ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC I. SRL a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâții SC M. SRL (fosta SC E. SRL), B.P., I.N. și intimata pârâtă SC R. SRL să se dispună: - obligarea pârâtei SC M. SRL la plata sumei de 11.500.000 lei și 3.200 lire sterline reprezentând cota de participare de 3 % convenită prin contractul de asociere în participațiune încheiat la 7 august 1995, sumă ce se va actualiza în funcție de rata inflației; - obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 624.000.000 lei actualizată în raport de rata inflației, reprezentând profitul net nerealizat; - obligarea la plata sumei de 120.000.000 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu amenajarea spațiului pus la dispoziție în baza asocierii; - să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.R.

și pârâta SC E. SRL, a actului adițional la statutul societății și a contractului de cesiune părți sociale încheiat între pârâții persoane fizice B.P. și I.N. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 4730/ C pronunțată la data de 28 noiembrie 2003 a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în susținerea petitelor privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 1998 încheiat între S.R. prin R.A.R. Brașov și SC E. SRL, actualmente SC M. SRL, a actului adițional la statutul SC E. SRL și a contractului de cesiune de părți sociale, excepție invocată de pârâți, și pe cale de consecință a respins cererea pentru constatarea nulității absolute a înscrisurilor.

Prin aceeași sentință instanța a respins ca nefondată și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei SC M. SRL la plata despăgubirilor solicitate și la instituirea unui drept de retenție asupra imobilului situat în Brașov. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele: La data de 7 august 1995 între SC I. SRL și SC E. SRL s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect organizarea și desfășurarea în comun a unei activități de prestări servicii, în principal activitatea de alimentație publică tip bar în spațiul deținut de SC E. SRL în imobilul din Brașov, spațiu pe care societatea l-a pus la dispoziția asociatei SC I. SRL aceasta din urmă obligându-se să efectueze amenajarea și dotarea spațiului cu tot ce era necesar desfășurării activității convenite.

Potrivit art. 11 din contractul de asociere părțile au convenit încetarea de drept a asocierii în cazul în care contractul de închiriere al SC E. SRL pentru spațiul adus în asociere încetează sau nu va mai fi prelungit. Potrivit art. 12 din contract, la încetarea asocierii din orice motiv și lichidarea activității comune investițiile făcute cu amenajarea și dotarea localului rămân în proprietatea imobilului. La data de 31 ianuarie 1997 prin actul adițional consimțit părțile constată că s-a achitat suma de 3.200 lire sterline care împreună cu suma de 11.500.000 lei plătită la 7 august 1995 reprezintă echivalentul cotei de 3 % din beneficii cuvenite asociatei SC E. SRL. La data de 30 octombrie 1998 SC E. SRL încheie un contract de vânzare-cumpărare a imobilului din str. Grigoraș Dinicu cu S.R.

reprezentat de R.A.R. Brașov, devenind proprietara spațiului adus ca aport în asociere. La 26 noiembrie 1998 asociatul unic al SC E. SRL cedează părțile sociale pe care le deține în societate către cesionarul I.N., iar la data de 6 iulie 1999 SC E. SRL fuzionează prin absorbție cu SC M. SRL. Totodată instanța constată că între părți s-au derulat mai multe litigii soluționate prin hotărâri irevocabile, de care acestea se prevalează și în prezenta cauză respectiv sentința civilă nr. 870/1999 rămasă irevocabilă prin care SC I. SRL a fost obligată la plata sumei de 113.671.963 lei către SC E. SRL reprezentând chirie restantă și penalități, sentința civilă nr. 2409/2003 a Tribunalului Brașov prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat la 7 august 1995 și modificat prin actul adițional din 31 ianuarie 1997, reținându-se culpa exclusivă a SC I. SRL urmare nerespectării obligațiilor asumate.

Față de situația de fapt reținută și având în vedere și hotărârile irevocabile pronunțate în litigiile dintre cele două societăți în legătură cu obligațiile asumate prin contractul de asociere în participațiune, tribunalul constată că interesul reclamantei în constatarea nulității absolute a contractului, prin care pârâta a devenit proprietara spațiului, și a contractului de cesiune de părți sociale nu mai subzistă. Referitor la capătul de cerere în pretenții instanța constată că profitul net nerealizat nu este datorat, urmare încetării activității asociației din culpa reclamantei, iar sumele a căror restituire o solicită reprezentând avans din profit acordat pârâtei nu pot fi acordate în măsura în care reclamanta nu justifică contabil aceste sume, fiind înregistrate direct pe cheltuieli în baza unor documente nelegale.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel pentru motive de netemeinicie și nelegalitate. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 169 pronunțată la data de 29 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei. Răspunzând criticilor formulate, Curtea a reținut în considerentele deciziei că în ce privește restituirea sumelor plătite cu anticipație reprezentând cota de profit cuvenit pârâtei, cererea a fost soluționată irevocabil prin sentința nr. 870/C/2000 a Tribunalului Brașov intrând în puterea lucrului judecat. Astfel, în acea cauză, instanța având în vedere expertiza de specialitate efectuată a refuzat valorificarea înscrisului de care se prevalează reclamanta și în prezenta cauză pentru obținerea de beneficii similare.

