ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 83/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1528 C din 11

octombrie 2011, Tribunalul Brașov,

a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC D. SRL, a admis

în parte acțiunea reclamantei F.E., în contradictoriu cu pârâtele M.P. și SC D.

SRL, a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de contract autentic de schimb între

reclamanta F.E. și pârâta M.P., potrivit protocolului de negociere încheiat de părți

la data de 04 martie 2004, și a actului adițional la actul constitutiv al pârâtei

SC D. SRL, autentificat sub nr. 1975/2005 și publicat în M. Of. nr. 978/30.03.2004,

a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantei

asupra imobilului, a respins restul pretențiilor formulate.

În

fapt,

s-a

reținut că prin sentința civilă nr. 2246/2004 a Tribunalului Brașov, definitivă

și irevocabilă, s-a statuat cu putere de lucru judecat obligația pârâtei M.P. de

a-și da consimțământul la intabularea dreptului real de proprietate, respectiv transmiterea

acestui drept către reclamantă, potrivit convenției încheiate de părți la data de

04 martie 2004, cu privire la 2 spații comerciale situate în Brașov, pe care pârâta

s-a obligat să le dea reclamantei, plus 50.000 dolar SUA, în schimbul a 11.722 acțiuni

la SC M. SRL.

Prin hotărârea judecătorească sus-menționată

nu s-a dispus și ca hotărârea să tină loc de contract autentic de schimb, astfel

că reclamanta nu a putut să-și înscrie dreptul recunoscut în cartea funciară.

Potrivit art. 27 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 7/1996 (text de lege în vigoare la data încheierii convenției din data de 04

martie 2004) „cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia

un drept real asupra unui imobil este dator să îi predea toate înscrisurile necesare

pentru înscrierea acelui drept" (alin. (1)) respectiv „în situația în care

cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată va putea solicita instanței

să dispună înscrierea în cartea funciară. Hotărârea instanței de judecată va suplini

consimțământul la înscriere al părții care are obligația de a preda înscrisurile

necesare înscrierii'' (alin. (3)).

S-a apreciat astfel că, în cauză, sunt

îndeplinite cerințele pentru admiterea în parte a cererii reclamantei în prestație

tabulară.

Astfel, pârâta M.P. s-a obligat să transmită

și să constituie în folosul reclamantei un drept real asupra a două imobile construcții,

spații comerciale, respectiv imobilul din Brașov. Obligația de a transmite spațiile

viza un drept real asupra imobilelor cu situația lor juridică privind terenul și

intabularea lor în cartea funciară.

M.P. a refuzat să-și execute obligațiile

necesare pentru intabulare, dovadă fiind procesul-verbal al executorului judecătoresc,

precum și respingerea cererii privind intabularea sentinței în situația de la cartea

funciară.

Sunt îndeplinite parțial cerințele pentru

a se putea cere instanței de judecată să dispună înscrierea, referitor la imobilul

situat în Brașov.

Pârâta SC D. SRL este înscrisă în cartea

funciară ca proprietar tabular asupra imobilului situat în Brașov, în acest sens

fiind extrasul de CF, Dosar nr. 7115/62/2008 al Tribunalului Brașov - și cum în

cauză s-a solicitat înscrierea dreptului de proprietate a reclamantei asupra acestui

imobil, excepția lipsei calității procesual pasive a acestei pârâte urmează a fi

respinsă.

Referitor la imobilul situat în Brașov,

cererea reclamantei de înscriere în carte funciară a fost respinsă, acest imobil

nefiind identificat în cartea funciară, fiind necesară o expertiză pentru dezmembrare

și identificare, expertiză pe care reclamanta nu a înțeles să o solicite în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 38 AP din 10 aprilie

2012, Curtea de Apel de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins excepția prescripției dreptului

material la acțiune, a respins apelul pârâtelor.

Cu privire la excepția prescripției dreptului

material la acțiune,

s-a apreciat

că aceasta este neîntemeiată, întrucât prezenta cerere de chemare în judecată a

fost introdusă în termenul general de prescripție, de 3 ani, calculat de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a stabilit obligația de perfectare

a actului de schimb, decizia civilă nr. 748 din 21 februarie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în timp ce prezenta acțiune a fost introdusă în anul

protocolului încheiat între părți, ci de la data când, reclamantei, i s-a născut

dreptul la acțiunea în prestație tabulară, respectiv de la data când acesteia i

s-a recunoscut dreptul la schimb prin hotărârea irevocabilă.

