ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta Administrația

Finanțelor Publice Galați, a formulat contestație reclamanta SC P. SA Galați

împotriva deciziei nr. 30 din 14 decembrie 2010 emisă de Administrația

Finanțelor Publice Galați.

Dosarul a fost

înregistrat ca urmare a faptului că prin Sentința civilă nr. 2614 din 08 iunie 2011

Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

În motivarea

contestației, reclamanta a arătat că a formulat inițial contestație pe cale

administrativă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, înregistrată

sub nr. 53897 din 02 noiembrie 2010, contestație ce a fost soluționată de

Serviciul Contestații din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați,

deși potrivit art. 209 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc. soluționarea

contestației era de competența Ministerului Finanțelor Publice, astfel că

decizia nr. 30 din 14 decembrie 2010 este nulă de fapt și de drept.

Reclamanta a mai

arătat că a fost depășit termenul de soluționare a contestațiilor de 45 de

zile, în condițiile în care contestația a fost formulată la data de 01

noiembrie 2010, iar decizia de rezolvare a contestației a fost expediată la

data de 30 decembrie 2010, ceea ce de asemenea atrage nulitatea deciziei.

Reclamanta susține că decizia i-a fost comunicată abia ca urmare a solicitării

sale din data de 30 decembrie 2010, ceea ce naște suspiciunea că a fost

redactată abia la această dată.

Consideră că în mod

greșit organul fiscal și-a întemeiat decizia pe dispozițiile art. 207 și 209 alin.

(2) C. proc. fisc. și că în mod greșit pârâta a considerat că actul

administrativ - fiscal contestat reprezintă doar o notificare.

În conformitate cu

prevederile art. 41 C. proc. fisc., actul administrativ nr. 118582 din 06

octombrie 2010 întrunește condițiile noțiunii de act administrativ fiscal,

fiind emis de organul fiscal competent, stabilește obligații fiscale și

totodată consemnează modul de stingere a obligațiilor fiscale (începerea

procedurii de executare silită); de asemenea, stabilește natura obligațiilor:

obligații totale către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul

asigurărilor de sănătate, bugetul asigurărilor de șomaj, cât și accesorii.

Pe fondul cauzei a

susținut că organul fiscal nu s-a conformat hotărârilor judecătorești

reprezentate de decizia nr. 119 din 03 decembrie 2009 și decizia nr. 761 din 13

mai 2010 pronunțate de Curtea de Apel Galați.

2.Hotărârea Curții de

apel

Prin Sentința nr. 413

din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată contestația

formulată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta Administrația

Finanțelor Publice Galați.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin adresa nr.

118582 din 06 octombrie 2010, Administrația Finanțelor Publice Galați a

înștiințat reclamanta SC P. SA Galați în temeiul Legii nr. 161/2003 și Ordinul M.F.P.

nr. 551/2003 că la data de 30 septembrie 2010 avea de plată obligații restante

la bugetul general consolidat, indicându-se sumele datorate defalcat către

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de

sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj, cu mențiunea că s-a început

procedura de executare silită.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că împotriva acestei înștiințări, SC P. SA

Galați a formulat contestație, soluționată de Administrația Finanțelor Publice

Galați prin decizia nr. 30 din 14 decembrie 2010, contestația fiind respinsă ca

lipsită de obiect, cu motivarea că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010

(trimisă reclamantei în temeiul art. 1 - 3 din Ordin M.F.P. nr. 551/2003 pentru

aprobarea instrucțiunilor de aplicare a prevederilor Titlului I al cărții I din

Legea nr. 161/2003) nu reprezintă un act administrativ fiscal sau asimilat

acestuia, deoarece nu stabilește, nu modifică și nu stinge drepturi și

obligații fiscale, nu prevede posibilitatea de a fi contestată sau termenul de

depunere a contestației, organul fiscal la care se depune contestația, nici

mențiuni privind audierea contribuabilului.

În considerentele

deciziei s-a reținut că potrivit art. 206 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 obiectul

contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de

organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ atacat. De

asemenea, se precizează că deciziile nr. 1199/2009 și 761/2010 ale Curții de

Apel Galați au fost puse în executare întocmai, aspect adus la cunoștința

reclamantei prin adresele nr. 8887 din 17 decembrie 2009, 3346 din 10 iunie 2010

și prin decizia nr. 20 din 24 august 2010.

Prima

instanță a constatat că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu se încadrează

în condițiile stabilite de art. 41 din O.G. nr. 92/2003 pentru a fi considerată

act administrativ, deoarece nu prin această adresă au fost stabilite

obligațiile de plată ale reclamantei către bugetul consolidat de stat.

Titlurile de creanță prin care s-au născut aceste obligații sunt acte

administrativ fiscale anterioare înștiințării. Scopul adresei nr. 118582/06

octombrie  2010 este doar acela de a asigura transparența informațiilor

referitoare la obligațiile bugetare restante, de a aminti contribuabilului

existența și cuantumul acestor obligații de plată, anterior publicării listei

contribuabililor ce înregistrează obligații restante pe pagina de Internet a

instituției publice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 161/2003 și ale

Ordinul M.F.P. nr. 551/2003.

