ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2515/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 334/2012 din 5 iulie

2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a

respins ca fiind nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA, în

contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Galați și A.F.P. Galați.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că între părți s-au născut

creanțe reciproce, pe rolul instanțelor din Galați și din țară existând un

număr impresionant de dosare în acest sens, aflate în diferite cicluri procesuale

și în diferite căi de atac, ordinare și extraordinare, în care SC P. SRL a

alegat, în esență, faptul că pârâta A.F.P. Galați refuză să compenseze creanța

pe care aceasta o are împotriva societății, respectiv creanța constatată prin

decizia din 9 iulie 2010, cu creanța SC P. SRL împotriva A.F.P. Galați. De

asemenea, se reproșează în mod constant faptul că A.F.P. Galați nu a procedat

la valorificarea unor bunuri ale SC P. SRL ce au fost sechestrate tocmai în

scopul asigurării acoperirii unor creanțe, bunuri care între timp și-au

diminuat valoarea economică.

Curtea a apreciat că

lungul șir de procese soldate cu soluții favorabile sau nefavorabile pentru

societate și faptul că dosarele numeroase sunt pe rolul unor instanțe diferite

face imposibilă stabilirea la acest moment a unei situații de fapt clare și de

actualitate, cu evitarea dublei impuneri ori cu respectarea autorității de

lucru judecat, o simplă înșiruire de hotărâri judecătorești și de texte de lege

nefiind suficientă pentru stabilirea conținutului raportului juridic concret

stabilit între părți, așa încât este cu neputință la acest moment a se efectua

o centralizare a creanțelor exigibile dintre părți și cu atât mai puțin se

poate obliga pârâta la efectuarea unor compensări, știut fiind faptul că

această modalitate de stingere a creanțelor reciproce presupune ample

verificări prealabile, verificări care în speță nu pot fi efectuate în lipsa

unor date importante referitoarea la cronologia contractării creanțelor, la

scadența acestora, la totalul accesoriilor, la cele hotărâte deja de diferite

instanțe în privința creanțelor.

În lipsa acordului

pârâtei pentru operarea compensației convenționale, a reținut judecătorul

fondului, solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la operarea compensării

cu privire la anumite creanțe poate fi interpretată ca și solicitare a unei

compensări judiciare pentru operarea căreia nu sunt întrunite condițiile

analizate mai sus, condiții derivând din interpretarea art. 1151 C. civ.

Pentru aceste motive,

apreciind că nu este fondată contestația reclamantei, Curtea a respins-o ca

atare, cu consecința menținerii deciziei din 17 septembrie 2010 emise de pârâtă

în procedura contestării administrative a măsurilor luate prin decizia din 9

iulie 2010 referitoare la obligațiile de plată accesorii.

Împotriva

sentinței civile nr. 334 din data de 5 iulie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs în termen legal reclamanta SC P. SA Galați, prin care

s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a învederat, prin

motivele cererii de recurs, că sentința recurată este nelegală și

netemeinică, întrucât, pe de o parte, față de reducerea pretențiilor

reclamantei făcute prin concluziile scrise, Curtea de Apel Galați trebuia

să trimită pricina spre competentă soluționare Tribunalului Galați,

și, pe de altă parte, față de completările formulate în cadrul termenului

de pronunțare, Curtea de Apel Galați trebuia să constate tardivitatea

deciziei din data de 17 septembrie 2010 emisă de D.G.F.P. Galați.

A susținut

recurenta că netemeinicia și nelegalitatea sentinței recurate rezultă

din împrejurarea că deși instanța de judecată a constatat că A.F.P.

Galați nu a procedat la valorificarea bunurilor reclamantei, bunuri care

între timp și-au diminuat valoarea economică, ce au fost sechestrate

tocmai în scopul asigurării unor creanțe nu a reținut în același

timp și reaua credință a organelor fiscale, care au calculat majorări

de întârziere, pe toată perioada indisponibilizării bunurilor.

S-a mai relevat, de

către reclamantă, că instanța de fond în loc să analizeze documentele

depuse la dosar, respectiv hotărâri judecătorești definitive, care

reprezintă izvor de drept, a constatat eronat că aceste hotărâri

judecătorești nu sunt suficiente pentru stabilirea conținutului

raportului juridic concret stabilit între părți și a apreciat

greșit că este cu neputință ca la momentul pronunțării hotărârii

să se efectueze o centralizare a creanțelor exigibile dintre părți

și să se dispună obligarea pârâtei A.F.P. la valorificarea datoriilor

reciproce.

S-a precizat, în

fine, că reclamanta a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize

care să stabilească verificări prealabile privind cronologia impunerii

creanțelor de către D.G.F.P., scadența acestora, accesoriile

aferente, cât și modul cum A.F.P. a executa hotărârile instanțelor

prin care s-a dispus exonerarea recurentei de la plata unor creanțe

și a accesoriilor acestora, și că se impune casarea cu trimitere

pentru a se administra proba solicitată.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar intimata A.F.P. Galați a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și

temeinică a hotărârii atacate.