Cu privire la achitarea prețului acțiunilor,

susținerea nu poate fi primită cât timp nu reiese cu certitudine că sumele consemnate

în ordinele de plată au condus la stingerea obligației asumată de pârâta M.P. prin

protocolul din 04 martie 2004.

Nu trebuie omis că, în cauză,: s-a pronunțat

o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care pârâta a fost obligată să-și dea

consimțământul la schimb, înscrisurile existând deja la dosar la acea dată, instanțele

anterioare nevalorificându-le în configurarea obligației de schimb, ceea ce înseamnă

că, în prezentul litigiu, acestea nu pot produce nici un efect, cadrul procesual

fiind altul -acțiune în prestație tabulară.

A fost respins și motivul referitor la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC D. SRL, ținând cont că

prin actul adițional la actul constitutiv al societății, publicat în M. Of. nr.

978/30.03.2004, pârâta M.P., în calitate de asociat unic a hotărât diminuarea capitalului

social cu imobilele în litigiu, în vederea executării obligației de transfer al

proprietății către reclamantă și, în consecință, cel puțin pentru opozabilitatea

hotărârii, pârâta are calitate procesuală.

De asemenea, tehnica de carte funciară

impune calitatea procesuală pasivă a acestei societăți, întrucât tribunalul nu a

obligat direct societatea pârâtă la prestație tabulară, ci pe pârâta asociatul său

unic. Or, potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, înscrierea unui drept se poate

efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris

ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută, iar pârâta

este înscrisă în cartea funciară.

Critica privind excepția puterii de lucru

judecat nu este întemeiată cât timp asupra imobilului situat în Brașov, prima instanță

nu a dispus înscrierea în cartea funciară, dat fiind că pentru acest imobil nu este

deschisă o carte funciară și sunt necesare lucrări cadastrale.

Pe de altă parte, nu este realizată tripla

identitate de părți obiect și cauză, lipsind ultimul element, față de împrejurarea

că în primul litigiu, cauza a reprezentat-o protocolul de schimb și refuzul de consimțământ,

în timp ce în prezentul proces, cauza o reprezintă refuzul la executarea unei hotărâri

judecătorești irevocabile și care generează acțiunea în prestație tabulară.

Susținerea că imobilul este revendicat

în baza Legii nr. 10/2001, nu poate fi avută în vedere, întrucât la dosar nu există

vreo dovadă în acest sens.

În

prezența unei hotărâri judecătorești irevocabile de suplinire

a consimțământului asupra transferului de proprietate și a refuzului de a o executa,

dovedit cu actele de executare emise de executorul judecătoresc, în mod legal prima

instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 27 alin. (1) și (3) din Legea nr. 7/1996,

ce reglementează acțiunea în prestație tabulară.

Împotriva deciziei instanței de apel au

formulat cerere de recurs la data de 11 mai 2012, pârâtele SC D. SRL și M.P., prin

care au invocat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:

S-a invocat excepția prescripție dreptului

material la acțiune deoarece acțiunea reclamantei a fost introdusa în afara termenului

general de prescripție. în mod eronat s-a reținut ca termenul de prescripție se

socotește de la data pronunțării deciziei civile nr. 748 din 21 februarie 2006.

Termenul de prescripție trebuie să fie

socotit de la data încheierii protocolului - 04 martie 2004 - la care se adaugă

maxim 3 luni de zile conform prevederilor acestui protocol. Prin urmare, reclamanta

putea sa introducă acțiunea până la data de 04 iunie 2007.

Prescripția dreptului la acțiune începe

sa curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifesta expres în sensul

negării dreptului promitentului-comparator, respectiv în cazul de față din data

de 04 iunie 2004.

Referitor la excepția autorității lucrului

judecat, instanța de apel a ignorat faptul că, in primul ciclu procesual, reclamanta

a solicitat obligarea pârâtelor să-și dea consimțământul la intabularea dreptului

real de proprietate și, respectiv, la transmiterea dreptului asupra imobilelor din

litigiu, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic, acest petit

fiind respins irevocabil.

Prin noua acțiune din 2008, reclamanta

a solicitat dinnou ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic.

Potrivit dispozițiilor art. 1201 C.

civ., în mod greșit s-a reținut ca nu este realizată identitatea de cauza.

Privitor la excepția lipsei de calitate

procesuală pasivă a pârâtei SC D. SRL, motivația instanțelor anterioare este greșită.

Faptul ca pârâta M.P., în calitate de asociat unic, a diminuat capitalul social

al societății pârâte cu cele doua imobile aflate în litigiu, nu justifică chemarea

în judecată a societății care este în continuare proprietara acestor imobile.

