ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 748/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta F.E. prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1860/2004 a chemat în judecată pe pârâtele M.P. și SC D. SRL Brașov, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate că: - între reclamantă și pârâta M.P. a intervenit în luna februarie 2003 convenția civilă privind asocierea cu acțiunile deținute de fiecare dintre cele două persoane fizice la SC M. SA astfel, M.P. 10,10 % din capitalul social și F.E. cu 3,69 % din capitalul social, în vederea constituirii unui pachet de acțiuni pentru participarea la divizarea SC M. SA și dobândirea foloaselor astfel divizate și că în schimbul pachetului astfel constituit de 13,79 % din capitalul SC M. SA ca urmare a divizării, părțile au dobândit imobilele menționate în anexă, ce constituie aportul pârâtei la capitalul social al SC D. SRL; De asemenea, a arătat că prin convenția părților s-a stabilit ca pârâta unu M.P.

urma să se transmită în proprietate către reclamanta F.E. spațiul comercial identificat în anexă P.T. cu o valoare de 34.769.078 lei și spațiul comercial din str. Pârâului cu o valoare de 779.102.299 lei, precum și suma de 50.000 dolari S.U.A.; Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor în solidar, să își dea consimțământul la intabularea dreptului real de proprietate și respectiv transmitere a dreptului potrivit obligației asumate în convenția din 4 martie 2004, în caz contrar hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de transmitere a dreptului de proprietate și consimțământ la intabularea drepturilor. Prin întâmpinare și cerere reconvențională pârâta M.P.

a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la pct. 2 în protocolul de negociere din 4 martie 2004 notificat la 12 martie 2004 prin actul adițional, susținând că bunul nu este prețuit și deci obligația de a-l transmite este fără cauză. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2246/ C din 20 decembrie 2004 a admis în parte cererea reclamantei și în consecință a constatat că prin convenția părților intitulată „Protocol de negociere” din 4 martie 2004 pârâta unu s-a obligat să transmită către reclamantă în proprietate spațiul comercial identificat în anexă din str. Pârâului, înscris în C.F.

Brașov, precum și suma de 50.000 dolari S.U.A. Au fost obligate pârâtele să dea consimțământ la intabularea dreptului real de proprietate și respectiv transmitere a dreptului către reclamantă potrivit obligației asumate prin convenția din 4 martie 2004. A fost respinsă cererea reconvențională a reclamantei și s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți. Reclamanta F.E. a solicitat printr-o cerere ulterioară să se completeze dispozitivul sentinței Tribunalului Brașov nr. 224/C/2004, în sensul că hotărârea să țină loc de act autentic de transmitere a dreptului de proprietate și consimțământ la intabularea drepturilor. Prin sentința civilă nr. 382 din 27 aprilie 1995 Tribunalul București a respins această cerere, reținând că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 281 2 C. proc.

civ. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, au declarat apel reclamanta F.E. și pârâtele M.P. și SC D. SRL Brașov. Prin decizia nr. 142/ Ap din 22 septembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția comercială a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC D. SRL Brașov și a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov de a judeca cauza în primă instanță. A fost admis în parte apelul declarat de pârâta SC D. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 382 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Brașov care a fost schimbată în parte în sensul că acțiunea reclamantei F.E. a fost respinsă față de SC D. SRL Brașov, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Prin aceeași hotărâre au fost respinse și apelurile pârâtei M.P.

și al reclamantei F.E. împotriva sentinței nr. 382 din 27 aprilie 2003 a Tribunalului Brașov, respingându-se și cererea de aderare la apel a reclamantei, cu compensarea cheltuielilor de judecată în apel. Instanța de apel a reținut la pronunțarea acestei hotărâri că protocolul din 4 martie 2004 nu avea ca semnatară societatea pârâtă, ci, s-a încheiat numai între persoanele fizice F.E. și M.P., că apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 382/2003 a Tribunalului Brașov este nefondat atâta vreme cât instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea introductivă. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta F.E. și pârâtele SC D. SRL Brașov și M.P.

în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ. În recursul său reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea recurată este nelegală în raport de dreptul de proprietate dobândit prin convenția părților, cu titlu de dare în plată, acțiune în realizarea convenției față de refuzul respectării acesteia. A mai susținut că nelegalitatea hotărârii recurate este dată și în raport de dispozițiile privind calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC D. SRL Brașov invocată direct în fața instanței de apel. În recursul său, reclamanta a invocat și prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. susținând că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii.

