ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7363/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7363/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 1471 din 28 iunie

2010, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins cererea formulată de

reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iași.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin notificările nr.

236/2001 și nr. 237/2001, înregistrate la Primăria municipiului Iași,

reclamanta M.A. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri

în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul construcție și suprafața de

aproximativ 7 ha teren situat în Iași.

Prin dispoziția

contestată în prezenta cauză, nr. 744 din 08 mai 2009, s-a constatat faptul că

reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate cu Actul de veșnică

cumpărare autentificat de Tribunalul Iași, secția a III-a cu nr. 1004 din 20

octombrie  1942, a calității de moștenitor cu Certificatul de moștenitor nr.

2310 din 14 noiembrie  1994, certificatul de moștenitor nr. 202 din 20

februarie 1991 și acte de stare civilă, precum și a preluării imobilului de

către stat în mod abuziv prin Ordonanța nr. 6403 din 16 octombrie  1948 emisă

în baza Legii nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale,

bancare, de asigurări, miniere și de transporturi.

În urma identificării

amplasamentului fostei proprietăți și a edificării situației actuale a acestuia

s-a constatat faptul că, în prezent, imobilul nu poate fi restituit în natură,

construcțiile fiind demolate, iar terenul fiind parte sistematizat - Școala

Generală nr. 21, cămin de nefamiliști, căi de acces auto și pietonale, blocuri

P+4, P+8, Pavilioanele CFR, parcări, spații verzi străbătute de dotări

edilitare subterane și supraterane, Biserica și Casa parohială Parohia „Sf.

Mahrama și Sfinții Martiri Brâncoveni”, Gara Internațională Nicolina, iar parte

este proprietate particulară.

Prin Dispoziția

contestată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, astfel

cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, pentru cota de ½

din imobilul - construcții demolate, în suprafață desfășurată de 255,80 mp ce

au fost situate în municipiul Iași.

În ceea ce privește

cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul teren, aceasta a fost

respinsă, avându-se în vedere faptul că titlurile de proprietate obținute în

baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar însumează o suprafață de 86.288,25 mp,

acestea fiind obținute ca urmare a revendicării imobilului din Iași.

Notificanta M.A. are

calitatea de persoană îndreptățită pentru cota de ½ din imobilul - teren

notificat în suprafață de 126.899,88 mp (140.000 mp - 13.100,12 mp), iar în

baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar aceasta a obținut reconstituirea

dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren ce depășește cota

amintită, respectiv, a obținut reconstituirea pentru o suprafață totală de

86.288,25 mp.

Tribunalul a reținut

că prin aceeași dispoziție a fost respinsă cererea formulată de numiții B.L.,

R.P.A. și M.D.G., colaterali privilegiați, ca tardiv formulată.

În ce privește

calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, Tribunalul a constatat că nu

poate fi primită cererea reclamantei, care a solicitat a i se recunoaște

îndreptățirea la cota de 1/1 din imobil, dispozițiile art. 4 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 nefiind aplicabile în cauză.

Astfel, articolul

anterior menționat prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari

care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți

moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de

restituire.

Soluția prevăzută la

art. 4 alin. (4) din lege este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în

materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 C. civ.,

potrivit căruia „Partea renunțătorului profită coerezilor săi ...”). Prin

urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în

baza Legii nr. 10/2001 (considerat moștenitor acceptant) culege și cota

comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a

depus notificarea până la data de 14 februarie 2002 și care astfel a devenit

străin de succesiune prin neacceptare).

Or, reclamanta are în

baza certificatului de moștenitor nr. 202/1991 doar calitatea de moștenitoare a

numitei P.A., soția supraviețuitoare post-decedată a numitului P.Gh.I.

Reclamanta are

vocație doar la cota cuvenită potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944,

soției supraviețuitoare.

Tribunalul a reținut

astfel, că reclamanta nu este moștenitoare a numitului P.Gh.I., prin urmare, nu

poate invoca aplicarea art. 4 alin. (4) pentru a profita de cota de ½

cuvenită colateralilor privilegiați ai numitului P.Gh.I., care au formulat

notificarea cu depășirea termenului legal.

Tribunalul a

constatat, de asemenea, că nu poate fi primită nici cererea reclamantei pentru

acordarea de măsuri reparatorii pentru o diferență de 50.359,88 mp, având în

vedere faptul că din totalul de 14 ha, fosta proprietate a numitului P.Gh.I.,

s-a vândut suprafața de 13.100,12 mp situată în Iași, prin contractul nr.

1713/1948, iar prin titlurile de proprietate nr. 182678/1994 (8889 mp); nr.

181578/1992 (30440 mp); nr. 182514/1994 (7283 mp); nr. 182999/1994 (2218 mp);

nr. 183000/1994 (1059 mp); nr. 183033/1994 (2066 mp); nr. 183034 (8089 mp); nr.

183002/1994 (10767 mp); nr. 183001/1994 (5729 mp), reclamantei i s-a

reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate pentru cota de

½ cuvenită din vechea proprietate a numitului P.Gh.I., culeasă de

reclamantă în calitate de moștenitoare a soției supraviețuitoare P.A.

