ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Galați, a formulat contestație reclamanta SC P. SA Galați împotriva deciziei nr. 30 din 14 decembrie 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați. Dosarul a fost înregistrat ca urmare a faptului că prin Sentința civilă nr. 2614 din 08 iunie 2011 Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat că a formulat inițial contestație pe cale administrativă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, înregistrată sub nr. 53897 din 02 noiembrie 2010, contestație ce a fost soluționată de Serviciul Contestații din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, deși potrivit art. 209 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc. soluționarea contestației era de competența Ministerului Finanțelor Publice, astfel că decizia nr. 30 din 14 decembrie 2010 este nulă de fapt și de drept. Reclamanta a mai arătat că a fost depășit termenul de soluționare a contestațiilor de 45 de zile, în condițiile în care contestația a fost formulată la data de 01 noiembrie 2010, iar decizia de rezolvare a contestației a fost expediată la data de 30 decembrie 2010, ceea ce de asemenea atrage nulitatea deciziei.

Reclamanta susține că decizia i-a fost comunicată abia ca urmare a solicitării sale din data de 30 decembrie 2010, ceea ce naște suspiciunea că a fost redactată abia la această dată. Consideră că în mod greșit organul fiscal și-a întemeiat decizia pe dispozițiile art. 207 și 209 alin. (2) C. proc. fisc. și că în mod greșit pârâta a considerat că actul administrativ - fiscal contestat reprezintă doar o notificare. În conformitate cu prevederile art. 41 C. proc. fisc., actul administrativ nr. 118582 din 06 octombrie 2010 întrunește condițiile noțiunii de act administrativ fiscal, fiind emis de organul fiscal competent, stabilește obligații fiscale și totodată consemnează modul de stingere a obligațiilor fiscale (începerea procedurii de executare silită); de asemenea, stabilește natura obligațiilor: obligații totale către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, bugetul asigurărilor de șomaj, cât și accesorii.

Pe fondul cauzei a susținut că organul fiscal nu s-a conformat hotărârilor judecătorești reprezentate de decizia nr. 119 din 03 decembrie 2009 și decizia nr. 761 din 13 mai 2010 pronunțate de Curtea de Apel Galați. 2.Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 413 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Galați. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin adresa nr. 118582 din 06 octombrie 2010, Administrația Finanțelor Publice Galați a înștiințat reclamanta SC P. SA Galați în temeiul Legii nr. 161/2003 și Ordinul M.F.P.

nr. 551/2003 că la data de 30 septembrie 2010 avea de plată obligații restante la bugetul general consolidat, indicându-se sumele datorate defalcat către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj, cu mențiunea că s-a început procedura de executare silită. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că împotriva acestei înștiințări, SC P. SA Galați a formulat contestație, soluționată de Administrația Finanțelor Publice Galați prin decizia nr. 30 din 14 decembrie 2010, contestația fiind respinsă ca lipsită de obiect, cu motivarea că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 (trimisă reclamantei în temeiul art. 1 - 3 din Ordin M.F.P.

nr. 551/2003 pentru aprobarea instrucțiunilor de aplicare a prevederilor Titlului I al cărții I din Legea nr. 161/2003) nu reprezintă un act administrativ fiscal sau asimilat acestuia, deoarece nu stabilește, nu modifică și nu stinge drepturi și obligații fiscale, nu prevede posibilitatea de a fi contestată sau termenul de depunere a contestației, organul fiscal la care se depune contestația, nici mențiuni privind audierea contribuabilului. În considerentele deciziei s-a reținut că potrivit art. 206 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ atacat.

De asemenea, se precizează că deciziile nr. 1199/2009 și 761/2010 ale Curții de Apel Galați au fost puse în executare întocmai, aspect adus la cunoștința reclamantei prin adresele nr. 8887 din 17 decembrie 2009, 3346 din 10 iunie 2010 și prin decizia nr. 20 din 24 august 2010. Prima instanță a constatat că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu se încadrează în condițiile stabilite de art. 41 din O.G. nr. 92/2003 pentru a fi considerată act administrativ, deoarece nu prin această adresă au fost stabilite obligațiile de plată ale reclamantei către bugetul consolidat de stat. Titlurile de creanță prin care s-au născut aceste obligații sunt acte administrativ fiscale anterioare înștiințării.