Pârâta SC D. SRL Brașov a susținut în recursul său că fiind vorba de un litigiu civil, greșit cauza a fost soluționată de o secție comercială și a solicitat să fie casată hotărârea instanței de apel și cauza să fie trimisă spre o nouă judecare de către instanța competentă, respectiv cea civilă. În subsidiar a solicitat să se caseze hotărârile anterioare pronunțate în cauză și pe fond să se respingă acțiunea reclamantei F.E. În recursul declarat împotriva hotărârii pronunțare de instanța de apel pârâta M.P. a adus următoarele critici. - în hotărârea recurată nu s-a precizat pentru care dintre faptele și actele de comerț prevăzute la art. 3 C. com. natura juridică a litigiului este comercială; - a fost greșit interpretat actul juridic dedus judecății respectiv Protocolul de negociere încheiat de părți la data de 4 martie 2004. Recursurile sunt nefondate.

I. Cu privire la recursul reclamantei. Critica recurentei reclamante vizând nelegalitatea hotărârii în raport de dreptul de proprietate dobândit prin convenția părților în motivarea căreia a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondată. Prin Protocolul de negociere din 4 martie 2004, pârâta M.P. s-a obligat ca în schimbul a 11.722 acțiuni în valoare de 66.000 dolari S.U.A. transmise de reclamanta F.E. să-i transmită reclamantei în proprietate spațiile comerciale situate în Brașov str. Pârâului și str. Traian și suma de 50.000 dolari S.U.A. În ce privește magazinul M. din str. Traian, pârâta s-a obligat în Protocolul respectiv să acorde tot sprijinul necesar reclamantei pentru rezolvarea aspectelor legate de intabularea în C.F.

a dreptului de proprietate, iar în cazul în care în termen de 3 luni, din motive obiective, nu s-ar fi realizat intabularea acestui drept de proprietate, pârâta M.P. s-a obligat să-i achite reclamantei valoarea cu care acest activ este înscris în protocolul de divizare a SC M. SA Brașov. În hotărârea recurată corect s-a reținut că antecontractul dă naștere la o obligație de a face susceptibilă de executare silită atipică; aceasta se realizează însă pe calea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract autentic, în baza principiului executării în natură a obligațiilor asumate prin convenții și a principiului reparării în natură a prejudiciilor cauzate prin neexecutarea acestor obligații, față de dispozițiile art. 1077 C. civ.

Cum recurenta – reclamantă nu a dobândit un drept de proprietate prin această modalitate pentru că imobilul din str. Pârâului nu s-a intabulat pe numele pârâtei M.P. și a rămas intabulat pe numele pârâtei SC D. SRL care nu are calitate procesuală pasivă, iar imobilul din str. Traian nu este înregistrat în C.F., urmează ca acest motiv de recurs, nefiind întemeiat, să se respingă. Critica recurentei reclamante întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. după care hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii este de asemenea neîntemeiată. În hotărârea instanței de apel corect s-a reținut că la data semnării Protocolului din 4 aprilie 2004 pârâta, persoană fizică, nu era proprietara spațiilor în litigiu, părțile nu se aflau în prezența unei obligații de a da, ci în prezența obligației de a face respectiv promisiunea pârâtei M.P.

de a transmite în viitor dreptul de proprietate. II. Cu privire la recursul pârâtelor. În esență pârâtele au adus aceleași critici hotărârii instanței de apel. În cererile lor de recurs, neîntemeiat pârâtele au criticat hotărârea instanței de apel, invocând prevederile art. 304 pct. 3 și 7 C. proc. civ., că nu a precizat pentru care dintre faptele de comerț enumerate la art. 3 C. com., litigiul dintre părți a fost calificat a fi de natură comercială. Izvorul obligațional pentru care părțile au încheiat Protocolul de negociere din 4 martie 2004, așa cum se menționează în preambulul acestui act aflat la dosarul instanței de fond, îl constituie schimbul de acțiuni ale societății comerciale SC M. SA, act de comerț prevăzut la paragraful 4 al art. 3 C. com., încât critica pârâtelor nu este întemeiată, iar secția comercială a Curții de Apel Brașov, corect a soluționat această pricină.

În discuție s-a pus așadar problema transmiterii în proprietate a unor spații comerciale în schimbul unor acțiuni, cauză care față de dispozițiile textului menționat este de natură comercială. Nici critica pârâtelor vizând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 nu este întemeiată. Protocolul menționat încheiat de părți, este o convenție legal făcută de aceasta. În textul Protocolului s-a făcut mențiunea expresă a încheierii lui în vederea preîntâmpinării oricărui litigiu dintre persoanele fizice semnatare și pentru finalizarea convenției de schimb de acțiuni emise de SC M. SA Brașov vizând respectivele persoane fizice. În hotărârea recurată au fost corect interpretați termenii acestui Protocol, încât corect instanța de apel a menținut dispozițiile sentinței tribunalului în aspectele ținând de această convenție.

În consecință recursurile reclamantei și pârâtelor nefiind întemeiate se vor respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta F.E. și pârâtele SC D. SRL Brașov și M.P. împotriva deciziei nr. 142/ Ap din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2006.