ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1958/C din 24 aprilie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL Brașov, cu sediul în Brașov, județul Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC D.P. SRL Brașov, cu sediul în Brașov, județul Brașov, având ca obiect rezoluțiune proces-verbal și obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 Ron cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 30 august 2003 s-a încheiat între reclamanta SC D. SRL și pârâta SC D.P. SRL (fostă SC F.M.E.I. SRL) procesul-verbal de predare-primire (fila 12 la dosarul nr.1513/2006 al Judecătoriei Brașov) având ca obiect predarea-primirea spațiului comercial nr. 3 din Complexul Agro-Comercial A. (art. 1 din contract).

Înscrisul deținut de parte, proces-verbal de primire-predare (recepție) încheiat la 30 august 2003 cuprinde și o convenție a părților privind folosința spațiului comercial mai sus menționat, convenție ce cuprinde obligații ale pârâtei privind plata chiriei pentru terenul pe care este situat spațiul comercial (art. 5), vânzarea-mărfurilor în acest spațiu (art. 9), încheierea unor contracte de utilități (art. 10), etc., dar nu cuprinde o obligație scadentă a pârâtei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial în litigiu. Potrivit art.1 din convenția părților, procesul-verbal de primire-predare din data de 30 august 2003, părțile au convenit ca să se încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial în litigiu „ulterior semnării prezentului proces-verbal de primire-predare (recepție)”, fără a se fixa un termen în acest sens.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 194/A din 1 noiembrie 2007 respinge apelul declarat de reclamanta SC D. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 1958/C din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, și obligă apelanta să plătească intimatei SC D.P.G. SRL suma de 2.380 lei, reținând că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1020-1021 C. civ. în primul rând din perspectiva debitoarei-reclamante care nu și-a executat obligația de a se prezenta pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare în urma notificării trimise de pârâtă sub nr. 1440 din 8 iulie 2005. Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC D. SRL Brașov a susținut că decizia recurată este lipsită de temei legal.

Procesul-verbal a cărui desființare s-a solicitat a fost încheiat la solicitarea intimatei SC F.M.E.I. SRL, care avea importante debite de achitat față de societatea recurentă și pentru a recupera parțial din debite, s-a acceptat de către un reprezentant al SC D. SRL compensarea unui debit de 60.000 dolari SUA cu un spațiu comercial menționat în acel proces-verbal, dar așa cum s-a menționat în art. 1 din respectivul înscris, obiectul său este predarea-primirea spațiului comercial nr. 3 din Complexul Agro Comercial D. ce va fi dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare, încheiat ulterior semnării procesului-verbal. În speță, intimata avea obligația să încheie contractul de vânzare- cumpărare, pentru spațiul respectiv, cel mai târziu până la 30 septembrie 2003. Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8, 9 C. proc.

civ.. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate. Prima critică a recurentei nu poate fi primită, întrucât instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Din conținutul deciziei recurate nu rezultă că instanța s-a substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut.

De altfel, cererea de recurs nu cuprinde dezvoltarea primului motiv de recurs, conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ci se indică doar temeiul de drept. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este nefondat, întrucât hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită. Ambele instanțe au reținut corect că debitorul care nu și-a executat obligațiile nu are dreptul de a pretinde rezoluțiunea contractului, chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost înserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever.

În speță, pârâta-intimată și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenție, a predat spațiul comercial cu toate utilitățile aferente, a operat compensarea datoriei cu prețul de achiziție și a notificat reclamanta în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât nu se află în situația de a nu-și fi executat obligațiile. Referitor la reiterarea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Brașov, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 194/A din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 iunie 2008.