Decizia nr. 1724/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Administrația Finanțelor Publice Galați, a solicitat anularea Deciziei nr. 1788/05.04.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați, a Deciziei nr. 276/20.06.2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și exonerarea reclamantei de la plata sumelor de 1.033.285 RON - debite (pct. 2 și 5 din anexele Deciziei nr. 1788/05.04.2012), 39427 RON - accesorii (pct. 8 din anexele Deciziei nr. 1788/05.04.2012). În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în speță, nu a fost respectat termenul de 45 zile pentru soluționarea contestației prevăzute de art. 70 C. proc. fisc. Astfel, contestația a fost depusă la Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați la data de 7.05.2012 sub nr. 23084, ultima zi de soluționare fiind 20.06.2012, iar comunicarea Deciziei nr. 276/2012 s-a făcut pe 27.06.2012 conform ștampilelor de pe plic. De asemenea, a susținut că Administrația Finanțelor Publice Galați nu a pus în executare o serie de hotărâri judecătorești prin care reclamanta "a fost scutită de plata tuturor obligațiilor fiscale reprezentând sume debit" și nu mai avea dreptul să calculeze accesorii în baza art. 131, 134 Codul de procedură fiscală care dispun că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor în care a luat naștere acest drept. Reclamanta a precizat că bunurile societății sunt indisponibilizate (sechestrate) din anul 1999 conform Sentinței civile nr. 19/26.01.2004 a Curții de Apel Galați și a încheierii din 02.03.2007 a Judecătoriei sector 5 București. Aceste bunuri valorează 4.500.000 RON, iar Administrația Finanțelor Publice Galați avea obligația să le valorifice la licitație publică conform art. 175 din C. proc. fisc. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, motivat de faptul că debitele în sumă de 1.033.285 RON provin din declarații ce au fost depuse de reclamantă începând cu anul 2003, iar potrivit art. 205 și 207 din O.G. nr. 92/2003 actele administrative se atacă în termen de 30 zile de la comunicare. Cum debitele au fost comunicate în timp util și nu au fost contestate, la acest moment ele nu mai pot face obiectul procedurii prealabile și nici al prezentei cauze, devenind definitive. Totodată, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, în baza art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, motivat de faptul că obiectul cauzei depășește suma de 500.000 RON. Pe fond, pârâta a arătat că Decizia nr. 276/20.06.2012 este legală și temeinică, susținerile reclamantei S.C. A. S.A. fiind nefondate. Prin Sentința civilă nr. 2879/2013 Tribunalul Galați și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, instanță care, la rândul ei, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă nr. 269/2013. Prin Decizia nr. 927 din 25 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de valoarea obligațiilor fiscale deduse soluționării. La Curtea de Apel Galați cauza a fost înregistrată sub nr. x/44/2014 la data de 03.04.2014.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 127 din 27 mai 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Administrația Finanțelor Publice Galați, a anulat Decizia nr. 1788/5.04.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați și Decizia nr. 276/20.06.2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și a exonerat reclamanta S.C. A. S.A. Galați de la plata sumei de 39.427 RON, reprezentând accesorii. Totodată, a respins, ca fiind nefondat, capătul de cerere privind exonerarea de la plata sumei de 1.033.285 RON, reprezentând obligații fiscale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare este nefondată, întrucât apărările pârâtei țin de contestația administrativă, iar nu de acțiunea în instanță care, potrivit, dispozițiilor Legii nr. 554/2004 are ca obiect decizia pronunțată de autoritatea administrativă asupra contestației. Or, în speță, reclamanta a înțeles să conteste în instanță Decizia nr. 276/20.06.2012 pronunțată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați în soluționarea contestației împotriva Deciziei nr. 2788/2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 1788/05.04.2012 pârâta Administrația Finanțelor Publice Galați a stabilit accesorii în sumă de 39.427 RON dobândă și penalități pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a altor venituri ale bugetului general consolidat datorate de reclamantă, conform declarațiilor fiscale depuse de aceasta, începând cu anul 2004. Conform art. 209 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 92/2003 reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, iar prin Decizia nr. 276/20.06.2012 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a soluționat-o prin respingerea ca fiind fără obiect în ceea ce privește suma de 1.033.285 RON și ca neîntemeiată în privința sumei de 39.427 RON. Instanța de fond a constatat că eventuala comunicare tardivă a deciziei de soluționare a contestației nu este motiv de nulitate, întrucât aceasta a fost realizată ulterior emiterii actului administrativ contestat. Nu este întemeiat nici motivul privitor la soluționarea contestației de către "o persoană recuzată față de care nu a fost dată o soluție", întrucât Decizia nr. 276/20.06.2012 a fost emisă de