Scopul adresei nr. 118582/06 octombrie 2010 este doar acela de a asigura transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante, de a aminti contribuabilului existența și cuantumul acestor obligații de plată, anterior publicării listei contribuabililor ce înregistrează obligații restante pe pagina de Internet a instituției publice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 161/2003 și ale Ordinul M.F.P. nr. 551/2003. Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat că adresa nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu poate fi contestată pe calea prevăzută de art. 205 - 218 din O.G. nr. 92/2003, așa încât în mod corect a procedat organul fiscal respingând contestația ca fiind lipsită de obiect.

În fine, instanța de fond a constatat că sunt nefondate și celelalte argumente ale reclamantei legate de organul competent a soluționa contestația, de depășirea termenului de soluționare a acesteia și de reținerea unor temeiuri de drept fără legătură cu speța, fiind practic fără relevanță în cauză, întrucât aceste argumente se întemeiază pe premisa eronată că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 are caracterul unui act administrativ fiscal. 3. Recursul pârâtei Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta SC P. SA în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a menționat motive contradictorii și străine de natura pricinii, apreciind în mod greșit că actul administrativ fiscal nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu reprezintă act administrativ fiscal, având în vedere că acest nu poate fi contestat pe calea administrativă prevăzută de art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003, motiv pentru care Administrația Finanțelor Publice Galați a respins contestația împotriva acestui act.

De asemenea, recurenta, reiterând apărările prezentate în fața instanței de fond, a susținut că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât nu a motivat în ce temei prin Decizia nr. 30/14 decembrie 2010 Administrația Finanțelor Publice a respins contestația ca rămasă fără obiect, atâta vreme cât prin actul administrativ nr. 118582/06 octombrie 2010 se stabilesc obligații restante la bugetul consolidat al Statului, fiind emis de organul fiscal competent privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În opinia recurentei, actul nr. 118582 din 06 octombrie 2010 constituie un titlu de creanță, astfel că societatea avea dreptul să formuleze contestație potrivit art. 205 alin. (1) C. proc.

fisc. În fine, recurenta a susținut că a fost lezată în drepturile sale prin actul administrativ fiscal nr. 118582 din 06 octombrie 2010, având în vedere că în contestație a specificat Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Galați definitive și executorii nr. 1199 din 03 decembrie 2009 și nr. 761 din 13 decembrie 2010 prin care Administrația Finanțelor Publice Galați nu mai avea dreptul să calculeze accesorii societății. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând sentința atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, văzând și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, obiectul cererii de chemare în judecată constă în cererea de anulare a Deciziei nr. 30 din 14 decembrie 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva adresei nr. 118582 din 06 octombrie 2010. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Mai precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că decizia atacată este legală. Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte. Astfel, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că prin adresa nr. 118582 din 06 octombrie 2010, Administrația Finanțelor Publice Galați a înștiințat reclamanta SC P. SA Galați în temeiul Legii nr. 161/2003 și Ordinul M.F.P. nr. 551/2003 că la data de 30 septembrie 2010 avea de plată obligații restante la bugetul general consolidat, indicându-se sumele datorate defalcat către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj, cu mențiunea că s-a început procedura de executare silită.

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că prima instanță a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a apreciat că notificarea nr. 118582/06 octombrie 2010 nu are caracterul unui act administrative și nu reprezintă titlu de creanță.

Din analiza actelor de la dosar se constată că titlurile de creanță prin care s-au născut obligațiile la care se face trimitere prin adresa nr. 118582/06 octombrie 2010, sunt acte administrativ fiscale anterioare înștiințării, scopul adresei fiind într-adevăr, așa cum a reținut și Curtea de apel, doar acela de a asigura transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante, de a aminti contribuabilului existența și cuantumul acestor obligații de plată. Conchizând în această privință, Înalta Curte remarcă, la fel ca prima instanță, că susținerile reclamantei legate de organul fiscal competent a soluționa contestația, de depășirea termenului de soluționare a acesteia și de reținerea unor temeiuri de drept fără legătură cu speța sunt lipsite de relevanță în cauză, întrucât notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu are caracterul unui act administrativ fiscal.

De asemenea, este fără relevanță critica privind neaplicarea unor hotărâri judecătorești, în condițiile în care notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu reprezintă titlu de creanță. 2.Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de SC P. SA împotriva sentinței nr. 413 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.