ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7363/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 1471 din 28 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins cererea formulată de reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iași. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin notificările nr. 236/2001 și nr. 237/2001, înregistrate la Primăria municipiului Iași, reclamanta M.A. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul construcție și suprafața de aproximativ 7 ha teren situat în Iași.

Prin dispoziția contestată în prezenta cauză, nr. 744 din 08 mai 2009, s-a constatat faptul că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate cu Actul de veșnică cumpărare autentificat de Tribunalul Iași, secția a III-a cu nr. 1004 din 20 octombrie 1942, a calității de moștenitor cu Certificatul de moștenitor nr. 2310 din 14 noiembrie 1994, certificatul de moștenitor nr. 202 din 20 februarie 1991 și acte de stare civilă, precum și a preluării imobilului de către stat în mod abuziv prin Ordonanța nr. 6403 din 16 octombrie 1948 emisă în baza Legii nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi.

În urma identificării amplasamentului fostei proprietăți și a edificării situației actuale a acestuia s-a constatat faptul că, în prezent, imobilul nu poate fi restituit în natură, construcțiile fiind demolate, iar terenul fiind parte sistematizat - Școala Generală nr. 21, cămin de nefamiliști, căi de acces auto și pietonale, blocuri P+4, P+8, Pavilioanele CFR, parcări, spații verzi străbătute de dotări edilitare subterane și supraterane, Biserica și Casa parohială Parohia „Sf. Mahrama și Sfinții Martiri Brâncoveni”, Gara Internațională Nicolina, iar parte este proprietate particulară. Prin Dispoziția contestată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G.

nr. 81/2007, pentru cota de ½ din imobilul - construcții demolate, în suprafață desfășurată de 255,80 mp ce au fost situate în municipiul Iași. În ceea ce privește cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul teren, aceasta a fost respinsă, avându-se în vedere faptul că titlurile de proprietate obținute în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar însumează o suprafață de 86.288,25 mp, acestea fiind obținute ca urmare a revendicării imobilului din Iași. Notificanta M.A. are calitatea de persoană îndreptățită pentru cota de ½ din imobilul - teren notificat în suprafață de 126.899,88 mp (140.000 mp - 13.100,12 mp), iar în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar aceasta a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren ce depășește cota amintită, respectiv, a obținut reconstituirea pentru o suprafață totală de 86.288,25 mp.

Tribunalul a reținut că prin aceeași dispoziție a fost respinsă cererea formulată de numiții B.L., R.P.A. și M.D.G., colaterali privilegiați, ca tardiv formulată. În ce privește calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, Tribunalul a constatat că nu poate fi primită cererea reclamantei, care a solicitat a i se recunoaște îndreptățirea la cota de 1/1 din imobil, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nefiind aplicabile în cauză. Astfel, articolul anterior menționat prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

Soluția prevăzută la art. 4 alin. (4) din lege este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 C. civ., potrivit căruia „Partea renunțătorului profită coerezilor săi ...”). Prin urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 (considerat moștenitor acceptant) culege și cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002 și care astfel a devenit străin de succesiune prin neacceptare). Or, reclamanta are în baza certificatului de moștenitor nr. 202/1991 doar calitatea de moștenitoare a numitei P.A., soția supraviețuitoare post-decedată a numitului P.Gh.I.

Reclamanta are vocație doar la cota cuvenită potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944, soției supraviețuitoare. Tribunalul a reținut astfel, că reclamanta nu este moștenitoare a numitului P.Gh.I., prin urmare, nu poate invoca aplicarea art. 4 alin. (4) pentru a profita de cota de ½ cuvenită colateralilor privilegiați ai numitului P.Gh.I., care au formulat notificarea cu depășirea termenului legal.

Tribunalul a constatat, de asemenea, că nu poate fi primită nici cererea reclamantei pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru o diferență de 50.359,88 mp, având în vedere faptul că din totalul de 14 ha, fosta proprietate a numitului P.Gh.I., s-a vândut suprafața de 13.100,12 mp situată în Iași, prin contractul nr. 1713/1948, iar prin titlurile de proprietate nr. 182678/1994 (8889 mp); nr. 181578/1992 (30440 mp); nr. 182514/1994 (7283 mp); nr. 182999/1994 (2218 mp); nr. 183000/1994 (1059 mp); nr. 183033/1994 (2066 mp); nr. 183034 (8089 mp); nr. 183002/1994 (10767 mp); nr. 183001/1994 (5729 mp), reclamantei i s-a reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate pentru cota de ½ cuvenită din vechea proprietate a numitului P.Gh.I., culeasă de reclamantă în calitate de moștenitoare a soției supraviețuitoare P.A.

