ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2010

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1632 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamantul M.S. în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul de Finanțe, pentru lipsa calității procesuale pasive; s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Iași și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Construcții și Economia Construcțiilor - I.N.C.E.R.C., având ca obiect anularea dispoziției nr. 863 din 14 mai 2007 emisă de Primarul municipiului Iași și restituirea în natură a terenului în suprafață de 1572 mp, situat în Iași, sau a suprafeței de teren libere, de aproximativ 1000 mp.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 329 din 9 august 2001, la B.E.J.

Z.C., reclamantul M.S., în calitate de moștenitor legal al numitei M.R., a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul construit și situat , naționalizat conform Decretului nr. 119 din 11 iunie 1949. Tribunalul a reținut că, în mod legal, în considerarea art. 10 din Legea nr. 10/2001, prin dispoziția nr. 863 din 14 mai 2007, s-a constatat calitatea reclamantului, de persoană îndreptățită, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) și art. 4, la acordarea de despăgubiri pentru imobilul construit, în prezent demolat, respectiv „Țesătoria D.M.G.", preluat de stat, în mod abuziv, în baza Decretului nr. 119/1949, de la autoarea reclamantului, R.M., reclamantul legitimându-și calitatea în baza ordinului de moștenire nr. 1175/1996 și a certificatului de moștenitor nr. 79 din 15 iunie 2000. Instanța a constatat, de asemenea, că, în mod corect, Primarul municipiului Iași a stabilit că amplasamentul fostei proprietăți a autoarei reclamantului, R.M., situat în Iași, este deținut, în prezent, de I.N.C.E.R.C., fiind direcționată notificarea în ce privește terenul către unitatea deținătoare.

Tribunalul a considerat că, deși termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001, în cadrul căruia Primarul municipiului Iași avea obligația de a identifica unitatea deținătoare, nu a fost respectat, acest termen este unul de recomandare. Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de ing. C.V. rezultă că terenul în suprafață de 1572 mp, s-a transmis, în baza deciziei nr. 35 din 13 februarie 1985 a Consiliului popular al jud. Iași, din administrarea Consiliului popular al mun. Iași în administrarea I.C.C.P.D.C. București. În prezent, pe imobilul în litigiu sunt edificate două construcții care ocupă parțial terenul, respectiv Obiectivul 104, Hala de pregătire modele, care ocupă suprafața S1, de 30 mp, și Obiectivul 102, Instalația de încercări dinamice-structuri, care ocupă suprafața S2, de 206 mp.

Construcțiile au fost edificate în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr. 250 din 07 decembrie 1984, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construcție a Secției de cercetare și microproducție a filialei Iași a I.C.C.P.D.C. Tribunalul a constatat că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, în prezent fiind ocupat de construcții, alei de acces, platformă betonată și spațiu verde, formând un tot urbanistic, ceea ce a determinat respingerea cererii formulate de reclamant.

Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Statul Român, instanța a considerat că este întemeiată întrucât emitentul dispoziției contestate este Primarul municipiului Iași, iar art. 31 din Legea nr. 10/2001 prevede că poate fi citat, în cauză, Ministerul Finanțelor Publice, dacă persoana îndreptățită optează, prin cerere, pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, iar stabilirea valorii acestora a fost făcută prin ordin al ministrului. De asemenea, art. 26 alin. (3) prevede, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, că persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.

Or, în speță, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului deținut de instituția pârâtă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M.S., care a fost admis, prin decizia nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, și, în consecință, s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a fost obligată pârâta SC I.N.C.E.R.C. SA să restituie, în natură, reclamantului suprafața de 1292 mp, teren situat în Iași, marcat pe planul de situație cu hașur verde, potrivit anexei (fila 118 dosar fond) din raportul de expertiză întocmit de expert C.V. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. Curtea de Apel a reținut că, în mod corect, Primarul Municipiului Iași, constatând că amplasamentul fostei proprietăți a autoarei reclamantului, R.M., situat în Iași, este deținut, în prezent, de SC I.N.C.E.R.C.

