ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3694/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3694/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia
nr. 3694/2015
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contextul procesual. Decizia instanței de recurs atacată pe calea revizuirii
Prin decizia nr. 3155 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SA, împotriva sentinței civile nr. 3352 din 29 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2010, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Administrația Finanțelor Publice Galați, având ca obiect anulare act administrativ, a modificat sentința civilă nr. 3352/2010 a Tribunalului Galați în sensul că a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 7018/2009 a A.F.P. Galați și decizia nr. 95/2010 a D.G.F.P. Galați.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate anterior, dar și din corespondența poștală purtată de societate cu A.F.P. Galați și D.G.F.P. Galați și Ministerul Finanțelor, recurenta reclamantă a făcut numeroase demersuri, în vederea trecerii în proprietatea statului a bunurilor ce i-au fost sechestrate și supuse executării silite în vederea stingerii creanțelor bugetare acumulate.
Era evident că bunurile societății odată indisponibilizate, era imposibil ca aceasta să mai desfășoare activitate economică, ca să poată plăti aceste creanțe.
Autoritatea intimată, deși a valorificat o parte din bunuri, nu a făcut suficiente demersuri pentru a termina executarea silită, pe care la un moment dat a și sistat-o.
Ca atare, niciuna din instituțiile statului, mai sus enumerate, cărora le-a fost adresată cererea societății reclamante, nu a făcut demersuri efective pentru rezolvarea situației bunurilor societății ce au fost sechestrate.
Curtea a mai reținut că starea de pasivitate în nici un caz nu constituie un motiv și o justificare pentru calcularea în continuare în sarcina societății reclamante a unor majorări de întârziere, drept sancționare la debitele acumulate.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din actele dosarului, organele fiscale au refuzat o compensare a creanțelor, ba mai mult au menținut o stare de pasivitate, prin nevalorificarea bunurilor sechestrate.
Revizuirea exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 3155 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizure intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, invocând ca temei legal dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, autoritatea intimată arată că, prin decizia contestată, a fost admisă acțiunea și a fost exonerată reclamanta de plata accesoriilor calculate la debitele fiscale.
Această decizie este în contradicție cu sentința nr. 1227 din 27 mai 2014 a Curții de Apel Galați și decizia nr. 1724 din 27 aprilie 2014 a pronunțate în Dosarul nr. x/44/2012.
În acest dosar, precizează revizuenta, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 1788 din 05 aprilie 2012 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 276 din 20 iunie 2012, precum și exonerarea de la plata sumei de 1.033.285 lei reprezentând debite fiscale la care accesoriile au fost calculate, pe motivul că decizia de calcul a accesoriilor menționa și aceast sumă.
Prin sentința de la fond, curtea de apel a admis exonerarea de la plata sumelor reprezentând accesorii 39.427 lei și a respins capătul de cerere referitor la exonerarea de debite fiscale, pe motiv că debitul principal de 1.033.285 lei nu a făcut obiectul deciziei de accesorii nr. 1788 din 05 aprilie 201 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Galați, pentru ca Înalta Curte să admită recursul și să respingă și celălalt capăt de cerere, respectiv exonerarea de la plata sumelor reprezentând accesorii.
Așadar, analizând actele din Dosarul nr. x/121/2010 rezultă cu evidență faptul că accesoriile au fost calculate la aceleași debite principale.
Faptul că este vorba despre aceleași obligații fiscale, ce atrag incidența pct. 8 din art. 509 C. proc. civ. este confirmat și de Curtea de Apel Galați, care, în sentința nr. 1227 din 27 mai 2014, în temeiul căreia se solicită revizuirea, arată: „În acest context instanța apreciază că acțiunea este întemeiată în parte chiar daca titlul de creanță se referă la creanțe accesorii aferente unei perioade ulterioare (...) întrucât situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârilor respective este aceeași cu cea din prezenta cauză, fiind incidente aceleași dispoziții legale”.
Apărările formulate de societatea intimată
Intimata-reclamantă SC A. SA Galați a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepția tardivității cererii și excepția autorității de lucru judecat.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția tardivității, invocată de intimată, constată că aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge.
Astfel, în cauza de față, revizuirea a fost solicitată pentru cazul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri.
Art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare și pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În cauză, ultima hotărâre a fost pronunțată la data de 27.04.2015, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 07.05.2015, cu respectarea termenului de o lună prevăzut la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte respinge excepția tardivității cererii de revizuire.
Examinând excepția inadmisibilității, invocată de intimată, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., aplicabil în speța de față, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (…)”.
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.
Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul. Altfel spus, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv; de asemenea, nu pot fi atacate cu cerere de revizuire hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere.
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul menționat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
să existe hotărâri definitive contradictorii;
hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat;
hotărârile să fie date în dosare diferite;
în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni;
să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
Condițiile menționate trebuie să fie îndeplinite cumulativ, întrucât neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire întemeiată pe motivul respectiv.
În cauza de față, revizuenta a înțeles să invoce soluțiile potrivnice pronunțate în pricini diferite, nefiind întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.
Astfel, pe de o parte, în Dosarul nr. x/121/2010, în care s-a pronunțat decizia nr. 3155 din 22.09.2011, s-a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SA, împotriva sentinței civile nr. 3352 din 29 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2010, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Generală A Finanțelor Publice Galați și Administrația Finanțelor Publice Galați, având ca obiect anulare act administrativ, s-a modificat sentința civilă nr. 3352/2010 a Tribunalului Galați în sensul că s-a admis acțiunea și s-a anulat decizia nr. 7018/2009 a A.F.P. Galați și decizia nr. 95/2010 a D.G.F.P. Galați.
Pe de altă parte, în Dosarul nr. x/44/2014, în care s-a pronunțat decizia nr. 1724 din 27 aprilie 2015, s-a respins acțiunea având ca obiect anularea deciziei nr. 1788 din 05 aprilie 2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Galați, a deciziei nr. 276 din 20 iunie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și exonerarea reclamantei de la plata sumelor de 1.033.285 lei - debite (pct. 2 și 5 din anexele deciziei nr. 1788 din 05 aprilie 2012), 39.427 lei - accesorii (pct. 8 din anexele deciziei nr. 1788 din 05 aprilie 2012).
Întrucât cele două cauze mai sus menționate privesc acte administrativ-fiscale diferite, emise în perioade diferite și având ca obiect debite care nu se suprapun, nu poate fi reținută îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de natură a justifica admiterea cererii de revizuire de față, simpla referire la o posibilă cauză comună a debitelor nefiind suficientă.
În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că, neevocând fondul, decizia atacată în cauză nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.
Astfel, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind și neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimata SC A. SA Galați.
Respinge cererea de revizuire formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați în nume propriu și în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice Galați împotriva deciziei nr. 3155 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.