ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 722/2015

Decizia nr. 722/2015

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SA Galați în contradictoriu cu pârâta B. Galați a solicitat anularea Deciziei nr. 1756 din 05 aprilie 2011 emisă de C. Galați, anularea Deciziei nr. 975 din 17 iunie 2011 emisă de B. Galați, precum și exonerarea de plata obligațiilor fiscale în sumă de 899.380 lei debite și 34.670 lei reprezentând penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 402 din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Galați a admis în parte contestația formulată de reclamanta SC A. SA, a anulat în parte Decizia nr. 975 din 17 iunie 2011 emisă de B. Galați - D., respectiv cu privire la punctul 1 din dispozitivul acesteia și, în consecință: a anulat Decizia nr. 1756 din 5 aprilie 2011 emisă de C. Galați și a exonerat reclamanta de la plata sumei de 34.670 lei reprezentând obligații de plată accesorii, și a respins ca nefondată contestația reclamantei împotriva pct. 2 din Decizia nr. 975 din 17 iunie 2011, referitoare la suma de 899.380 lei reprezentând debite.

Împotriva sentinței nr. 402 din 24 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs E. Galați, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca fiind nefondată.

Prin Decizia nr. 7713 din 12 decembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de B. Galați împotriva sentinței nr. 402 din 24 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a respins acțiunea ca neîntemeiată

Pentru hotărî astfel, instanța de control judiciar a re­ținut, în esență, că prin sentința nr. 402/2012 recurată a fost anulată în parte Decizia nr. 975/2011 și exonerată reclamanta de suma de 34.670 lei - accesorii. S-a statuat că suma de 899.380 lei nu a fost stabilită prin decizia contestată, astfel că a fost respinsă contestația cu privire la pct. 2 al Deciziei nr. 975/2011 referitoare la această sumă reprezentând debit.

S-a stabilit că în speță se pune problema accesoriilor datorate de reclamantă bugetului de stat ca dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, dispozițiile legale incidente fiind cele ale art. 119 și art. 120

1

din O.G. nr. 92/2003, cap. III, Titlul VIII, astfel că obiectul cauzei nu vizează stingerea datoriilor prin plată, compensare, restituire, proceduri speciale reglementate în cap. II - Titlul VIII din același act normativ.

Instanța de recurs a constatat că, întrucât majorările de întârziere au caracter accesoriu față de debitele (bazele) reținute în sarcina societății reclamante iar aceste debite nu s-a dovedit că au fost stinse în vreun fel, conform procedurilor legale, este evident că, potrivit dispozițiilor legale, majorările curg până la achitarea integrală a acestora.

În consecință, s-a statuat că în mod greșit instanța de fond a anulat în parte Decizia nr. 975/2011 și implicit Decizia nr. 1756/2011 și a exonerat reclamanta de plata sumei de 34.670 lei reprezentând obligații de plată accesorii.

Împotriva acesteia decizii, în temeiul art. 322 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire SC A. SA Galați.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că după pronunțarea Deciziei nr. 7713 din 12 decembrie 2013, s-a pronunțat Decizia civilă nr. 202/R din 25 aprilie 2014, Dosar nr. x/233/2011 a Curții de Apel Galați prin care în considerente Curtea de Apel Galați, a constatat că, pârâtele, F. Galați și E. Galați nu s-au conformat sentinței civile nr. 19 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, cât și a încheierii din 02 martie 2007 a Judecătoriei sectorului 5 București, ambele irevocabile și în loc să procedeze la trecerea bunurilor sechestrate a SC A. SA Galați în proprietatea statului în vederea stingerii obligațiilor fiscale a SC A. SA Galați, aceste Instituții, au continuat să calculeze accesorii SC A. SA Galați, deși, Decizia nr. 1199 din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, obliga F. Galați, să nu mai calculeze accesorii

De asemeni, tot în Decizia nr. 202/R din 25 aprilie 2014 în considerente, Curtea de Apel Galați apreciază că atitudinea F. Galați care de peste 10 ani (acum 14 ani) refuză constant executarea unei hotărâri judecătorești ce obligă la preluarea bunurilor în contul datoriei, precum și cele dezlegate cu putere de lucru judecat în toate hotărârile enumerate, Curtea de Apel Galați, apreciază că singura cale de remediere a situației din acest cerc vicios este instituirea obligației de a nu face întemeiată pe dispozițiile art. 1075 C. civ. în sarcina pârâtei F. Galați.

