ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC I. SRL a solicitat

prin acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, formulată

în contradictoriu cu pârâții SC M. SRL (fosta SC E. SRL), B.P., I.N. și

intimata pârâtă SC R. SRL să se dispună:

- obligarea pârâtei SC M. SRL la

plata sumei de 11.500.000 lei și 3.200 lire sterline reprezentând cota de

participare de 3 % convenită prin contractul de asociere în participațiune

încheiat la 7 august 1995, sumă ce se va actualiza în funcție de rata

inflației;

- obligarea aceleiași pârâte la

plata sumei de 624.000.000 lei actualizată în raport de rata inflației,

reprezentând profitul net nerealizat;

- obligarea la plata sumei de

120.000.000 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu amenajarea spațiului pus

la dispoziție în baza asocierii;

- să se constate nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.R. și pârâta SC E. SRL, a

actului adițional la statutul societății și a contractului de cesiune părți

sociale încheiat între pârâții persoane fizice B.P. și I.N.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 4730/ C pronunțată la

data de 28 noiembrie 2003 a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în

susținerea petitelor privind constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare din 30 octombrie 1998 încheiat între S.R. prin R.A.R. Brașov

și SC E. SRL, actualmente SC M. SRL, a actului adițional la statutul SC E. SRL

și a contractului de cesiune de părți sociale, excepție invocată de pârâți, și

pe cale de consecință a respins cererea pentru constatarea nulității absolute a

înscrisurilor.

Prin aceeași sentință instanța a

respins ca nefondată și cererea reclamantei privind obligarea pârâtei SC M. SRL

la plata despăgubirilor solicitate și la instituirea unui drept de retenție

asupra imobilului situat în Brașov.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut următoarele:

La data de 7 august 1995 între SC I.

SRL și SC E. SRL s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având

ca obiect organizarea și desfășurarea în comun a unei activități de prestări

servicii, în principal activitatea de alimentație publică tip bar în spațiul

deținut de SC E. SRL în imobilul din Brașov, spațiu pe care societatea l-a pus

la dispoziția asociatei SC I. SRL aceasta din urmă obligându-se să efectueze

amenajarea și dotarea spațiului cu tot ce era necesar desfășurării activității

convenite.

Potrivit art. 11 din contractul de

asociere părțile au convenit încetarea de drept a asocierii în cazul în care

contractul de închiriere al SC E. SRL pentru spațiul adus în asociere încetează

sau nu va mai fi prelungit. Potrivit art. 12 din contract, la încetarea

asocierii din orice motiv și lichidarea activității comune investițiile făcute

cu amenajarea și dotarea localului rămân în proprietatea imobilului.

La data de 31 ianuarie 1997 prin

actul adițional consimțit părțile constată că s-a achitat suma de 3.200 lire

sterline care împreună cu suma de 11.500.000 lei plătită la 7 august 1995

reprezintă echivalentul cotei de 3 % din beneficii cuvenite asociatei SC E.

SRL.

La data de 30 octombrie 1998 SC E.

SRL încheie un contract de vânzare-cumpărare a imobilului din str. Grigoraș

Dinicu cu S.R. reprezentat de R.A.R. Brașov, devenind proprietara spațiului

adus ca aport în asociere.

La 26 noiembrie 1998 asociatul unic

al SC E. SRL cedează părțile sociale pe care le deține în societate către

cesionarul I.N., iar la data de 6 iulie 1999 SC E. SRL fuzionează prin

absorbție cu SC M. SRL.

Totodată instanța constată că între

părți s-au derulat mai multe litigii soluționate prin hotărâri irevocabile, de

care acestea se prevalează și în prezenta cauză respectiv sentința civilă nr. 870/1999

rămasă irevocabilă prin care SC I. SRL a fost obligată la plata sumei de

113.671.963 lei către SC E. SRL reprezentând chirie restantă și penalități,

sentința civilă nr. 2409/2003 a Tribunalului Brașov prin care s-a dispus

rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat la 7 august 1995

și modificat prin actul adițional din 31 ianuarie 1997, reținându-se culpa

exclusivă a SC I. SRL urmare nerespectării obligațiilor asumate.

Față de situația de fapt reținută și

având în vedere și hotărârile irevocabile pronunțate în litigiile dintre cele

două societăți în legătură cu obligațiile asumate prin contractul de asociere

în participațiune, tribunalul constată că interesul reclamantei în constatarea

nulității absolute a contractului, prin care pârâta a devenit proprietara

spațiului, și a contractului de cesiune de părți sociale nu mai subzistă.

Referitor la capătul de cerere în

pretenții instanța constată că profitul net nerealizat nu este datorat, urmare

încetării activității asociației din culpa reclamantei, iar sumele a căror

restituire o solicită reprezentând avans din profit acordat pârâtei nu pot fi

acordate în măsura în care reclamanta nu justifică contabil aceste sume, fiind

înregistrate direct pe cheltuieli în baza unor documente nelegale.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 169 pronunțată la data de 29

iunie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Răspunzând criticilor formulate,

Curtea a reținut în considerentele deciziei că în ce privește restituirea

sumelor plătite cu anticipație reprezentând cota de profit cuvenit pârâtei,

cererea a fost soluționată irevocabil prin sentința nr. 870/C/2000 a

Tribunalului Brașov intrând în puterea lucrului judecat. Astfel, în acea cauză,

instanța având în vedere expertiza de specialitate efectuată a refuzat

valorificarea înscrisului de care se prevalează reclamanta și în prezenta cauză

pentru obținerea de beneficii similare.