Față de

considerentele reținute, Tribunalul a constatat cererea formulată de

reclamantă, ca neîntemeiată, dispoziția contestată nr. 744/2009 fiind emisă de

Primarul municipiului Iași cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței

Tribunalului Iași a formulat apel reclamanta M.A.

Prin Decizia civilă

nr. 163 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru

cauze cu minori și familie a admis apelul și a schimbat în tot sentința.

A admis, în parte,

contestația formulată de M.A. în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași.

A dispus anularea

art. 2 din Dispoziția nr. 744 din 8 mai 2009 emisă de Primarul Municipiului

Iași.

A stabilit calitatea

contestatoarei M.A. de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent - în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - pentru

suprafața de 25179,94 mp teren, situat în Iași.

Au fost păstrate

celelalte prevederi ale dispoziției emise de Primarul municipiului Iași.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin Dispoziția

Primarului municipiului Iași nr. 744 din 8 mai 2009, contestată în prezenta

cauză, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru

cota de ½ din imobilul - construcții demolate - în suprafață de 255,80

mp situat în Iași.

Prin art. 2 al

aceleiași dispoziții s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii

pentru terenul aferent imobilului ce a fost situat în Iași.

Prin aceeași

dispoziție cererea formulată de numiții B.L., R.P.A. și M.D.G., în calitate de

colaterali privilegiați, a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată.

În ceea ce privește

calitatea apelantei - reclamante de persoană îndreptățită la cota de 1/1 din

imobil, corect a reținut Tribunalul Iași, în aplicarea Legii nr. 10/2001, că

cererea acesteia nu poate fi primită.

Legea nr. 10/2001

având un profund caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau prin

echivalent, pot fi solicitate de persoana îndreptățită după procedura

instituită în capitolul III, adică prin notificarea adresată în termenul legal

entității deținătoare a imobilului. Însă, așa cum rezultă din certificatul de

moștenitor nr. 202/1991, precum și din susținerile apelantei M.A. însăși, prin

motivele de apel, ea are doar calitatea de moștenitoare după P.A., soția

supraviețuitoare a numitului P.Gh.I. și, prin urmare, vocație doar la cota

cuvenită acesteia din urmă, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944.

Nefiind moștenitoare a defunctului P.Gh.I. nu poate invoca dispozițiile art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și, în consecință, nu poate profita de cota de

½ cuvenită colateralilor privilegiați ai acestuia, care au formulat notificarea

peste termenul prevăzut de lege.

Cât privește cererea

apelantei privind acordarea de măsuri reparatorii pentru o diferență de

50.359,88 mp teren, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, în parte, în

acord cu cota de ½ din succesiune ce i se cuvine doar în calitate de

moștenitoare a numitei P.A., respectiv 25.1798,94 mp.

Astfel, din totalul

celor 140.000 mp teren fosta proprietate a numitului P.Gh.I., acesta a vândut

suprafața de 13.100,12 mp conform Contractului nr. 1713/1948, rămânând o

suprafață de 126.899,88 mp, reclamanta fiind îndreptățită, potrivit cotei ei la

o suprafață de 63.449,94 mp.

Suprafața reală de

teren pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991

este de 76.540 mp, așa cum susține apelanta, susținere confirmată de adresa nr.

99234 din 12 noiembrie 2010 a Primarului municipiului Iași, din care, acesteia

i s-a reconstituit suprafața de 38.270 mp, reprezentând cota de ½ la

care era îndreptățită. Având în vedere că suprafața de teren care i se cuvenea

este de 63.449,94 mp, înseamnă că cererea apelantei pentru acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent este întemeiată pentru diferența ce rezultă până la

această suprafață, respectiv 25.179,94 mp (ținându-se seama și de faptul că așa

cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, restituirea în natură nu este

posibilă.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis apelul și a

schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis, în parte, contestația

formulată de M.A., a dispus anularea art. 2 din dispoziția contestată, a

stabilit calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005, pentru suprafața de 25.179,94 mp teren situat în Iași și a păstrat

celelalte prevederi ale dispoziției.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta M.A.

Criticile formulate

prin motivele de recurs vizează, în esență, următoarele aspecte:

O primă critică se

referă la faptul că, greșit s-a stabilit reclamantei M.A. doar cota de

½, ce ar fi revenit autoarei sale P.A., soție supraviețuitoare a lui

P.Gh.I., în condițiile în care, moștenitorii acestuia din urmă nu au respectat

dispozițiile Legii nr. 10/2001, depunând cu mult peste termenul legal notificare,

astfel încât, P.A. beneficiază de dreptul de acrescământ culegând și cotele

moștenitorilor care nu au făcut cererea în termen.

Prin urmare,

reclamanta nu dobândește în nume propriu dreptul la restituire asupra

întregului imobil, ci ca moștenitoare a antecesoarei sale P.A. (soție

supraviețuitoare a lui P.Gh.I.), singura cu privire la care se pune problema

funcționarii dreptului de acrescământ. Cu alte cuvinte, M.A. dobândește ceea ce

era îndreptățită P.A. să dobândească.