Prin

urmare, judecătorul fondului a apreciat că adresa nr. 118582 din 06 octombrie 2010

nu poate fi contestată pe calea prevăzută de art. 205 - 218 din O.G. nr. 92/2003,

așa încât în mod corect a procedat organul fiscal respingând contestația ca

fiind lipsită de obiect.

În fine, instanța de

fond a constatat că sunt nefondate și celelalte argumente ale reclamantei

legate de organul competent a soluționa contestația, de depășirea termenului de

soluționare a acesteia și de reținerea unor temeiuri de drept fără legătură cu

speța, fiind practic fără relevanță în cauză, întrucât aceste argumente se

întemeiază pe premisa eronată că notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010

are caracterul unui act administrativ fiscal.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta

SC P. SA în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de

fond a menționat motive contradictorii și străine de natura pricinii, apreciind

în mod greșit că actul administrativ fiscal nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu

reprezintă act administrativ fiscal, având în vedere că acest nu poate fi

contestat pe calea administrativă prevăzută de art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003,

motiv pentru care Administrația Finanțelor Publice Galați a respins contestația

împotriva acestui act.

De asemenea,

recurenta, reiterând apărările prezentate în fața instanței de fond, a susținut

că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât nu a motivat în

ce temei prin Decizia nr. 30/14 decembrie  2010 Administrația Finanțelor Publice

a respins contestația ca rămasă fără obiect, atâta vreme cât prin actul

administrativ nr. 118582/06 octombrie  2010 se stabilesc obligații restante la

bugetul consolidat al Statului, fiind emis de organul fiscal competent privind

stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

În opinia recurentei,

actul nr. 118582 din 06 octombrie 2010 constituie un titlu de creanță, astfel

că societatea avea dreptul să formuleze contestație potrivit art. 205 alin. (1)

C. proc. fisc.

În fine, recurenta a

susținut că a fost lezată în drepturile sale prin actul administrativ fiscal nr.

118582 din 06 octombrie 2010, având în vedere că în contestație a specificat

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Galați definitive și executorii nr. 1199

din 03 decembrie 2009 și nr. 761 din 13 decembrie 2010 prin care Administrația

Finanțelor Publice Galați nu mai avea dreptul să calculeze accesorii

societății.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând

sentința atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, văzând și

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, obiectul

cererii de chemare în judecată constă în cererea de anulare a Deciziei nr. 30

din 14 decembrie 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați prin

care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva adresei nr.

118582 din 06 octombrie 2010.

Prima instanță a

respins acțiunea ca neîntemeiată, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Instanța de control

judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod

convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Mai precis,

judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care

au condus la concluzia că decizia atacată este legală.

Argumentele

dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate

expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de

fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Astfel, Înalta Curte

constată în acord cu judecătorul fondului, că prin adresa nr. 118582 din 06

octombrie 2010, Administrația Finanțelor Publice Galați a înștiințat reclamanta

SC P. SA Galați în temeiul Legii nr. 161/2003 și Ordinul M.F.P. nr. 551/2003 că

la data de 30 septembrie 2010 avea de plată obligații restante la bugetul

general consolidat, indicându-se sumele datorate defalcat către bugetul de

stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate și

bugetul asigurărilor de șomaj, cu mențiunea că s-a început procedura de

executare silită.

Potrivit art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral

cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt

asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele

încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,

prestarea serviciilor publice, achizițiile publice;

Verificând

considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că prima instanță a explicat

în mod convingător rațiunile pentru care a apreciat că notificarea nr. 118582/06

octombrie  2010 nu are caracterul unui act administrative și nu reprezintă

titlu de creanță.

Din analiza actelor

de la dosar se constată că titlurile de creanță prin care s-au născut

obligațiile la care se face trimitere prin adresa nr. 118582/06 octombrie  2010,

sunt acte administrativ fiscale anterioare înștiințării, scopul adresei fiind

într-adevăr, așa cum a reținut și Curtea de apel, doar acela de a asigura

transparența informațiilor referitoare la obligațiile bugetare restante, de a

aminti contribuabilului existența și cuantumul acestor obligații de plată.

Conchizând

în această privință, Înalta Curte remarcă, la fel ca prima instanță, că susținerile

reclamantei legate de organul fiscal competent a soluționa contestația, de

depășirea termenului de soluționare a acesteia și de reținerea unor temeiuri de

drept fără legătură cu speța sunt lipsite de relevanță în cauză, întrucât

notificarea nr. 118582 din 06 octombrie  2010 nu are caracterul unui act

administrativ fiscal.

De asemenea, este

fără relevanță critica privind neaplicarea unor hotărâri judecătorești, în condițiile

în care notificarea nr. 118582 din 06 octombrie 2010 nu reprezintă titlu de

creanță.

2.Temeiul de drept al

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de SC P. SA împotriva sentinței nr. 413 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.