Față de considerentele reținute, Tribunalul a constatat cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, dispoziția contestată nr. 744/2009 fiind emisă de Primarul municipiului Iași cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Împotriva sentinței Tribunalului Iași a formulat apel reclamanta M.A. Prin Decizia civilă nr. 163 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie a admis apelul și a schimbat în tot sentința. A admis, în parte, contestația formulată de M.A. în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași. A dispus anularea art. 2 din Dispoziția nr. 744 din 8 mai 2009 emisă de Primarul Municipiului Iași. A stabilit calitatea contestatoarei M.A.

de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent - în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - pentru suprafața de 25179,94 mp teren, situat în Iași. Au fost păstrate celelalte prevederi ale dispoziției emise de Primarul municipiului Iași. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin Dispoziția Primarului municipiului Iași nr. 744 din 8 mai 2009, contestată în prezenta cauză, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru cota de ½ din imobilul - construcții demolate - în suprafață de 255,80 mp situat în Iași. Prin art. 2 al aceleiași dispoziții s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul aferent imobilului ce a fost situat în Iași.

Prin aceeași dispoziție cererea formulată de numiții B.L., R.P.A. și M.D.G., în calitate de colaterali privilegiați, a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată. În ceea ce privește calitatea apelantei - reclamante de persoană îndreptățită la cota de 1/1 din imobil, corect a reținut Tribunalul Iași, în aplicarea Legii nr. 10/2001, că cererea acesteia nu poate fi primită. Legea nr. 10/2001 având un profund caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau prin echivalent, pot fi solicitate de persoana îndreptățită după procedura instituită în capitolul III, adică prin notificarea adresată în termenul legal entității deținătoare a imobilului. Însă, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 202/1991, precum și din susținerile apelantei M.A.

însăși, prin motivele de apel, ea are doar calitatea de moștenitoare după P.A., soția supraviețuitoare a numitului P.Gh.I. și, prin urmare, vocație doar la cota cuvenită acesteia din urmă, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944. Nefiind moștenitoare a defunctului P.Gh.I. nu poate invoca dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și, în consecință, nu poate profita de cota de ½ cuvenită colateralilor privilegiați ai acestuia, care au formulat notificarea peste termenul prevăzut de lege. Cât privește cererea apelantei privind acordarea de măsuri reparatorii pentru o diferență de 50.359,88 mp teren, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, în parte, în acord cu cota de ½ din succesiune ce i se cuvine doar în calitate de moștenitoare a numitei P.A., respectiv 25.1798,94 mp.

Astfel, din totalul celor 140.000 mp teren fosta proprietate a numitului P.Gh.I., acesta a vândut suprafața de 13.100,12 mp conform Contractului nr. 1713/1948, rămânând o suprafață de 126.899,88 mp, reclamanta fiind îndreptățită, potrivit cotei ei la o suprafață de 63.449,94 mp. Suprafața reală de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 este de 76.540 mp, așa cum susține apelanta, susținere confirmată de adresa nr. 99234 din 12 noiembrie 2010 a Primarului municipiului Iași, din care, acesteia i s-a reconstituit suprafața de 38.270 mp, reprezentând cota de ½ la care era îndreptățită.

Având în vedere că suprafața de teren care i se cuvenea este de 63.449,94 mp, înseamnă că cererea apelantei pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent este întemeiată pentru diferența ce rezultă până la această suprafață, respectiv 25.179,94 mp (ținându-se seama și de faptul că așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, restituirea în natură nu este posibilă. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis, în parte, contestația formulată de M.A., a dispus anularea art. 2 din dispoziția contestată, a stabilit calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 25.179,94 mp teren situat în Iași și a păstrat celelalte prevederi ale dispoziției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.A. Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esență, următoarele aspecte: O primă critică se referă la faptul că, greșit s-a stabilit reclamantei M.A. doar cota de ½, ce ar fi revenit autoarei sale P.A., soție supraviețuitoare a lui P.Gh.I., în condițiile în care, moștenitorii acestuia din urmă nu au respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001, depunând cu mult peste termenul legal notificare, astfel încât, P.A. beneficiază de dreptul de acrescământ culegând și cotele moștenitorilor care nu au făcut cererea în termen. Prin urmare, reclamanta nu dobândește în nume propriu dreptul la restituire asupra întregului imobil, ci ca moștenitoare a antecesoarei sale P.A.

