ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1958/C din 24
aprilie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,
respinge acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL Brașov, cu sediul în
Brașov, județul Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC D.P. SRL Brașov, cu
sediul în Brașov, județul Brașov, având ca obiect rezoluțiune proces-verbal și
obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond
a reținut următoarele:
La data de 30 august 2003 s-a încheiat
între reclamanta SC D. SRL și pârâta SC D.P. SRL (fostă SC F.M.E.I. SRL) procesul-verbal
de predare-primire (fila 12 la dosarul nr.1513/2006 al Judecătoriei Brașov)
având ca obiect predarea-primirea spațiului comercial nr. 3 din Complexul
Agro-Comercial A. (art. 1 din contract).
Înscrisul deținut de parte, proces-verbal
de primire-predare (recepție) încheiat la 30 august 2003 cuprinde și o
convenție a părților privind folosința spațiului comercial mai sus menționat,
convenție ce cuprinde obligații ale pârâtei privind plata chiriei pentru
terenul pe care este situat spațiul comercial (art. 5), vânzarea-mărfurilor în
acest spațiu (art. 9), încheierea unor contracte de utilități (art. 10), etc.,
dar nu cuprinde o obligație scadentă a pârâtei de a încheia contractul de
vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial în litigiu.
Potrivit art.1 din convenția părților,
procesul-verbal de primire-predare din data de 30 august 2003, părțile au
convenit ca să se încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul
comercial în litigiu „ulterior semnării prezentului proces-verbal de
primire-predare (recepție)”, fără a se fixa un termen în acest sens.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială,
prin decizia nr. 194/A din 1 noiembrie 2007 respinge apelul declarat de
reclamanta SC D. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 1958/C din 24
aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, și obligă apelanta să plătească intimatei SC D.P.G. SRL suma de
2.380 lei, reținând că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra
neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1020-1021 C. civ. în primul rând
din perspectiva debitoarei-reclamante care nu și-a executat obligația de a se
prezenta pentru perfectarea actului de vânzare-cumpărare în urma notificării
trimise de pârâtă sub nr. 1440 din 8 iulie 2005.
Prin cererea de recurs formulată,
reclamanta SC D. SRL Brașov a susținut că decizia recurată este lipsită de
temei legal.
Procesul-verbal a cărui desființare s-a
solicitat a fost încheiat la solicitarea intimatei SC F.M.E.I. SRL, care avea
importante debite de achitat față de societatea recurentă și pentru a recupera
parțial din debite, s-a acceptat de către un reprezentant al SC D. SRL
compensarea unui debit de 60.000 dolari SUA cu un spațiu comercial menționat în
acel proces-verbal, dar așa cum s-a menționat în art. 1 din respectivul
înscris, obiectul său este predarea-primirea spațiului comercial nr. 3 din
Complexul Agro Comercial D. ce va fi dobândit în baza contractului de
vânzare-cumpărare, încheiat ulterior semnării procesului-verbal.
În speță, intimata avea obligația să
încheie contractul de vânzare- cumpărare, pentru spațiul respectiv, cel mai
târziu până la 30 septembrie 2003.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl
constituie art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ..
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând decizia recurată
în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile
incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau
casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute
de dispozițiile invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi
primită, întrucât instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus
judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic
al acestuia.
Din conținutul deciziei recurate nu
rezultă că instanța s-a substituit părților contractante, modificând sau
înlocuind clauzele contractuale, ori a reținut un cu totul alt act juridic sau
conținut.
De altfel, cererea de recurs nu cuprinde
dezvoltarea primului motiv de recurs, conform dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ci se indică doar temeiul de drept.
În ceea ce privește cel de-al doilea
motiv de recurs, acesta este nefondat, întrucât hotărârea pronunțată nu este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii. Recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau
dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Ambele instanțe au reținut corect că
debitorul care nu și-a executat obligațiile nu are dreptul de a pretinde
rezoluțiunea contractului, chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost înserat un
pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. În speță, pârâta-intimată și-a
îndeplinit obligațiile asumate prin convenție, a predat spațiul comercial cu
toate utilitățile aferente, a operat compensarea datoriei cu prețul de
achiziție și a notificat reclamanta în vederea perfectării contractului de
vânzare-cumpărare, astfel încât nu se află în situația de a nu-și fi executat
obligațiile.
Referitor la reiterarea situației de
fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la
netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive
pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu
acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge
recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Brașov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC
D. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 194/A din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13
iunie 2008.