ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1530/2015

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 975/121/2012, reclamanta SC P. SA Galați a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P. Galați și A.F.P. Galați, solicitând anularea deciziei din 5 octombrie 2011 a A.F.P. Galați și exonerarea sa de la plata sumei de 968.55 RON cu titlu de obligații fiscale și a sumei de 37.973 RON accesorii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin decizia contestată s-au stabilit abuziv în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în cuantum de 968.559 RON. S-a mai arătat că împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, a cărei soluționare a fost greșit suspendată prin decizia din 23 decembrie 2011 a D.G.F.P. Galați. Pârâta D.G.F.P. Galați a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului față de cuantumul sumei contestate, precum și excepția inadmisibilității cererii de anulare a debitelor societății. 1.

Prin sentința nr. 1553 din 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Galați a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. 1.

Pe rolul Curții de Apel Galați cauza a fost înregistrată la data de 4 iunie 2013. Prin sentința nr. 8 din 14 ianuarie 2014, Curtea de Apel Galați a admis în parte contestația formulată de reclamanta SC P. SA Galați prin reprezentant legal P.G., a dispus anularea în parte a deciziei din 23 decembrie 2011 emisă de către D.G.F.P. Galați, numai cu privire la pct. 1 din dispozitivul acesteia, a respins ca nefondată contestația formulată împotriva pct. 2 din decizia din 23 decembrie 2011 emisă de către D.G.F.P. Galați, a anulat în parte decizia din 5 octombrie 2011 emisă de către A.F.P. Galați, a exonerat reclamanta de plata sumei de 37.973 RON reprezentând obligații de plată accesorii. 1.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin decizia din 5 octombrie 2011 pârâta A.F.P. a stabilit accesorii în sumă de 37.973 RON dobânzi și penalități pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a altor venituri ale bugetului general consolidat datorate de reclamantă, conform declarațiilor fiscale depuse de aceasta, începând cu anul 2004. Conform art. 209 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei menționate, iar prin decizia din 23 decembrie 2011 pârâta D.G.F.P. a soluționat-o prin respingerea ca fiind fără obiect în ceea ce privește suma de 938.376 RON și suspendarea soluționării contestației formulate în privința sumei de 35.527 RON, până la momentul în care instanța va decide definitiv, irevocabil, după judecarea căilor extraordinare de atac promovate de D.G.F.P. Galați. 1.

A mai constatat instanța că prin sentința nr. 19/2004 a Curții de Apel Galați a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice București să rezolve cererea reclamantei privitor la trecerea unor bunuri din proprietatea sa în proprietatea statului, în vedere stingerii unor creanțe bugetare. Prin încheierea din 2 martie 2007 pronunțată de Judecătoria sector 5 București a fost obligat M.F.P., să plătească în favoarea statului o amendă civilă în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, sentința civilă nr. 19/2004 a Curții de Apel Galați. Prin decizia nr. 1199/2009 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. 576/121/2009, astfel cum a fost lămurită și completată prin decizia nr. 2513 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, reclamanta a fost exonerată de plata majorărilor de întârziere în cuantum de 65.508 RON aferente perioadei 30 iunie 3008-30 septembrie 2008. Prin sentința nr. 690/2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 2553/121/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 761/2010 a Curții de Apel Galați, reclamanta a fost exonerată de plata sumei de 76.031 RON reprezentând accesorii calculate pe perioada 31 martie 2008-30 iunie 2008, pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale aferente perioadei decembrie 2002-iunie 2008. Prin sentința civilă nr. 1643/2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6093/121/2010, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 6007/2011 a Curții de Apel Galați a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 71.995 RON reprezentând majorări de întârziere calculate pe perioada 31 decembrie 2009-31 martie 2010, precum și de plata sumei de 552.569 RON reprezentând debit. Prin decizia nr. 3155/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. 3870/121/2010 a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 69.534 RON reprezentând accesorii și 756.846 RON debit la care s-au calculat accesoriile respective. Prin sentința nr. 477/2012 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 34/121/2011, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 5919/2012 a Curții de Apel Galați s-a dispus exonerarea petentei de la plata sumei de 166.842 RON cu titlu de obligații de plată accesorii. S-a constatat că prin toate aceste hotărâri judecătorești anterior menționate reclamanta a fost exonerată de la plata obligațiilor fiscale reprezentând debit și majorări de întârziere sau numai majorări de întârziere. În acest context, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, sub aspectul accesoriilor, chiar dacă titlul de creanță se referă la creanțe accesorii aferente unei perioade ulterioare celei avute în vedere prin decizia nr. 1199/R din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, definitivă și irevocabilă, respectiv prin sentința nr. 690/2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 2553/121/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 761/2010 a Curții de Apel Galați, întrucât situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârilor respective este aceeași cu cea din prezenta cauză, fiind incidente aceleași dispoziții legale. Astfel, s-a arătat că, prin decizia nr. 1199/R din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați s-a reținut că societatea nu poate fi suspectată de rea-credință în neachitarea datoriei, întrucât bunurile sale, fiind indisponibilizate integral, activitatea sa a fost blocată, nemaiputând fi înregistrat un profit din care datoriile să fie acoperite. Pe de altă parte, organele fiscale au refuzat o compensare cu ceea ce însele datorează societății și mai mult au menținut sechestrul asupra bunurilor care nu au fost valorificate și nici trecute în proprietatea statului, astfel cum SC P. SA a făcut această ofertă. S-a reținut că în mod greșit pârâta a dispus suspendarea soluționării contestației formulate pentru suma 37.973 RON. Formulare unor căi extraordinare de atac nu reprezintă un motiv suficient pentru a refuza soluționarea contestației, fără a încălca principiul puterii de lucru judecat pe care o are o hotărâre definitivă. De altfel soluționarea contestației în anulare formulată de către D.G.F.P. Galați împotriva deciziei nr. 3155 din 22 septembrie 2011 a fost perimată prin decizia nr. 3183 din 13 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul 1423/44/2011, conduita procesuală a D.G.F.P. Galați în acest dosar reliefând încă o dată reaua-credință a acestei instituții. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs D.G.R.F. Galați prin A.J.F.P. Galați, invocând în mod generic prevederile art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., 1865, și susținând, în esență, următoarele critici: - potrivit art. 86 alin. (4) C. proc. fisc., declarația fiscală este asimilată unei decizii fiscale, ceea ce instanța de fond a ignorat; - prin faptul că declarațiile fiscale nu au fost achitate la scadență, ele au devenit titluri executorii, pentru care au fost calculate accesoriile stabilite prin decizia din 5 octombrie 2011; - instanța de fond a ignorat prevederile art. 119 alin. (2) C. proc. fisc., care precizează limitativ situațiile în care nu se datorează majorări de întârziere; - instanța de fond a anulat în mod nelegal actele administrative fiscale atacate. În concluzie, autoritatea fiscală a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată. În concluzie, autoritatea fiscală a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată. 2.2. SC P. SA Galați a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului și a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este întemeiat în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat la pct. 1.3. al acestor considerente, prin sentința nr. 8 din 14 ianuarie 2014, Curtea de apel a admis în parte acțiunea și a anulat pct. 1 al deciziei din 23 decembrie 2011 emisă de D.G.F.P. Galați și a anulat în parte decizia din 5 octombrie 2011 emisă de A.F.P. Galați, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei de 37.973 RON cu titlu de accesorii. În cauză, prin decizia din 5 octombrie 2011 emisă de A.F.P. Galați, în sarcina societății comerciale au fost stabilite obligații fiscale de plată accesorii în sumă de 37.973 RON calculate pentru suma de 968.559 RON reprezentând obligații fiscale principale stabilite prin alte acte fiscale. Împotriva deciziei din 5 octombrie 2011, societatea a formulat contestația fiscală care a fost soluționată prin decizia din 23 decembrie 2011 emisă de D.G.F.P. Galați, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației fiscale privind contestarea sumei de 37.973 RON cu titlu de accesorii și totodată, respingerea ca rămasă fără obiect, în ceea ce privește suma de 968.559 RON care nu este prevăzută în decizia din 5 octombrie 2011. Instanța de fond, fără ca organul fiscal competent să fi soluționat pe fond contestația fiscală referitoare la suma de 37.973 RON, a admis acțiunea reclamantei, a anulat pct. 1 al deciziei din 23 decembrie 2011 și a exonerat-o pe reclamantă de la plata sumei de 37.973 RON accesorii, reținând că aceasta nu le datorează ca urmare a relei credințe manifestate în conduita autorității fiscale. Or, procedând în acest mod, instanța de fond s-a substituit autorității fiscale competente care nu a analizat pe fond contestația fiscală, ci raportându-se la prevederile art. 214 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., a dispus suspendarea soluționării contestației fiscale până la soluționarea Dosarului nr. 3871/121/2010 și a Dosarului nr. 9415/121/2010. Astfel fiind, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică în ceea ce privește exonerarea societății comerciale de la plata sumei de 37.973 RON. Pe de altă parte, însăși soluția de suspendare a soluționării contestației fiscale, dispusă prin decizia din 23 decembrie 2011 de organul fiscal competent este netemeinică și nelegală, cerințele art. 214 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. nefiind îndeplinite. Astfel, în conținutul considerentelor deciziei din 23 decembrie 2011, însăși autoritatea fiscală competentă menționează că Dosarul nr. 3870/121/2010 a fost soluționat irevocabil prin decizia din 22 septembrie 2011, iar Dosarul nr. 9415/121/2010 a fost soluționat irevocabil prin decizia din 27 octombrie 2011, iar exercitarea unor căi de atac extraordinare de retractare nu justifică/nu legitimează aplicarea prevederilor art. 214 alin. (1) lit. b) și art. 216 alin. (4) C. proc. civ. În consecință, instanța de recurs va modifica sentința recurată în sensul că va obliga autoritatea fiscală să soluționeze contestația fiscală privind suma de 37.973 RON, menținând, în rest, sentința pronunțată în ceea ce privește anularea pct. 1 al deciziei din 23 decembrie 2011 și de respingere ca nefondată a contestației împotriva pct. 2 al deciziei din 23 decembrie 2011.