ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4319/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 31 august 2015, sub nr. x/2015/a1, în urma disjungerii din Dosarul nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. și administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galați, prin AJFP Vrancea, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 28.08.2014, precum și a Deciziei de impunere nr. x din 14.05.2015, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 503 din 09 septembrie 2015, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. și administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galați, prin AJFP Vrancea și a dispus suspendarea executării Deciziilor de impunere nr. x/28.08.2014 și nr. 247/14.05.2015, până la soluționarea definitivă a Dosarului de fond nr. 1380/91/2015.

Prin Decizia civilă nr. 2169 din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul promovat de recurenta-pârâtă DGRFP Galați, prin AJFP Vrancea, împotriva Sentinței civile nr. 503/09.09.2015, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. x/2015/a1, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., a casat sentința atacată și a dispus repartizarea aleatorie a cauzei la un complet de fond al Curții de Apel Galați.

Prin Sentința civilă nr. 33 din 15 februarie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea și a dispus suspendarea executării Deciziilor de impunere nr. x/28.08.2014 și nr. 247/14.05.2015, până la soluționarea definitivă a Dosarului de fond nr. 1380/91/2015.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative.

Recurenta-pârâtă a invocat, în esență, următoarele critici de nelegalitate:

- nerespectarea dispozițiilor art. 278 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu privire la stabilirea unei cauțiuni aferentă cererii de suspendare;

- nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală, întrucât instanța de fond nu a prezentat niciun argument propriu pentru admiterea cererii de suspendare;

- hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, nefiind întrunite condițiile cumulativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În privința acestui motiv de casare, subsumat temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a arătat recurenta-pârâtă că, în mod nelegal, a reținut prima instanță că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, atât timp cât motivele invocate de intimata-reclamantă priveau fondul cauzei, fiind în referire la actele normative ce au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal a cărui suspendare s-a solicitat. Totodată, în privința celei de-a doua condiții la care se referă dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cea a pagubei iminente, a susținut recurenta-pârâtă că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamat.

A mai arătat recurenta că împrejurarea potrivit căreia, ulterior emiterii Deciziilor de impunere nr. x/28.08.2014 și nr. 247/14.05.2015, a fost dispusă măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât această măsură are propria sa identitate și constituie obiect distinct al controlului de legalitate. Un ultim argument în susținerea căii de atac declarate îl reprezintă faptul că intimata-reclamantă se află în prezent în procedura insolvenței, iar prin suspendarea efectelor Deciziilor de impunere nr. x/28.08.2014 și nr. 247/14.05.2015 organul fiscal este prejudiciat, deoarece creanțele înscrise în aceste acte administrative fiscale sunt anterioare deschiderii procedurii, iar suspendarea lor împiedică exercitarea dreptului la vot al creditorului bugetar în cadrul procedurii concursuale, în adunarea creditorilor, precum și participarea sa la distribuirile de sume.

În concluzie, a susținut recurenta-pârâtă DGRFP Galați, prin AJFP Vrancea, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fiind eronată soluția primei instanțe de admitere a cererii de suspendare a executării celor două decizii de impunere, înregistrate sub nr. x/28.08.2014 și nr. 247/14.05.2015.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 11 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 decembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea este fondat.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă DGRFP Galați, prin AJFP Vrancea, au fost subsumate motivelor de casare reglementate de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin raportare la condițiile instituite de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ce constituie sediul materiei pentru cererea de suspendare a executării unui act administrativ (în speță fiind în discuție suspendarea executării unui act administrativ fiscal).

O primă critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., a fost cea referitoare la lipsa unei motivări a sentinței recurate, întrucât instanța de fond nu a arătat care sunt argumentele pentru care a pronunțat soluția atacată în cauză. În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că judecătorul fondului nu a făcut altceva decât să expună considerente de ordin teoretic cu privire la îndeplinirea condițiilor privind suspendarea executării unui act administrativ, să preia o serie de susțineri ale intimatei-reclamante cu privire la pretinsa nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare a dispus-o și, exclusiv pe baza acestora, să rețină că sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune suspendarea.

Înalta Curte, în cercetarea acestui motiv de casare, reține caracterul său nefondat, considerând că, din perspectiva dispozițiilor cuprinse la art. 488 pct. 6 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea supusă recursului este una care îndeplinește rigorile legale privind motivarea sa adecvată, putând permite, astfel, asigurarea garanțiilor procesuale privind accesul liber la justiție și exercitarea controlului ierarhic superior în cauză.

Este fără îndoială că, dat fiind specificul formulării unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, analiza îndeplinirii condițiilor cerute de temeiul de drept al acestei cereri nu poate fi una laborioasă, amplă, fundamentată pe cercetarea legalității actului a cărui suspendare se urmărește, ci ea trebuie să fie grefată pe specificul acestei proceduri sumare de palpare a circumstanțelor formale sau de fond care pot reprezenta indicii de existență a unui caz bine justificat.

În raport de aceste limite ale expunerii raționamentului logico-juridic ce a condus la adoptarea soluției pronunțate în cauză, a cărei recurare se cere în calea de atac exercitată de partea interesată, reține Înalta Curte că prima instanță a arătat, în opinia sa, care este cazul bine justificat ce determină îndoiala serioasă asupra legalității deciziilor de impunere contestate de contribuabilul A. S.R.L.

