

sociale, atât cele ce cad în sarcina angajatorului, cât și cele ce cad în

sarcina salariaților, au fost amânate la plată în temeiul facilității acordate.

S-a mai arătat că,

soluționând cauza, Curtea de Apel Galați și-a însușit concluziile expertizei

efectuate în cauză, fără a ține cont și de punctul de vedere al experților

consilieri, pe care le-a înlăturat fără nici o justificare.

În fine, recurenta a mai

criticat soluția de fond, și pentru faptul că nu s-a pronunțat în legătură cu

schimbarea abuzivă a destinației plății, produsă, evident, ca urmare a

controlului, intenția societății fiind exprimată clar prin ordinele de plată,

în sensul stingerii obligației principale.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se

reține că acestea nu se justifică.

În urma controlului efectuat

de inspectori de specialitate din cadrul D.G.M.S.S., asupra constituirii și

încasării veniturilor, efectuării cheltuielilor din bugetul asigurărilor

sociale de stat și din bugetul asigurărilor pentru șomaj, s-a reținut că în

perioada 16 noiembrie 2001 - 31 august 2002, SC I.S. SA Galați a înregistrat

debite în sumă de 18.833.334.017 lei, reprezentând contribuția individuală la

asigurările sociale, plus majorări de întârziere, penalități de întârziere și

penalități pentru stopaj, precum și debite în sumă de 663.266.078 lei,

contribuția individuală de 1% fond șomaj, plus majorări de întârziere,

penalități de întârziere și penalizări pentru stopaj.

Pentru contribuțiile

individuale, SC I.S. SA a apreciat că nu se justifică obligarea sa la plată,

întrucât O.U.G. nr. 119/2002 privind unele măsuri pentru privatizarea SC C.S.

Galați, a instituit facilități fiscale privind plata contribuției la

asigurările sociale, fără a distinge între contribuțiile individuale ale

salariaților și cele ale angajatorului.

În conformitate cu

dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 119/2001, facilitățile fiscale temporare

s-au materializat în eșalonarea la plată pe o perioadă de 36 de luni de la data

finalizării contractului de privatizare, pentru sumele datorate cu titlu de

contribuții de asigurări sociale.

Este evident că legiuitorul

a avut în vedere numai contribuția angajatorului și nicidecum a salariaților,

pentru aceștia din urmă existând o reglementare precisă, respectiv Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și care prevede în mod expres faptul că

angajatorul are obligația de a reține și vira la bugetul asigurărilor sociale

de stat, contribuția pe care o datorează persoanele ce desfășoară activitate,

pe baza contractului individual de muncă.

Această contribuție nu

reprezintă o sursă financiară pentru societate, iar faptul reținerii sumelor

respective, fără a le vira, constituie infracțiune sancționată penal - art. 146

din Legea nr. 19/2000.

Astfel fiind, și cum O.U.G. nr.

119/2001 nu prevede nici o derogare de la dispozițiile menționate, dovedește

încă odată că facilitățile fiscale la care se referă, au în vedere, exclusiv,

obligația angajatorului.

În raport cu aceste

considerente și având în vedere faptul că SC S. SA Galați a efectuat cu

întârziere, plățile privind contribuțiile individuale, în mod corect organele

de control au aplicat majorări și penalități de întârziere.

În același timp, prin actul

de control s-a avut în vedere respectarea dispozițiilor O.G. nr. 26/2001

privind modalitatea de stingere a creanțelor bugetare, care în conformitate cu pct.

1.1, stabilește că debitorii sunt obligați să facă plata obligațiilor bugetare

distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuție, inclusiv pe majorări aferente

și penalități.

În acest sens,

constatându-se că SC S. SA Galați, deși înștiințată de către Casa Județeană de

Pensii, că datorează penalități privind stopajul la sursă, contribuții

individuale, majorări de întârziere și penalități, a efectuat plata, numai

pentru contribuție individuală, legal și temeinic s-au dirijat ordinele de

plată, în sensul dispozițiilor O.G. nr. 26/2001 și Ordinului Ministerului Finanțelor

nr. 3103/2001, fără ca această operațiune să poată fi interpretată ca o

schimbare abuzivă a destinației plăților.

Cum toate aceste aspecte au

rezultat din probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă și

care și-a întemeiat concluziile, exclusiv pe textele legale menționate, în mod

corect, Curtea de Apel Galați a apreciat ca neîntemeiată, cererea reclamantei.

Văzând și dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC I.S. SA Galați, împotriva sentinței civile nr. 71/F din 2 iunie 2003, a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2005.