Intimata a arătat că

recurenta reclamantă nu a mai achitat la bugetul de stat consolidat nicio sumă

de aproximativ 10 ani, că majorările de întârziere au fost calculate datorită

faptului că societatea nu a achitat obligațiile fiscale stabilite în baza

propriilor declarații fiscale, că toate hotărârile judecătorești de

exonerare a reclamantei au fost puse în executare de organul fiscal și

după operarea acestora recurenta figurează în continuare cu debite în sumă de

2.330.801 RON, și că prin decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 7713 din data de 12 decembrie 2013 pronunțată în

Dosarul nr. 6800/121/2011*, în care reclamanta a solicitat anularea unei

decizii de accesorii calculată la aceleași baze de calcul, dar la un lat

trimestru a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ ca

neîntemeiată.

Recursul declarat de reclamanta

SC P. SA împotriva sentinței civile nr. 334 din data de 5 iulie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal,

este fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate

și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea de chemare

în judecată, înregistrată inițial la Tribunalul Galați, secția de contencios

administrativ și declinată ulterior, spre competentă soluționare Curții

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC P. SA Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. a județului

Galați și A.F.P. Galați, anularea deciziei din data de 9 iulie 2010

emisă de A.F.P. Galați și a deciziei din data de 17 septembrie 2010 emisă

de D.G.F.P. a județului Galați, cu consecința exonerării reclamantei

de la plata sumei de 849.018 RON reprezentând sume debit prevăzute în decizia din

9 iulie 2010 a A.F.P. Galați și a sumei de 75.916 RON majorări de întârziere.

Ulterior sesizării instanței

de judecată reclamanta și-a redus cuantumul pretențiilor a căror exonerare

s-a solicitat la suma de 281.152 RON cu titlu de debit principal și suma de

75.916 RON obligații fiscale accesorii, dar această împrejurare nu prezintă

relevanță asupra competenței materiale a instanței chemată să soluționeze

litigiul, fiind incidente prevederile art. 18

1

C. proc. civ., potrivit

cărora „Instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența

după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior

investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași

obiect”.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 334 din data de 5 iulie 2012, recurată în cauză, nu a cercetat practic fondul

litigiului, cu alte cuvinte nu a analizat, în concret, legalitatea actelor administrative

atacate și temeinicia pretențiilor reclamantei, limitându-se numai a preciza,

în considerente, că urmare existenței unui număr foarte mare de litigii între

recurentă și organele fiscale locale este imposibilă stabilirea unei situații

de fapt clare și de actualitate, cu evitarea dublei impuneri ori cu respectarea

autorității de lucru judecat.

A mai învederat, instanța

de fond, că simpla înșiruire de hotărâri judecătorești și de texte

de lege nu sunt suficiente pentru stabilirea conținutului raportului juridic

concret stabilit între părți, fiind cu neputință a se efectua la momentul

pronunțării hotărârii o centralizare a creanțelor exigibile dintre părți

și cu atât mai puțin a putea fi obligată pârâta la efectuarea unor compensări,

știut fiind faptul că această modalitate de stingere a creanțelor reciproce

presupune ample verificări, verificări care în speță nu pot fi efectuate în

lipsa unor date importante referitoare la cronologia contractării creanțelor

la scadența acestora, la totalul accesoriilor, la cele hotărâte deja de diferite

instanțe în privința creanțelor.

Or, rezultă cu evidență,

din cele mai sus relevate, că prima instanță nu a realizat, în realitate, o

statuare asupra raportului juridic litigios, fiind încălcat astfel principiul disponibilității

procesuale, consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care obligă judecătorul

să se pronunțe în limitele în care a fost investit prin cererea de chemare

în judecată, dar și nesocotite cerințele procesului echitabil, care impun

judecătorului obligația de a proceda la o examinarea efectivă a motivelor,

argumentelor și cererilor părților.

Pe de altă parte, se constată

că instanța de fond nu a exercitat, în litigiu, rolul activ conferit de prevederile

art. 129 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., aceasta având, în primul rând,

obligația, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe

care părțile le-au invocat în susținerea pretențiilor și apărărilor

lor de a cere explicațiile necesare, oral sau în scris, și de a pune în

dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar nemenționate în

cerere sau în întâmpinare.

În al doilea rând, se

reține că prima instanță nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, în

vederea aflării adevărului în litigiu, a stabilirii depline a faptelor și a

aplicării corecte a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

nelegale, și nu a depus diligențe, în condițiile în care probele

aflate la dosar sunt clar neîndestulătoare, pentru completarea de către reclamantă

a probatoriului cu înscrisuri, în primul rând cu toate hotărârile judecătorești

date între părți și care prezintă relevanță pentru dezlegarea litigiului.

În fine, se constată că

judecătorul fondului, în raport de circumstanțele cauzei, avea îndatorirea

de a pune în discuția părților, chiar din oficiu, necesitatea administrării

probei cu expertiza contabilă, la care de altfel face referire și recurenta

în cererea de recurs, și de a ordona efectuarea acesteia, numai în această

modalitate fiind create pe deplin premisele pentru corecta soluționare a litigiului,

atât sub aspectul stării de fapt cât și a aplicării normelor de drept.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală,

pe motiv că nu s-a intrat în cercetarea fondului, urmează a se dispune, în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, precum și în baza art. 304 pct. 5, art. 312

alin. (1)-alin. (3) și art. 313 C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările

și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de SC P. SA Galați

împotriva sentinței civile nr. 334/2012 din data de 5 iulie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC P. SA împotriva sentinței civile nr. 334/2012 din 5 iulie 2012 a Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.