Revizuenta a arătat că în realitate, la data de 05 aprilie 2011 când s-au calculat accesoriile, suma debit de 866.380 lei era inexistentă deoarece, SC A. SA Galați, a fost exonerată de la plata obligațiilor fiscale debit prin deciziile definitive și irevocabile

S-a mai arătat că la data de 05 aprilie 2011 când s-a emis Decizia nr. 1756, SC A. SA Galați nu mai avea sume debit pentru care, F. Galați să mai calculeze accesorii.

Acesta a fost și motivul pentru care în sentința nr. 402/2012, Curtea de Apel Galați, a constatat că, cu suma de 866.380 lei reprezentând debit nu mai poate fi exonerată SC A. SA Galați a doua oară, deoarece, a fost exonerată prin cele 2(două) sentințe.

Având în vedere Decizia nr. 1199 din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, cât și Decizia nr. 202/R din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, F. Galați, nu avea dreptul să mai calculeze majorări de întârziere deoarece prin Decizia nr. 1756 din 05 aprilie 2011 a F. Galați, a obligat, SC A. SA Galați, să mai formuleze o plângere împotriva C. Galați privind calcularea nelegală a accesoriilor, fapt care a format Dosar nr. x/121/2011, în care s-a emis sentința nr. 402/2012.

În acest fel, F. Galați, a încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat ce se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior rară posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure din nevoia de ordine și stabilire juridică evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Revizuenta a apreciat că poate invoca art. 322 pct. 9 datorită faptului că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, deoarece el poate cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii

Față de cele relatate mai sus, s-a solicitat admiterea cererii de revizuire a Deciziei nr. 7713 din 12 decembrie 2013, anularea acestei decizii în totalitate, respingerea recursului B. Galați formulat împotriva sentinței nr. 402 din 24 septembrie 2012 urmând ca SC A. SA Galați să fie exonerată de la plata penalităților de întârziere în sumă de 34.670 lei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii;

Examinând cererea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentă pentru următoarele motive.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazul în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Examinând conținutul cererii de revizuire și actele depuse la dosar, Înalta Curte constată că revizuenta nu a invocat vreun înscris care să respecte condițiile legale impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, revizuenta ar fi trebuit să invoce și să depună un înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care să poată conduce la pronunțarea unei alte soluții și care să ateste atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în actele anterioare analizate de instanță.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca o cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă numai părților din proces, care, după pronunțarea hotărârii au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Ori, nu orice înscrisuri în cauză poate justifica cererea de revizuire ci este necesar ca aceste înscrisuri, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi fost determinante în sensul că ar fi putut duce la o altă soluție decât cea pronunțată.

În aceste condiții, cererea de revizuire formulată de revizuent, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în vederea exercitării acestei căi extraordinare de atac, în considerarea faptului că înscrisurile invocate ca înscrisuri noi nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, în cauză nu sunt demonstrate aspectele referitoare la depunerea de noi înscrisuri de natură a infirma, pe fond, legalitatea și temeinicia deciziei atacate cu cerere de revizuire.

Referitor la prevederile art. 322 pct. 7, se reține că „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”.

În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7, „este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat”. (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă, adnotat, ediția a II-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, pag. 735).

Hotărârea judecătorească invocată de către revizuentă nu are aptitudinea de a conduce la o altă concluzie, câtă vreme, potrivit dispozitivului său, C. Galați a fost obligată „să nu mai calculeze penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale decurgând din Decizia nr. 7/2008 și Decizia nr. 5535/2008 emise de C.”, acte administrativ fiscale care nu au nicio legătură cu debitul contestat în prezenta cauză.

Motivele dezvoltate de revizuientă se circumscriu în realitate unor critici ce pot fi încadrate ca motive de recurs, însă revizuenta a beneficiat de calea de atac a recursului.

În fine, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate, în cauză nefiind pronunțată vreo hotărâre de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Temeiul legal al soluției adoptate;

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de SC A. SA Galați cu privire la Decizia nr. 7713 din 12 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SA Galați împotriva Deciziei nr. 7713 din 12 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2015.