Prin urmare,

reclamanta M.A. este îndreptățită la măsuri reparatorii (compensare sau

despăgubiri în condițiile legii) în cotă de 1/1 din imobilul construcție,

situat în Iași, și în cotă de 1/1 pentru teren în suprafața de 50.359,88 mp.

În finalul cererii de

recurs se solicită instanței de recurs să analizeze motivele pentru care s-a

respins cererea de probe cu privire la expertiza în specialitatea topometrie.

Recursul este

nefondat.

Referitor la

chestiunea funcționării dreptului de acrescământ, se reține că s-a dovedit cu

certitudine, în cauză, că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorului

P.Gh.I., decedat la data de 11 aprilie 1954. Succesiunea de pe urma acestuia a

fost dezbătută abia în anul 1994, când s-a emis certificatul de moștenitor nr.

2310 din 14 noiembrie 1994, în care apar ca succesori legali cei patru nepoți

de soră și de frate ai acestuia, respectiv: B.L., R.P.A.N., M.D.G. și P.V.

P.Gh.I. a fost

căsătorit cu P.A., care a decedat la data de 14 noiembrie  1990, succesiunea de

pe urma acesteia fiind dezbătută în anul 1991, când s-a emis certificatul de

moștenitor nr. 202 din 20 februarie 1991, în care apare ca unică moștenitoare

M.A., în calitate de nepoată de frate și legatară universală.

Prin urmare, la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, era stabilită calitatea de succesori

de pe urma celor doi defuncți, P.A. nefiind menționată ca succesoare, în

calitate de soție supraviețuitoare, a proprietarului de la care s-a

naționalizat imobilul P.Gh.I., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor

nr. 2310 din 14 noiembrie 1994.

Atât moștenitorii lui

P.Gh.I., cât și moștenitoarea lui P.A., recurenta reclamantă M.A., au formulat

notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat măsuri

reparatorii pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat.

Prin Dispoziția

contestată, nr. 744 din 08 mai 2009, s-a propus recurentei reclamante acordarea

de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru cota de ½ din

imobilul - construcții demolate, în suprafață desfășurată de 255,80 mp, ce au

fost situate în municipiul Iași. În ceea ce privește cererea de acordare de

măsuri reparatorii pentru imobilul - teren, aceasta a fost respinsă avându-se

în vedere faptul că titlurile de proprietate obținute de recurenta reclamantă

în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar însumează o suprafață de 86.288,25

mp ce depășește cota amintită.

Totodată, prin

dispoziția contestată a fost respinsă cererea formulată de petenții B.L.,

R.P.A.N. și M.D.G., succesorii lui P.Gh.I., ca fiind tardiv formulată.

În speță, cererea

recurentei reclamante M.A., care a solicitat să i se recunoască îndreptățirea

la cota de 1/1 din imobil, în baza dreptului de acrescământ al antecesoarei

sale P.A. în drepturile colateralilor privilegiați de pe urma soțului

predecedat P.Gh.I., nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, „de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită

ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea

de restituire”.

Recurenta reclamantă

M.A. are în baza certificatului de moștenitor nr. 202 din 20 februarie 1991,

doar calitatea de moștenitoare a defunctei P.A., nu și a defunctului P.Gh.I.

Prin urmare, aceasta are vocație doar la cota cuvenită potrivit art. 1 lit. c)

din Legea nr. 319/1944, soției supraviețuitoare și dobândește ceea ce era

îndreptățită antecesoarea sa să dobândească, doar în acest caz funcționând

dreptul de acrescământ.

Nefiind și

moștenitoare a defunctului P.Gh.I., ai cărui succesori au fost trecuți în

certificatul de moștenitor nr. 2310 din 14 noiembrie 1994 (ulterior celui emis

în anul 1991 de pe urma defunctei P.A.), recurenta reclamantă nu poate invoca

dreptul de acrescământ față de acesta, pentru a putea culege și cotele cuvenite

moștenitorilor lui P.Gh.I., care nu au făcut notificarea în termen, deoarece

autoarea sa P.A. nu era în viață la momentul intrării în vigoare a legii

speciale și, implicit, nu a formulat cerere de restituire a imobilului,

respectiv și a cotei cuvenită soțului predecedat.

Prin urmare, așa cum

în mod corect au statuat instanțele anterioare, recurenta reclamantă nu poate

invoca dreptul de acrescământ al autoarei sale, în temeiul art. 4 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, pentru a profita de cota de ½ cuvenită succesorilor

defunctului P.Gh.I., care au formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001

cu depășirea termenului legal.

Referitor la

solicitarea din finalul cererii de recurs, în sensul de a se analiza motivele

pentru care s-a respins cererea de probe cu privire la expertiza în

specialitatea topometrie, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi

calificată drept o critică de nelegalitate în sensul celor expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pentru toate aceste

considerente, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva Deciziei nr. 163 din 25

noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.