Cu privire la cheltuielile pentru amenajarea spațiului neacordate, Curtea a constatat că ele nu se cuvin în condițiile în care conform art. 12 din contractul de asociere s-a convenit că la încetarea contractului investițiile făcute să rămână în proprietatea imobilului. Critica privind neacordarea profitului net nerealizat a fost respinsă de instanța de control cu motivarea că nu există fundament pentru acordarea unui profit nerealizat ca urmare a încetării activității din culpa părții. În legătură cu motivul de apel vizând soluția adoptată de prima instanță, pe capetele de cerere pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de cesiune părți sociale între pârâții B.P.

și I.N. Curtea a reținut că în condițiile în care raporturile dintre reclamantă și pârâtă de asociere în participațiune au încetat în mod irevocabil în temeiul unei hotărâri judecătorești chiar o eventuală admitere a petitelor nu ar aduce nici un beneficiu reclamantei. În contra acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea de noi probe necesare soluționării legale a cauzei.

În motivarea recursului, recurenta relevă următoarele: - s-a respins în mod greșit cererea vizând restituirea actualizată a sumelor plătite cu anticipație pârâtei-intimate, deoarece rezultă indubitabil că au fost plătite; - instanța a respins proba cu expertiză pentru cheltuielile efectuate cu amenajarea spațiului deși solicitarea în vederea evaluării se întemeia pe înscrisuri; - s-a respins nejustificat cererea privind profitul nerealizat pe fondul respingerii nejustificate a probei testimoniale solicitate.

- excepția lipsei de interes în promovarea cererii vizând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta SC E. SRL și S.R., a actului adițional la statutul societății și a celui de cesiune, este lipsită de temei atâta vreme cât art. 11 din contractul de asociere statua că asocierea încetează odată cu încetarea contractului de închiriere, iar în măsura în care acest contract s-a încheiat cu încălcarea unor norme imperativ, nu mai are relevanță poziția pârâtei; - este de neînțeles cum unele probe se admit, iar altele se resping, deși rezultă din administrarea celor admise; - nu s-a luat în considerare expertiza întocmită de reprezentanții A.F.

în care sunt evidențiate plățile făcute către societatea pârâtă; - nu s-au avut în vedere deciziile anterioare ale Curții Supreme referitoare la valabilitatea contractului de asociere în participațiune; - nu s-a avut în vedere declarația martorului audiat la fond în legătură cu sumele plătite societății pârâte. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Trebuie precizat în prealabil că recursul în actualul context legislativ se poate cere numai pentru motive de nelegalitate expres și limitativ arătate de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar potrivit art. 302 1 C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Autoarea recursului deși indică în preambulul cererii motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., dezvoltarea lor nu se subsumează motivelor invocate cu referire la considerentele hotărârii criticate. Motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu cuprind nici o dezvoltare, indicarea lor apărând pur formale. Motivul de la pct. 1 și 3 din recurs vizează aspecte de netemeinicie care nu pot face obiectul recursului în actuala reglementare. Motivele de la pct. 5 și 7 din recurs sunt redate în termeni generali fără nici o referire concretă la actele dosarului pentru a putea fi supuse controlului de legalitate. În raport de aceste precizări Înalta Curte va analiza motivele a căror dezvoltare face posibilă o examinare în raport de nelegalitatea invocată cu referire la hotărârea atacată, respectiv motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Excepția lipsei de interes cu consecința respingerii capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, a contractului de cesiune părți sociale și a actului adițional este întemeiată. Interesul fiind una din condițiile de exercitare a acțiunii civile trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție, și trebuie justificat sub aspectul caracterului său legitim actual direct și personal. Ori, în cauză, în condițiile rezilierii contractului de asociere în participațiune din culpa reclamantei, reziliere statuată irevocabil printr-o hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 2409/2003 a Tribunalului Brașov), interesul reclamantei în raport de posibilitatea invocării art. 11 din contractul de asociere, nu mai subzistă.

Referitor la motivul întemeiat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ. (punctele 2, 3 și 6 din recurs) critica este nefondată. Textul art. 304 pct. 10, în vigoare la data promovării recursului avea în vedere nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare sau dovezi hotărâtoare soluționării pricinii. În cauză instanța a respins motivat proba cu expertiză și proba testimonială solicitată ipoteză care nu se încadrează în dispoziția citată. În ceea ce privește procesul verbal încheiat de inspectorii A.F. Brașov, acesta a fost examinat așa cum rezultă din considerentele sentinței fondului, concluziile procesului verbal nefiind repuse în discuție în apel de către apelantă. Pentru rațiunile înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 169/ Ap din 29 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 31 martie 2006.