ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA - în faliment - prin lichidator judiciar C.I.I. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, anularea Deciziei nr. 83 din 21 mai 2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea și obligarea autorității pârâte la soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 1261 din 8 iulie 2009 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală Vrancea, iar în subsidiar a solicitat ca instanța să soluționeze cauza pe fond.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 111 din 21 aprilie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 83 din 21 mai 2013 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 1261 din 8 iulie 2009 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală Vrancea.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea primei instanțe, arătând, în esență, că este netemeinică și nelegală, având în vedere considerentele Sentinței nr. 52 din 5 februarie 2010 pronunțate în Dosarul nr. x/2009 prin care, contrar celor reținute, s-a soluționat fondul cauzei, hotărâre menținută prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de societatea reclamantă, ca nefondat. Așadar, nu este vorba despre admiterea recursului și trimiterea cauzei spre a fi soluționată pe fond de către organul fiscal, ci de respingerea căii de atac, așa încât, concluzia primei instanțe, potrivit căreia Înalta Curte a soluționat cauza doar pe cale de excepție și nu pe fond, este eronată.

Apărarea intimatei-reclamante Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SA, prin lichidator judiciar C.I.I. B., a solicitat anularea/respingerea recursului. Astfel, a susținut, în principal, că nu este indicată norma de drept aplicată greșit în hotărârea atacată și nu s-a dezvoltat acest motiv de recurs, iar, în subsidiar, a apreciat că în mod corect a fost obligată autoritatea recurentă să soluționeze pe fond contestația împotriva deciziei de impunere.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 25 mai 2017. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În prealabil, se constată că nu poate fi primită excepția nulității căii de atac, invocată prin întâmpinare, întrucât criticile formulate pot fi încadrate în motivul de casare invocat, astfel cum rezultă și din raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 83 din 21 mai 2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea și obligarea autorității pârâte la soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 1261 din 8 iulie 2009 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală Vrancea. Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 83 din 21 mai 2013 emisă de pârâtă, obligând-o să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 1261 din 8 iulie 2009. Această soluție este corectă. Prin Decizia administrativă nr. 83 din 21 mai 2013, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea a reanalizat contestația reclamantei SC A. SA și a respins-o pentru existența autorității lucrului judecat, reținând că în cauză s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a analizat fondul cauzei, respectiv Sentința nr. 52 din 5 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010. Prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010, Înalta Curte a respins recursul reclamantei, cu motivarea că în mod greșit aceasta a formulat acțiune în justiție înainte de soluționarea de către organele fiscale a contestației, astfel că din acest punct de vedere, acțiunea este inadmisibilă. Ulterior pronunțării deciziei sus-menționate, recurenta-pârâtă a reluat procedura de soluționare a contestației reclamantei, iar prin Decizia administrativă nr. 157 din 25 noiembrie 2010 a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Prin demersul său judiciar, reclamanta a atacat soluția autorității-pârâte, iar prin Sentința nr. 33/2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2011, a fost admisă acțiunea reclamantei, anulată Decizia nr. 157/2010 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să soluționeze contestația reclamantei pe fond, soluție menținută prin Decizia nr. 4690 din 27 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Se constată astfel, cum corect a observat și judecătorul fondului, că ceea ce s-a statuat cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a vizat fondul cauzei, respectiv legalitatea și temeinicia actelor administrative contestate, ci inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamantă direct împotriva titlurilor de creanță fiscală, în sensul în care, instanța de judecată nu poate proceda la soluționarea în fond a cauzei înainte ca organul administrativ competent să soluționeze contestația pe fondul ei. Așa fiind, autoritatea pârâtă în mod greșit a respins contestația administrativă ca rămasă fără obiect, câtă vreme nu a procedat la soluționarea pe fond a contestației administrative a reclamantei, aspect tranșat irevocabil prin Decizia nr. 3728 din 21 septembrie 2010. Reanalizând, din nou, contestația administrativă, recurenta-pârâtă, a emis Decizia nr. 83 din 21 mai 2013, contestată în prezenta cauză, prin care contestația reclamantei a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat, fără a se pronunța pe fondul cauzei, așa cum a fost obligată prin Sentința nr. 33/2012 a Curții de Apel Galați, respectiv să precizeze printr-o decizie pe fondul cauzei dacă reclamanta datorează bugetului de stat suma de 1.843.634 RON. Or, o asemenea soluție a organului fiscal este nelegală, în condițiile în care, așa cum rezultă și din Decizia nr. 4690 din 27 martie 2013 a Înaltei Curți, prin care a fost menținută obligația autorității de a soluționa contestația administrativă pe fond, ceea ce s-a statuat cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 3728/2010 a Înaltei Curți nu a vizat fondul cauzei, ci inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamantă direct împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere. În concluzie, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.