(soție supraviețuitoare a lui P.Gh.I.), singura cu privire la care se pune problema funcționarii dreptului de acrescământ. Cu alte cuvinte, M.A. dobândește ceea ce era îndreptățită P.A. să dobândească. Prin urmare, reclamanta M.A. este îndreptățită la măsuri reparatorii (compensare sau despăgubiri în condițiile legii) în cotă de 1/1 din imobilul construcție, situat în Iași, și în cotă de 1/1 pentru teren în suprafața de 50.359,88 mp. În finalul cererii de recurs se solicită instanței de recurs să analizeze motivele pentru care s-a respins cererea de probe cu privire la expertiza în specialitatea topometrie. Recursul este nefondat.

Referitor la chestiunea funcționării dreptului de acrescământ, se reține că s-a dovedit cu certitudine, în cauză, că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorului P.Gh.I., decedat la data de 11 aprilie 1954. Succesiunea de pe urma acestuia a fost dezbătută abia în anul 1994, când s-a emis certificatul de moștenitor nr. 2310 din 14 noiembrie 1994, în care apar ca succesori legali cei patru nepoți de soră și de frate ai acestuia, respectiv: B.L., R.P.A.N., M.D.G. și P.V. P.Gh.I. a fost căsătorit cu P.A., care a decedat la data de 14 noiembrie 1990, succesiunea de pe urma acesteia fiind dezbătută în anul 1991, când s-a emis certificatul de moștenitor nr. 202 din 20 februarie 1991, în care apare ca unică moștenitoare M.A., în calitate de nepoată de frate și legatară universală.

Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, era stabilită calitatea de succesori de pe urma celor doi defuncți, P.A. nefiind menționată ca succesoare, în calitate de soție supraviețuitoare, a proprietarului de la care s-a naționalizat imobilul P.Gh.I., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 2310 din 14 noiembrie 1994. Atât moștenitorii lui P.Gh.I., cât și moștenitoarea lui P.A., recurenta reclamantă M.A., au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat. Prin Dispoziția contestată, nr. 744 din 08 mai 2009, s-a propus recurentei reclamante acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru cota de ½ din imobilul - construcții demolate, în suprafață desfășurată de 255,80 mp, ce au fost situate în municipiul Iași.

În ceea ce privește cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul - teren, aceasta a fost respinsă avându-se în vedere faptul că titlurile de proprietate obținute de recurenta reclamantă în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar însumează o suprafață de 86.288,25 mp ce depășește cota amintită. Totodată, prin dispoziția contestată a fost respinsă cererea formulată de petenții B.L., R.P.A.N. și M.D.G., succesorii lui P.Gh.I., ca fiind tardiv formulată. În speță, cererea recurentei reclamante M.A., care a solicitat să i se recunoască îndreptățirea la cota de 1/1 din imobil, în baza dreptului de acrescământ al antecesoarei sale P.A. în drepturile colateralilor privilegiați de pe urma soțului predecedat P.Gh.I., nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”. Recurenta reclamantă M.A. are în baza certificatului de moștenitor nr. 202 din 20 februarie 1991, doar calitatea de moștenitoare a defunctei P.A., nu și a defunctului P.Gh.I. Prin urmare, aceasta are vocație doar la cota cuvenită potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944, soției supraviețuitoare și dobândește ceea ce era îndreptățită antecesoarea sa să dobândească, doar în acest caz funcționând dreptul de acrescământ.

Nefiind și moștenitoare a defunctului P.Gh.I., ai cărui succesori au fost trecuți în certificatul de moștenitor nr. 2310 din 14 noiembrie 1994 (ulterior celui emis în anul 1991 de pe urma defunctei P.A.), recurenta reclamantă nu poate invoca dreptul de acrescământ față de acesta, pentru a putea culege și cotele cuvenite moștenitorilor lui P.Gh.I., care nu au făcut notificarea în termen, deoarece autoarea sa P.A. nu era în viață la momentul intrării în vigoare a legii speciale și, implicit, nu a formulat cerere de restituire a imobilului, respectiv și a cotei cuvenită soțului predecedat. Prin urmare, așa cum în mod corect au statuat instanțele anterioare, recurenta reclamantă nu poate invoca dreptul de acrescământ al autoarei sale, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru a profita de cota de ½ cuvenită succesorilor defunctului P.Gh.I., care au formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 cu depășirea termenului legal.

Referitor la solicitarea din finalul cererii de recurs, în sensul de a se analiza motivele pentru care s-a respins cererea de probe cu privire la expertiza în specialitatea topometrie, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi calificată drept o critică de nelegalitate în sensul celor expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva Deciziei nr. 163 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.