SA, a direcționat notificarea către unitatea deținătoare, care a primit terenul, în suprafață de 1572 mp, în baza deciziei 35 din 13 februarie 1985 a Consiliului popular al județului Iași. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptățite, dacă erau deținute la data intrării în vigoare a legii de o societate cu capital majoritar de stat sau de o instituție a statului. Articolul 20 alin. (1) are și semnificația indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire în natură, consacrată expres și prin pct. 20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 și de art. 20 alin. (4), dispoziție interpretativă, introdusă prin Legea nr. 247/2005.

Regula restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principiu, în textul art. 7 alin. (1) din actul normativ, excepțiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare. Din expertiza efectuată de C.V. rezultă, în mod cert, că terenul ce a aparținut fabricii de textile DMG R.M. se află în posesia pârâtului I.N.C.E.R.C., sucursala Iași. În prezent, pe terenul în litigiu sunt edificate construcții care ocupă parțial imobilul, respectiv suprafața de 236 mp, conform expertizei C.V., iar restul terenului de 1336 mp este liber de construcții. Expertul a dedus, din suprafața de 1336 mp, terenul ocupat de stația de pompare și cel de lângă zidul construcțiilor, teren pe care se află o platformă betonată, concluzionând că terenul liber este de 1292 mp.

A mai arătat că, prin două porțiuni restrânse, terenul acesta este traversat, prin subteran, de rețeaua de gaz metan, canal de salubritate și dren, împrejurare care nu poate duce la concluzia că terenul este ocupat de construcții. De asemenea, drumurile de acces din incinta institutului către hale (construcții) nu sunt blocate printr-o posibilă retrocedare în natură a terenului, deoarece accesul se poate face și prin str., situată în partea de nord a incintei. Cum terenul fostă proprietate a autoarei reclamantului, preluat, abuziv, de stat, este liber de construcții și, în speță, nu sunt întrunite cerințele art. 27 din Legea nr. 10/2001, text de lege care arată limitativ excepțiile de la restituirea în natură, Curtea a admis apelul și a schimbat sentința în parte, dispunând restituirea în natură a terenului în suprafață de 1292 mp, de către pârâta SC I.N.C.E.R.C.

SA, către reclamant, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul SC I.N.C.E.R.C. București, criticând-o pentru următoarele motive: Terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, în prezent fiind ocupat de construcții, alei de acces, platformă betonată și spațiu verde, care formează un tot urbanistic. În ipoteza retrocedării terenului, pe care se află edificate construcții (subterane și supraterane), instalații, pe care se află amplasați senzorii stației seismice, ce fac parte din rețeaua națională seismică, s-ar distruge baza materială de cercetare a I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, de importanță națională. Deși, în cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară, de către expert C.V., din documentele existente la dosar nu rezultă cu certitudine că terenul care a aparținut fabricii de textile D.M.G.

R.M. se află în posesia I.N.C.E.R.C., sucursala Iași. Prin acțiune, reclamantul a solicitat imobilul, construcție și teren. Pe planurile cadastrale anexate la cererea de recurs, terenul revendicat este situat la nr. 6, iar nu la nr. 4. Pe strada la nr. 6 se găsea, conform planurilor cadastrale anexate, un depozit al I.L.F, dar nu rezultă dacă această construcție este identică cu Fabrica de Textile D.M.G. R.M. Curtea de Apel Iași a procedat la aplicarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care se referă la persoanele ce au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995. În realitate, terenul nu poate fi retrocedat, cum, greșit, au menționat expertul și instanța de apel, deoarece suprafața de teren de 1292 mp nu este liberă, pe aceasta aflându-se construcții subterane si construcții supraterane, necesare pentru funcționarea sucursalei I.N.C.E.R.C.

Iași, fără de care activitatea Institutului ar fi întreruptă, astfel: Pe suprafața Sl ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se află: - canale termice (T); - rețele de apă - canale din beton ciment (S); - rețele electrice - canale din beton ciment (E). Pe suprafața S2 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se află: - canal pentru rețea electrică de înaltă tensiune 800 KVA (EE), care leagă obiectivele Hala 102 și 103 de Postul Trafo (PT); - rețele de gaz (G); - drumul de acces la celelalte obiective betonat.