Referitor la stingerea obligație pârâtei

M.P. asumată în protocolul din 2004, prin plata integrala a acțiunilor, instanța

de fond nu s-a pronunțat. Instanța de apel a considerat ca acest motiv nu poate

fi primit deoarece nu reiese cu certitudine că sumele consemnate au condus la stingerea

obligației pârâtei față de reclamantă. Beneficiara plații prețului, reclamanta,

nu a contestat în niciun fel cuantumul plăților efectuate și nu a făcut nici un

fel de opoziție. În schimb, a promovat o acțiune prin care a urmărit, cu rea-credință,

sa beneficieze de plata integrala a prețului acțiunilor, cât și de spațiile comerciale,

îmbogățindu-se fără justă cauză.

Recursul este nefondat.

Excepția prescripției dreptului material

la acțiune a fost corect soluționată de instanța anterioară, termenul general de

prescripție, de 3 ani, calculându-se de la data rămânerii irevocabile a sentinței

civile nr. 2246 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Brașov - prin care s-a statuat

cu putere de lucru judecat obligația pârâtei M.P. de a-și da consimțământul la intabularea

dreptului real de proprietate, respectiv transmiterea acestui drept către reclamanta

F.E., potrivit convenției încheiate de părți la data de 04 martie 2004, cu privire

la 2 spații comerciale situate în Brașov, - respectiv data pronunțării deciziei

civile nr. 748 din 21 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data rămânerii irevocabile a acestei

hotărâri judecătorești, în patrimoniul reclamantei s-a născut dreptul acesteia la

acțiunea în prestație tabulară.

Recurentele-pârâte nu și-au susținut propriul

punct de vedere -conform căruia termenul de prescripție ar trebui socotit de la

data încheierii protocolului încheiat între părți, 04 martie 2004 - pe argumente

pertinente regimului juridic al acțiunii în prestație tabulară, ci pe considerente

total irelevante.

Referirea acestora la modalitatea în care

un antecontract de vânzare-cumpărare, căruia i-a fost asimilat protocolul din 04

martie 2004, poate fi valorificat în instanță în caz de neexecutare a obligației

asumate, nu are relevanță în cauză, întrucât circumstanțele invocate - promitentul-vânzător

se manifesta expres în sensul negării dreptului promitentului-comparator - au fost

deja analizate și dezlegate prin puterea unei hotărâri judecătorești irevocabile,

pronunțată într-un proces anterior.

Excepția puterii de lucru judecat a fost

analizată în mod corect de instanța de apel, pornind de la dispozițiile art. 1201

C. civ., conform cărora este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata

are același obiect este întemeiata pe aceeași cauza și este intre aceleași părți,

respectiv circumstanțele necontestate ale cauzei deduse judecății - în primul litigiu,

soluționat în mod irevocabil, cauza a reprezentat-o protocolul de schimb și refuzul

de consimțământ al părții ce s-a obligat, în timp ce în procesul pendinte, cauza

o reprezintă refuzul la executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și care

generează acțiunea în prestație tabulară - ceea ce înseamnă că este îndreptățită

constatarea lipsei identității de cauză.

În

ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei SC D. SRL, Înalta Curte apreciază că în mod corect aceasta a fost soluționată,

în acest sens fiind avute în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei pendinte,

necontestate; prin actul adițional la actul constitutiv al societății, publicat

în M. Of. nr. 978/30.03.2004, pârâta M.P., în calitate de asociat unic, a hotărât

diminuarea capitalului social cu imobilele în litigiu, în vederea executării obligației

de transfer al proprietății către reclamantă; societatea pârâtă este înscrisă în

cartea funciară.

Critica referitoare la stingerea obligație

pârâtei M.P. asumata prin protocolul încheiat în anul 2004, prin plata integrala

a acțiunilor, nu poate fi primită, față de efectele hotărârii judecătorești irevocabile

obținută de reclamantă în procesul civil anterior, respectiv față de regimul juridic

al acțiunii în prestație tabulară.

Așa fiind, pentru considerentele de fapt

și de drept arătate, pe temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtelor.

Pe temeiul dispozițiilor art. 274

alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța va obliga recurentele-pârâte SC D. SRL

și M.P. la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimata F.E.,

în raport de culpa procesuala a părților care au pierdut procesul, respectiv prejudiciului

real creat părții care a achitat cheltuielile de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtele SC D. SRL și M.P. împotriva deciziei nr. 38/AP din 10 aprilie 2012 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă

pe recurentele SC D. SRL și M.P. la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată

către intimata F.E..

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.