Cu privire la cheltuielile pentru

amenajarea spațiului neacordate, Curtea a constatat că ele nu se cuvin în

condițiile în care conform art. 12 din contractul de asociere s-a convenit că

la încetarea contractului investițiile făcute să rămână în proprietatea

imobilului.

Critica privind neacordarea

profitului net nerealizat a fost respinsă de instanța de control cu motivarea

că nu există fundament pentru acordarea unui profit nerealizat ca urmare a

încetării activității din culpa părții.

În legătură cu motivul de apel

vizând soluția adoptată de prima instanță, pe capetele de cerere pentru

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și a

contractului de cesiune părți sociale între pârâții B.P. și I.N. Curtea a

reținut că în condițiile în care raporturile dintre reclamantă și pârâtă de

asociere în participațiune au încetat în mod irevocabil în temeiul unei

hotărâri judecătorești chiar o eventuală admitere a petitelor nu ar aduce nici

un beneficiu reclamantei.

În contra acestei decizii reclamanta

a declarat recurs în termen legal, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art.

304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei în sensul

admiterii apelului declarat împotriva sentinței fondului și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea de noi probe necesare

soluționării legale a cauzei.

În motivarea recursului, recurenta

relevă următoarele:

- s-a respins în mod greșit cererea

vizând restituirea actualizată a sumelor plătite cu anticipație

pârâtei-intimate, deoarece rezultă indubitabil că au fost plătite;

- instanța a respins proba cu

expertiză pentru cheltuielile efectuate cu amenajarea spațiului deși

solicitarea în vederea evaluării se întemeia pe înscrisuri;

- s-a respins nejustificat cererea

privind profitul nerealizat pe fondul respingerii nejustificate a probei

testimoniale solicitate.

- excepția lipsei de interes în

promovarea cererii vizând nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de pârâta SC E. SRL și S.R., a actului adițional la

statutul societății și a celui de cesiune, este lipsită de temei atâta vreme

cât art. 11 din contractul de asociere statua că asocierea încetează odată cu

încetarea contractului de închiriere, iar în măsura în care acest contract s-a

încheiat cu încălcarea unor norme imperativ, nu mai are relevanță poziția

pârâtei;

- este de neînțeles cum unele probe

se admit, iar altele se resping, deși rezultă din administrarea celor admise;

- nu s-a luat în considerare

expertiza întocmită de reprezentanții A.F. în care sunt evidențiate plățile

făcute către societatea pârâtă;

- nu s-au avut în vedere deciziile

anterioare ale Curții Supreme referitoare la valabilitatea contractului de

asociere în participațiune;

- nu s-a avut în vedere declarația

martorului audiat la fond în legătură cu sumele plătite societății pârâte.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Trebuie precizat în prealabil că

recursul în actualul context legislativ se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate expres și limitativ arătate de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

iar potrivit art. 302

1

C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să

cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.

Autoarea recursului deși indică în

preambulul cererii motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., dezvoltarea lor nu se subsumează motivelor invocate cu referire la

considerentele hotărârii criticate.

Motivele prevăzute de art. 304 pct. 7

și 8 C. proc. civ. nu cuprind nici o dezvoltare, indicarea lor apărând pur

formale.

Motivul de la pct. 1 și 3 din recurs

vizează aspecte de netemeinicie care nu pot face obiectul recursului în actuala

reglementare.

Motivele de la pct. 5 și 7 din

recurs sunt redate în termeni generali fără nici o referire concretă la actele

dosarului pentru a putea fi supuse controlului de legalitate.

În raport de aceste precizări Înalta

Curte va analiza motivele a căror dezvoltare face posibilă o examinare în

raport de nelegalitatea invocată cu referire la hotărârea atacată, respectiv

motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Excepția lipsei de interes cu

consecința respingerii capetelor de cerere privind constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, a contractului de

cesiune părți sociale și a actului adițional este întemeiată.

Interesul fiind una din condițiile

de exercitare a acțiunii civile trebuie să stea la baza oricărei cereri în

justiție, și trebuie justificat sub aspectul caracterului său legitim actual

direct și personal.

Ori, în cauză, în condițiile

rezilierii contractului de asociere în participațiune din culpa reclamantei,

reziliere statuată irevocabil printr-o hotărâre judecătorească (sentința civilă

nr. 2409/2003 a Tribunalului Brașov), interesul reclamantei în raport de

posibilitatea invocării art. 11 din contractul de asociere, nu mai subzistă.

Referitor la motivul întemeiat pe art.

304 pct. 10 C. proc. civ. (punctele 2, 3 și 6 din recurs) critica este

nefondată.

Textul art. 304 pct. 10, în vigoare

la data promovării recursului avea în vedere nepronunțarea instanței asupra

unui mijloc de apărare sau dovezi hotărâtoare soluționării pricinii.

În cauză instanța a respins motivat

proba cu expertiză și proba testimonială solicitată ipoteză care nu se

încadrează în dispoziția citată.

În ceea ce privește procesul verbal

încheiat de inspectorii A.F. Brașov, acesta a fost examinat așa cum rezultă din

considerentele sentinței fondului, concluziile procesului verbal nefiind repuse

în discuție în apel de către apelantă.

Pentru rațiunile înfățișate Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC I. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 169/ Ap din 29 iunie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 31 martie 2006.