Pe suprafața S4 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se află: - rețea electrică de înaltă tensiune 800 KVA (EE) - platforma tehnologică grea betonată; - rețele dren și stații de pompare subterane (D); - rețele de epuisment (S). Toate acestea asigură funcționalitatea simulatoarelor seismice prin Halele 102 și 103. Pe suprafața S5 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se află: - rețea de canalizare - canale din beton ciment (S); - dren (D); - drumuri de acces betonate; - rețele de joasă și înaltă tensiune (E,EE).

Conform expertizei, ar trebui retrocedat și terenul ocupat de „Stația de pompare și rezervor dren”, obiectiv care nu este amplasat decât parțial în conturul delimitat de expert, ceea ce ar însemna că s-ar bloca, prin inundare, întregul batiu (cota-8 m) și ar fi oprită funcționarea tuturor simulatoarelor seismice ale căror stații de acționare se găsesc în batiul obiectivelor 102 și 103. Sub „Platforma tehnologică betonată”, în suprafață de 533 mp, se află amplasate numeroase construcții subterane vitale pentru desfășurarea activității sucursalei I.N.C.E.R.C. Iași. În expertiza efectuată de expert C.V.

se afirmă că "drumurile de acces din incintă către hale nu sunt blocate ca urmare a retrocedării în natură", lucru nereal deoarece, prin restituirea terenului, pe care se află edificate construcții (subterane și supraterane), instalații pe care se află amplasați senzorii stației seismice, ce fac parte din rețeaua naționala seismică, s-ar distruge baza materială de cercetare a I.N.C. – D.C.E.C. - I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, de importanță națională, unică în țară. Expertul tehnic judiciar, C.V., având pregătirea de cadastru-topografie, nefiind inginer constructor, nu are pregătirea necesară, confundă construcțiile numai cu clădirile supraterane, neluând în considerare construcțiile subterane menționate, ducând, astfel, în eroare, instanța de judecată.

În decizia Curții de Apel se arată că expertul recunoaște că prin „două porțiuni restrânse, terenul este traversat prin subteran de rețeaua de gaz metan, canal de salubritate și dren", neglijând, în special, linia de înaltă tensiune de 800 KVA, ce traversează platforma betonată si care alimentează PT si transformatoarele respective. Prin retrocedarea parcelei de 1292 mp se blochează liniile de alimentare și distribuție cu energie electrică a întregii platforme de cercetare, activitatea și accesul la Halele 101, 102 și 103, accesul rapid al specialiștilor E - ON și al pompierilor la toate construcțiile existente și la postul Trafo, de mare putere, în caz de avarie sau incendiu.

Blocarea acestor activități ar avea drept consecințe nerealizarea programelor naționale de cercetare (PN), pentru care există contracte ferme, privind consolidarea seismică și reabilitarea termică a fondului construit existent, cu impact major asupra siguranței clădirilor la acțiunea cutremurelor puternice și a intervențiilor de urgență post seism, precum și asupra consumului energetic al clădirilor, respectiv asupra dezvoltării resurselor neconvenționale de energie. Restituirea în natură a terenului menționat duce la imposibilitatea funcționării simulatoarelor seismice și climatice, cu grave prejudicii pentru țară și colaborări externe, acestea fiind necesare pentru verificarea construcțiilor, utilajelor economice (în special, energetice) și a vieților oamenilor la acțiunea cutremurelor puternice și a agenților climatici severi.

Rezultatele cercetărilor de inginerie structurala antiseismica au fost înglobate în proiectarea si construcția Centralei nucleare de la Cernavodă, Centralei Rovinari, Palas Constanța și București Sud. La I.N.C.E.R.C. Iași au fost efectuate studiile privind proiectarea antiseismică a stațiilor și galeriilor de metrou din București, cu elaborarea de instrucțiuni specifice. Datele înregistrate de seismografele, accelerografele aparținând rețelei naționale I.N.C.D. E.C. - I.N.C.E.R.C. au fost esențiale după cutremurul din 1977, pentru proiectarea structurilor de rezistență a clădirilor. Sub terenul I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, se află, pe lângă batiurile de mare capacitate ale platformelor vibrante, și senzori de adâncime ai rețelei naționale seismice.