Astfel, considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță, referitoare la existența unui caz bine justificat, rezultat din faptul că, pentru operațiunile de denaturare a cantităților de alcool, prin valorificarea lor, cu scutire de plata accizelor, au fost impuse, în sarcina contribuabilului, în principal, sume reprezentând tocmai accize "alcool etilic", se încadrează în cerințele motivării adecvate a soluției dispuse în cauză, cu privire la cererea de suspendare a executării a Deciziei nr. 627/28.08.2014 și a Deciziei de impunere nr. x/14.05.2015.

În privința analizei cerinței referitoare la paguba iminentă, se reține, în egală măsură, că este motivată și sub acest aspect hotărârea recurată, fiind arătat, de către judecătorul fondului, că prejudiciul material este susceptibil de a se produce imediat, prin punerea în executare a celor două decizii de impunere.

În consecință, dat fiind caracterul nefondat al criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, în continuare, incidența motivului de casare regăsit în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva analizei îndeplinirii, în mod cumulativ, a cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ, Înalta Curte reține că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Solicitând a se dispune suspendarea executării celor două decizii de impunere prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina contribuabilului A. S.R.L. Focșani, intimata-reclamantă a invocat, drept caz bine justificat pentru temporizarea efectelor actelor de impunere contestate, aceleași argumente constituite în motive de nelegalitate a respectivelor acte administrative fiscale ce au format obiectul acțiunii în anulare în privința lor.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului.

În cauza de față se remarcă faptul că, prin cererea de suspendare a executării deciziilor de impunere contestate, intimata-reclamantă nu a arătat care este cazul bine justificat ce determină, în opinia sa, justețea protecției drepturilor și intereselor sale prin luarea măsurii suspendării, limitându-se în a arăta doar că, în mod evident, "fiecare dintre motivele de nelegalitate expuse atât în cererea introductivă, cât și în cea completatoare, reprezintă motiv de îndoială serioasă asupra legalității actelor contestate, motive care sunt susceptibile de a fi cercetate în cauza de față".

Or, împrejurările de fapt și de drept care ar fi putut contura existența unui caz bine justificat nu pot coincide cu motivele de nelegalitate a actelor administrative fiscale contestate, ce reclamă o cercetare amănunțită, pe baza unui probatoriu mult mai complex decât cel necesar pentru decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conținutul actelor administrative a căror executare s-a cerut a fi suspendată.

Caracterul provizoriu al măsurii de temporizare a efectelor unui act administrativ presupune existența unor indicii suficient de clare care să permită o astfel de protecție în folosul persoanei vătămate prin actul administrativ pe care îl contestă, fără a fi necesar, pentru aceasta, să se examineze viciile de nelegalitate invocate în calea acțiunii în anulare.

În raport de aceste considerente, observă Înalta Curte că nu sunt reliefate în cererea intimatei-reclamante acele împrejurări care să constituie un caz bine justificat, în accepțiunea dată de legiuitor acestei cerințe, conform definiției din cuprinsul dispozițiilor art. 2, alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, în raport de momentul temporal la care se soluționează prezenta cale de atac, reține Înalta Curte că prezumția de legalitate a Deciziei de impunere nr. x/28.08.2014 și a Deciziei de impunere nr. x/14.05.2015 este menținută, dat fiind faptul că, în cadrul acțiunii în anulare, înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2015, prin Decizia nr. 22/07.02.2018, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii în anularea acestor decizii.

Operează, așadar, o infirmare a indiciilor de nelegalitate ce au condus la luarea, de către prima instanță, a măsurii de temporizare a efectelor produse de actele administrative fiscale ce au fost ulterior menținute ca legale de către instanța de fond, cererea de suspendare nefiind confirmată ca întemeiată în prezenta cale de atac.

În privința pagubei iminente, rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 că această noțiune are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Prima instanță a reținut în mod eronat că este suficient să constate că este îndeplinită această condiție doar prin faptul că s-ar crea iminența unui prejudiciu prin simpla punere în executare a celor două decizii de impunere, fără a se analiza niciun alt aspect referitor la situația financiară a intimatei-reclamante. De altfel, se observă din conținutul cererii de suspendare pe care a formulat-o Societatea A. S.R.L. că nu este susținută condiția pagubei iminente prin niciun argument de fapt invocat în acest sens, iar prima instanță a considerat, în mod formal, că cerința este îndeplinită.

În raport de faptul că nu s-a arătat în ce constă paguba iminentă de către persoana interesată în formularea cererii de suspendare și nici nu s-a probat îndeplinirea acestei condiții, se reține că este eronată soluția pronunțată de prima instanță, nici această condiție nefiind îndeplinită în cauză.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reține că, în absența dovedirii existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este neîntemeiată.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză de pârâta DGRFP Galați, prin AJFP Vrancea, împotriva Sentinței civile nr. 33 din 15 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sentință pe care o va casa, iar în rejudecarea cauzei, va dispune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare formulate de reclamanta Societatea A. S.R.L. Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, împotriva Sentinței civile nr. 33 din 15 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și, rejudecând, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN