ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
27 august 2008 sub nr. 500/42/2007, pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, revizuentul L.G., în contradictoriu cu intimatul N.L., a solicitat în
temeiul dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea deciziei nr. 1153 din
30 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 2054/94/2007.
În motivarea cererii de
revizuire se arată că potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,
revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri
care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat
mai mult decât s-a cerut.
Instanța de recurs evocând
fondul cauzei prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a pronunțat asupra
unor lucruri care nu s-au cerut, reținând în mod greșit că prejudiciul suferit
de recurentul-reclamant se compune nu numai din prețul achitat de recurent la
momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de 60.000.000 lei vechi,
dar și din sumele ce reprezintă actualizarea prețului achitat.
În sistemul legislației
române, conform principiului disponibilității, instanța de judecată este
obligată să statueze în cadrul procesual determinat de părți, iar în privința
obiectului litigiului trebuie să se pronunțe asupra și în limitele pretențiilor
deduse în justiție, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile imperative ale
art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Se mai susține că
reclamantul N.L. a investit instanța, potrivit acțiunii înregistrată la
Judecătoria Buftea la 26 iunie 2004, cu o cerere de actualizare a creanței
sale.
Această cerere nu reprezintă
altceva decât un accesoriu al debitului principal, apt a fi stabilit și urmărit
în cadrul executării silite, iar actualizarea este apreciată de instanța de
recurs ca fiind un prejudiciu nou.
În vederea soluționării
cauzei s-a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei
revizuire se solicită.
În ședința publică din 14
ianuarie 2010 s-a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de
revizuire.
Având în vedere dispozițiile
art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza și se va pronunța mai întâi
asupra excepției tardivității cererii de revizuire.
Temeiul de drept al cererii
de revizuire invocat de revizuenți îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 2 C.
proc. civ., motivând că instanța soluționând recursul, s-a pronunțat prin
decizia a cărei revizuire se solicită, asupra unor bunuri care nu s-au cerut.
În conformitate cu
dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o
lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7, de la
comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârea a fost dată de instanța de
recurs după evocarea fondului de la pronunțare.
În speța supusă analizei,
decizia nr. 1153 a cărei revizuire se solicită, a evocat fondul, a fost
pronunțată la 30 iunie 2008 și este irevocabilă.
Drept urmare, termenul de
recurs de o lună, prevăzut de textul de lege mai sus enunțat, începe să curgă
de la pronunțarea hotărârii nr. 1153 și anume de la data de 30 iunie 2008 și se
împlinește la 30 iulie 2008.
Cum revizuentul a formulat
cererea de revizuire la 27 august 2008, deci cu încălcarea termenului de o lună
prevăzut de lege, Înalta Curte va admite excepția tardivității cererii de
revizuire și va respinge cererea de revizuire, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulată, cererea de
revizuire a deciziei nr. 1153 din 30 iunie2008 a Curții de Apel București, secția
a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.