ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4011/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 772 din 08 aprilie 2010 a Tribunalului Iași a fost admisă cererea de revizuire

împotriva sentinței civile nr. 990 din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași,

a fost schimbată în tot sentința și în consecință a fost admisă contestația formulată

de revizuientul contestator împotriva dispoziției din 04 decembrie 2006 emisă de

Primarul mun. Iași, pe care a anulat-o în parte, și anume prevederile art. 3 ale

acesteia.

A fost obligat Primarul

mun. Iași să emită o dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii către contestator

pentru suprafața de 443,22 m.p., conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Prin decizia civilă

nr. 95 din 11 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de Primarul

mun. Iași împotriva sentinței civile nr. 772 din 08 aprilie 2010 a Tribunalului

Iași.

Împotriva deciziei mai

sus menționate, la data de 30 iulie 2010, pârâtul Primarul mun. Iași a formulat

recurs, pentru motive de nelegalitate în temeiul dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs formulate, pârâtul a susținut că prin decizia respectivă instanța de apel

a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea și aplicare greșită a legii,

în speță a art. 50 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în nod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată,

cu modificările și completările ulterioare articol care prevede la alin. (1) că

„cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor

de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care

fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru”.

Examinând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 146/1997

a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat

sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen

de judecată, iar sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestei obligații

este reglementată expres de disp. art. 20 alin. (3) din lege.

În condițiile în care

recurentul considera că nu se impun, potrivit legii, să achite o taxă judecătorească

de timbru, deoarece acțiunea era scutită de taxă, avea obligația să formuleze cerere

de reexaminare în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1977, iar nu să

invoce critici în legătură cu acest aspect direct în recurs.

Doar instanța stabilită

în art. 18 alin. (3) putea să se pronunțe asupra măsurii dispuse în legătură cu

obligația recurentului de a plăti taxa judiciară de timbru sau nu, respectiv un

alt complet decât cel învestit cu judecarea apelului, prin încheiere irevocabilă.

Ca atare, existența sau

nu a obligației de plată a taxei de timbru în apel nu poate fi cenzurată de prezenta

instanță.

Sunt motivele pentru care

Înalta Curte, în temeiul disp. art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Primarul mun. Iași împotriva deciziei nr. 95 din 11

iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2011.