Datele furnizate continuu și în timp real de accelerometre sunt vitale pentru funcționarea la capacitate a rețelei seismice naționale. Conform Ordinului 1711/2006 - Codul de proiectare seismică, pentru a măsura, în mod corect, intensitatea și tot ceilalți parametrii ai unei mișcări seismice, este necesară amplasarea unor senzori seismici inclusiv sub un teren liber de construcții. În concluzie, rețeaua de senzori a I.N.C.E.R.C. este „afectată... și altor amenajări de utilitate publică", potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, „măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent". În art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se prevede că: "...pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent", prevedere aplicabilă și în această cauză.

Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică, reclamantul urmând a primi despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de către stat, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În dosar au depus întâmpinare intimatul reclamant și intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Iași, solicitând, în esență, respingerea recursului, ca nefondat. Conform art. 305 C. proc. civ., s-a încuviințat recurentului proba cu înscrisuri, pe care acesta le-a depus la dosar, la filele 44-77. Analizând decizia civilă recurată din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Curtea de Apel a reținut, în fapt, potrivit raportului de expertiză întocmit de C.V., că, din suprafața de teren de 1572 mp, solicitată prin notificare și aflată în deținerea I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, suprafața de teren de 1292 mp este liberă de construcții, prin două porțiuni fiind traversată, în subteran, de rețea de gaz metan, canal de salubritate și dren. De asemenea, drumurile de acces din incinta institutului către hale (construcții) nu sunt blocate întrucât accesul se poate face și prin str., situată în partea de nord a incintei. Pârâtul a susținut, în primul rând, că nu există certitudine în ceea ce privește terenul fostă proprietate a autoarei reclamantului, care, potrivit planurilor cadastrale anexate la cererea de recurs, ar fi fost situat la nr. 6 și cel pretins de reclamant, de la nr. 4, și că acest imobil s-ar afla în posesia I.N.C.E.R.C., sucursala Iași.

De asemenea, a arătat că, în realitate, terenul restituit în natură, prin hotărârea Curții de Apel, este afectat și de alte lucrări și instalații, supraterane și subterane, decât cele menționate în raportul de expertiză întocmit în dosarul de fond, de utilitate publică și de o importanță deosebită nu numai în desfășurarea activității pârâtului, dar și la nivel național. Aceste critici tind la schimbarea situației de fapt reținute de instanța de apel, în raport de probele administrate în cauză, o astfel de reevaluare nemaifiind permisă față de structura actuală a recursului, în urma abrogării motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Astfel, în fapt, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu se află în posesia I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, iar suprafață de 1292 mp este liberă de construcții, fiind afectată în două porțiuni restrânse de o rețea de gaz metan, un canal de salubritate și dren, iar accesul către construcțiile aparținând I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, nu este împiedicat de restituirea terenului întrucât există și alte posibilități de acces către acestea. În ipoteza în care pârâtul era interesat în schimbarea situației de fapt cu privire la lucrările care, conform susținerilor sale, ar afecta terenul în litigiu, altele decât cele reținute de expert C.V.

și, totodată, contesta atât identitatea imobilului solicitat prin notificare cu cel aflat în proprietatea autoarei sale și deținut de I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, dar și pregătirea profesională a expertului în materie, avea posibilitatea să solicite în apel, în apărare, efectuarea unei noi expertize, de către unul sau trei experți ingineri în specialitatea necesară identificării construcțiilor subterane și importanței lor în desfășurarea activității de ansamblu a Institutului. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtul a formulat, în două rânduri, obiecțiuni la raportul întocmit de expert C.V., ultimele dintre acestea nefiind puse în discuția părților, de prima instanță. Recurentul nu a solicitat, însă, încuviințarea efectuării unei noi expertize în apel, în condițiile art. 292 și art. 295 C. proc.

civ. Pe de altă parte, față de situația de fapt reținută în legătură cu terenul în litigiu, în mod corect, Curtea de Apel a procedat la restituirea în natură a suprafeței de 1292 mp, pe care a considerat-o liberă în sensul Legii speciale de reparație nr. 10/2001. Restituirea în natură a unui teren preluat, în mod abuziv, de către stat, are prioritate față de forma de reparație în echivalent, potrivit art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 din actul normativ sus enunțat, iar existența unor lucrări de tipul celor reținute de Curte ca afectând terenul restituit nu constituie un impediment la aplicarea acestei forme de reparație. În ceea ce privește existența rețelelor subterane (de gaz metan, canal de salubritate și dren), acestea sunt considerate amenajări de utilitate publică în sensul Legii nr. 10/2001 (art. 11.3 din Normele metodologice de aplicare unitară) în măsura în care ar reprezenta conducte de mare calibru, ceea ce nu rezultă din dosar.

Singura problemă care s-ar putea pune în legătură cu terenul restituit, afectat de astfel de rețele subterane sau/și supraterane, ar fi determinată de posibilitatea edificării în viitor a unor construcții, de către cel ce a obținut un asemenea teren, în speță, de reclamant. Acesta din urmă, cunoscând situația imobilului, în sensul existenței amenajărilor efectuate anterior obținerii bunului în justiție, a optat și a acceptat să i se restituie în natură un asemenea bun, astfel încât va putea să edifice o construcție doar în condițiile legislației de specialitate în vigoare, urmând, dacă este cazul mutării rețelelor respective, să procedeze în acest sens, pe propria cheltuială. Referitor la drumurile de acces din incinta Institutului, acestea nu reprezintă amenajări de utilitate publică potrivit textului de lege sus-menționat, deoarece se află în incinta instituției și nu sunt destinate nevoilor comunității, și anume circulației persoanelor care fac parte din aceasta.

În plus, după cum a reținut și Curtea în raport de expertiza efectuată în cauză, accesul către construcțiile aparținând I.N.C.E.R.C. nu este împiedicat de restituirea în natură a terenului către reclamant deoarece acesta se poate realiza și pe alte căi. În ceea ce privește porțiunea de teren ocupată de „Stația de pompare și rezervor dren”, contrar celor susținute de recurent, în raportul de expertiză, omologat de instanță, nu s-a propus restituirea în natură și a suprafeței afectate de această lucrare, ci, dimpotrivă terenul respectiv a fost exclus de la această formă de reparație, nefiind inclus în porțiunea hașurată cu verde pe schița de la fila 118 dosar fond, anexă la raport și care reprezintă suprafața ce urmează a fi primită în natură de M.S.

„Stația de pompare și rezervor dren” a fost hașurată cu culoarea roșie pe această schiță și nu face parte din terenul pentru care Curtea a dispus restituirea în natură către reclamant, astfel încât nu există pericolul de inundare a întregului batiu al I.N.C.E.R.C., cu consecințe negative asupra funcționării simulatoarelor seismice, după cum a arătat recurentul. Referitor la importanța activității desfășurate de pârât, inclusiv prin sucursalele sale din teritoriu, pentru dezvoltarea cercetării în domeniu și pentru siguranța cetățenilor, dar și a clădirilor edificate pe teritoriul acestei țări, susținerile sale în sensul arătat sunt incontestabile, dar nu au legătură cu restituirea în natură a terenului în litigiu, dispusă de instanța de apel, deoarece suprafața în discuție reprezintă doar o mică porțiune din imobilul deținut de I.N.C.E.R.C.

- Sucursala Iași și este liber de acele construcții care, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 11.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii, ar constitui un impediment la aplicarea acestei forme de reparație în beneficiul reclamantului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, după cum s-a arătat deja, reclamantul va fi obligat să suporte rigorile legislației speciale în domeniu, în măsura în care va intenționa, în viitor, să schimbe destinația actuală a imobilului, inclusiv prin edificarea unei construcții. A mai susținut pârâtul că instanța de apel a procedat și la o greșită aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care se referă la persoanele ce au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995.

Critica nu este întemeiată întrucât instanța a avut în vedere, după cum rezultă din considerentele deciziei, dispoziția art. 20 alin. (1) din legea în forma de la data intrării sale în vigoare, iar nu în forma actuală, și care enunța categoriile de persoane juridice ce puteau fi sesizate cu notificare în temeiul actului normativ respectiv, din categoria cărora făcea parte și recurentul pârât, după cum a constatat Curtea, în mod corect. În concluzie, prin restituirea unei suprafețe de teren libere în sensul Legii nr. 10/2001, instanța de apel a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 cu referire la art. 10 alin. (1) și (2) din această lege, astfel încât nu sunt întrunite condițiile de nelegalitate invocate de recurent pentru modificarea deciziei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Pentru toate aceste argumente, în baza art. 312 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul I.N.C.E.R.C. București împotriva deciziei nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.