ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4011/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 772 din 08 aprilie 2010 a Tribunalului Iași a fost admisă cererea de revizuire împotriva sentinței civile nr. 990 din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost schimbată în tot sentința și în consecință a fost admisă contestația formulată de revizuientul contestator împotriva dispoziției din 04 decembrie 2006 emisă de Primarul mun. Iași, pe care a anulat-o în parte, și anume prevederile art. 3 ale acesteia. A fost obligat Primarul mun. Iași să emită o dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii către contestator pentru suprafața de 443,22 m.p., conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII. Prin decizia civilă nr. 95 din 11 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de Primarul mun.

Iași împotriva sentinței civile nr. 772 din 08 aprilie 2010 a Tribunalului Iași. Împotriva deciziei mai sus menționate, la data de 30 iulie 2010, pârâtul Primarul mun. Iași a formulat recurs, pentru motive de nelegalitate în temeiul dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâtul a susținut că prin decizia respectivă instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea și aplicare greșită a legii, în speță a art. 50 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în nod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare articol care prevede la alin. (1) că „cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru”.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 146/1997 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată, iar sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestei obligații este reglementată expres de disp. art. 20 alin. (3) din lege. În condițiile în care recurentul considera că nu se impun, potrivit legii, să achite o taxă judecătorească de timbru, deoarece acțiunea era scutită de taxă, avea obligația să formuleze cerere de reexaminare în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1977, iar nu să invoce critici în legătură cu acest aspect direct în recurs.

Doar instanța stabilită în art. 18 alin. (3) putea să se pronunțe asupra măsurii dispuse în legătură cu obligația recurentului de a plăti taxa judiciară de timbru sau nu, respectiv un alt complet decât cel învestit cu judecarea apelului, prin încheiere irevocabilă. Ca atare, existența sau nu a obligației de plată a taxei de timbru în apel nu poate fi cenzurată de prezenta instanță. Sunt motivele pentru care Înalta Curte, în temeiul disp. art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul mun. Iași împotriva deciziei nr. 95 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2011.