către B. - Directorul Executiv al D.G.F.P Galați, fiind doar contrasemnată de C., împotriva căreia reclamanta pretinde că a formulat cerere de recuzare. Din succesiunea hotărârilor judecătorești invocate în susținerea acțiunii de față, cu privire la derularea între părți a unor litigii referitoare atât la trecerea unor bunuri din proprietatea reclamantei în proprietatea statului pentru stingerea unor creanțe bugetare, cât și cu privire la anularea deciziilor emise de pârâte privitoare Ia accesorii calculate pentru plata cu întârziere a impozitelor și taxelor aferente perioadei 2003 - 2011 și exonerarea reclamantei de la plata acestor obligații fiscale reprezentând debit și majorări de întârziere sau numai majorări de întârziere, în ordine cronologică, instanța de fond a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 19/2004 a Curții de Apel Galați a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice București să rezolve cererea reclamantei referitoare la trecerea unor bunuri din proprietatea sa în proprietatea statului, în vedere stingerii unor creanțe bugetare. Prin încheierea din 2 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să plătească în favoarea statului o amendă civilă în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu - Sentința civilă nr. 19/2004 a Curții de Apel Galați. Prin Decizia nr. 1199/2009 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. x/2009, astfel cum a fost lămurită și completată prin Decizia nr. 2513/23.06.2011 a Curții de Apel Galați, reclamanta a fost exonerată de plata majorărilor de întârziere în cuantum de 65.508 RON aferente perioadei 30.06.3008 - 30.09.2008. Prin Sentința nr. 690/2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 761/2010 a Curții de Apel Galați, reclamanta a fost exonerată de plata sumei de 76.031 RON reprezentând accesorii calculate pe perioada 31.03.2008 - 30.06.2008, pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale aferente perioadei decembrie 2002 - iunie 2008. Prin Sentința civilă nr. 1643/2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2010, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 6007/2011 a Curții de Apel Galați a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 71.995 RON reprezentând majorări de întârziere calculate pe perioada 31.12.2009 - 31.03.2010, precum și de plata sumei de 552.569 RON reprezentând debit. Prin Decizia nr. 3155/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/2010 a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 69. 534 RON reprezentând accesorii și 756.846 RON debit la care s-au calculat accesoriile respective. Prin Sentința nr. 477/2012 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2011 irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civila nr. 5919/2012 a Curții de Apel Galați, s-a dispus exonerarea aceleiași reclamante de la plata sumei de 166.842 RON cu titlu de obligații de plata accesorii. Instanța de fond a constatat că prin toate aceste hotărâri judecătorești reclamanta a fost exonerată de la plata obligațiilor fiscale reprezentând debit și majorări de întârziere sau numai majorări de întârziere. În acest context, prima instanță a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, sub aspectul accesoriilor, chiar dacă titlul de creanță se referă la creanțe accesorii aferente unei perioade ulterioare celei avute în vedere prin Decizia nr. 1199/R/03.12.2009 a Curții de Apel Galați, definitivă și irevocabilă, respectiv prin Sentința nr. 690/2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 761/2010 a Curții de Apel Galați, întrucât situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârilor respective este aceeași cu cea din prezenta cauză, fiind incidente aceleași dispoziții legale. Astfel, prin Decizia nr. 1199/R/03.12.2009 a Curții de Apel Galați s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că societatea nu poate fi suspectată de rea-credință în neachitarea datoriei, întrucât bunurile sale, fiind indisponibilizate integral,activitatea sa a fost blocată, nemaiputând fi înregistrat un profit din care datoriile să fie acoperite. Pe de altă parte organele fiscale au refuzat o compensare cu ceea ce datorează societății și mai mult au menținut sechestrul asupra bunurilor care nu au fost valorificate și nici trecute în proprietatea statului conform ofertei S.C. A. S.A. Prin urmare, instanța de fond a considerat că reaua-credință a organelor fiscale este evidentă, iar a calcula majorări de întârziere asupra unei datorii pentru care bunurile au fost sechestrate, lipsind societatea de posibilitatea realizării unui profit, și mai ales nestăruind în valorificarea acestora, este un fapt contrar legii, aceste instituții fiind în culpă. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate. De asemenea, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată în privința sumei de 1.033.285 RON, având în vedere că respectiva sumă nu a fost stabilită prin decizia contestată, debitul principal provenind, astfel cum a arătat și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, din declarații depuse de reclamantă începând cu anul 2003 care sunt asimilate potrivit art. 86 alin. (4) din C. proc. fisc. unei decizii de impunere, dar care nu au fost contestate potrivit O.G. nr. 92/2003.

Recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați Împotriva sentinței curții de apel au declarat recurs pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. Recurentele au criticat soluția susținând că instanța de fond a ignorat excepțiile limitativ prevăzute la alin. (2) al art. 119 din C. proc. fisc. , în care reclamanta nu se încadrează, concluzia fiind, indiferent de buna sau reaua-credință a părților, că datorează majorări de întârziere. Câtă vreme debitele (baze) reținute în sarcina societății nu sunt achitate, a subliniat recurenta, majorările curg, având caracter accesoriu. Referitor la hotărârile judecătorești reținute de instanța de fond în motivare, a arătat că acestea nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății. În schimb, invocă Decizia nr. 7713/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis recursul organului fiscal, respingându-se integral acțiunea S.C. A. S.A., atât în privința bazelor de calcul, cât și a accesoriilor.

Apărările S.C. A. SA Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22.04.2015, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând istoricul litigiilor dintre părți și considerentele esențiale ale sentinței curții de apel. Intimata a susținut că suma de 39.427 RON, în litigiu, aferentă debitului de 1.033.285 RON nu este datorată, întrucât "debitele au fost achitate prin compensare conform Deciziilor nr. 6007/2011 a Curții de Apel Galați, Dosar nr. x/2010, prin care S.C. A. S.A. Galați a fost exonerată de la plata sumei de 552.569 RON reprezentând debit și de la plata sumei de 71.995 RON reprezentând accesorii".

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Mai întâi, Înalta Curte constată că recursul de față este guvernat de C. proc. civ. de la 1865, întrucât procesul a început - în sensul art. 3 din Legea nr. 76/2012 - anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. Ca urmare, în temeiul art. 84 și art. 306 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va încadra criticile formulate, în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din același Cod. Examinând apoi sentința atacată prin prisma criticilor recurentelor, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune reformarea acesteia pentru argumentele care urmează. Controlul de legalitate declanșat de S.C. A. S.A., în temeiul art. 218 alin. (2) din C. proc. fisc. , a avut ca obiect Decizia nr. 276 din 20.06.2012 prin care DGFP Galați i-a soluționat contestația împotriva Deciziei nr. 1788/5.04.2012 emisă de AFP Galați. În procedura administrativă s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru obligațiile fiscale accesorii în sumă de 39.427 RON aferente impozitului pe veniturile din salarii, impozitului pe profit, taxei asupra activităților dăunătoare sănătății, impozitului pe veniturile din alte surse, dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA, dobânzi și penalități de întârziere aferente contribuției de asigurări sociale datorată de angajator, contribuției individuale de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator, contribuției de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, contribuției individuale de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuției angajatorilor pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, contribuției pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, contribuției pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, contribuției de asigurări de sănătate pentru persoane aflate în concediu medical său pentru îngrijire copil și contribuției pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice și ca fără obiect contestația privind suma de 1.033.285 RON, care nu figurează în Decizia nr. 1788/2012. Prima instanță a găsit întemeiate criticile formulate cu privire la debitul accesoriu de 39.427 RON și a respins ca nefondat capătul de cerere privind exonerarea reclamatei de la plata sumei de 1.033.285 RON. Cum reclamata nu a declarat recurs, rezultă că Înalta Curte este învestită să se pronunțe numai cu privire la legalitatea stabilirii în sarcina acesteia a debitului în cuantum de 39.427 RON, astfel cum a fost explicitat în precedent. După cum rezultă din considerentele sentinței, instanța de fond și-a argumentat soluția prin prisma efectului pozitiv al lucrului judecat, reținând în esență că în cauza de față se regăsește aceeași situație de fapt ca în litigiile purtate în precedent între părți, astfel că soluția trebuie să fie aceeași. Înalta Curte nu împărtășește această abordare pentru că este contrară legislației care guvernează raportul juridic fiscal analizat. Debitele accesorii în litigiu, aferente trimestrului I 2012, au fost calculate pe baza propriilor declarații fiscale ale contribuabilului care a acumulat astfel obligații (principale) către bugetul de stat al asigurărilor sociale și fondurile speciale. Cum, necontestat, recurenta nu și-a achitat obligațiile fiscale, acestea au generat accesorii. Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 86 alin. (4) din C. proc. fisc. potrivit cărora "declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia" și nici dispozițiile art. 119 și 120 din același cod care reglementează modul de calcul al majorărilor de întârziere. Este justă critica recurentelor potrivit căreia situația premisă reținută de instanța de fond nu se încadrează în prevederile art. 119 alin. (2) din C. proc. fisc. care enumeră limitativ situațiile în care nu se datorează majorări de întârziere. De asemenea, în contextul punctual al actelor administrativ fiscale supuse analizei, nu prezintă relevanță soluțiile judiciare anterioare care relevă, într-adevăr, o situație conflictuală între contribuabil și administrația fiscală locală. În egală măsură, nici instituirea unui sechestru asupra bunurilor contribuabilului și nici posibilitatea realizării unei compensări afirmate generic, nu pot justifica exonerarea recurentei de la plata accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale principale asumate prin propriile declarații. Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. se va admite recursul și se va modifica sentința, cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii judiciare, ca nefondată.