ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1632 din 22

octombrie 2008, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamantul M.S.

în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul de Finanțe, pentru lipsa

calității procesuale pasive; s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu

pârâții Primarul municipiului Iași și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare

în Construcții și Economia Construcțiilor - I.N.C.E.R.C., având ca obiect

anularea dispoziției nr. 863 din 14 mai 2007 emisă de Primarul municipiului

Iași și restituirea în natură a terenului în suprafață de 1572 mp, situat în

Iași, sau a suprafeței de teren libere, de aproximativ 1000 mp.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că,

prin notificarea înregistrată sub nr. 329 din 9

august 2001, la B.E.J. Z.C., reclamantul M.S., în calitate de moștenitor legal

al numitei M.R., a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul construit

și situat , naționalizat conform Decretului nr. 119 din 11 iunie 1949.

Tribunalul

a reținut că, în mod legal, în considerarea art. 10 din Legea nr. 10/2001, prin

dispoziția nr. 863 din 14 mai 2007, s-a constatat calitatea reclamantului, de

persoană îndreptățită, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) și art. 4, la

acordarea de despăgubiri pentru imobilul construit, în prezent demolat,

respectiv „Țesătoria D.M.G.", preluat de stat, în mod abuziv, în baza

Decretului nr. 119/1949, de la autoarea reclamantului, R.M., reclamantul

legitimându-și calitatea în baza ordinului de moștenire nr. 1175/1996 și a

certificatului de moștenitor nr. 79 din 15 iunie 2000.

Instanța

a constatat, de asemenea, că, în mod corect, Primarul municipiului Iași a stabilit

că amplasamentul fostei proprietăți a autoarei reclamantului, R.M., situat în

Iași, este deținut, în prezent, de I.N.C.E.R.C., fiind direcționată notificarea

în ce privește terenul către unitatea deținătoare.

Tribunalul

a considerat că, deși termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001, în

cadrul căruia Primarul municipiului Iași avea obligația de a identifica

unitatea deținătoare, nu a fost respectat, acest termen este unul de

recomandare.

Din

cuprinsul raportului de expertiză întocmit de ing. C.V. rezultă că terenul în

suprafață de 1572 mp, s-a transmis, în baza deciziei nr. 35 din 13 februarie 1985

a Consiliului popular al jud. Iași, din administrarea Consiliului popular al

mun. Iași în administrarea I.C.C.P.D.C. București.

În

prezent, pe imobilul în litigiu sunt edificate două construcții care ocupă

parțial terenul, respectiv Obiectivul 104, Hala de pregătire modele, care ocupă

suprafața S1, de 30 mp, și Obiectivul 102, Instalația de încercări

dinamice-structuri, care ocupă suprafața S2, de 206 mp.

Construcțiile

au fost edificate în baza autorizației pentru executarea de lucrări nr. 250 din

07 decembrie 1984, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construcție

a Secției de cercetare și microproducție a filialei Iași a I.C.C.P.D.C.

Tribunalul

a constatat că terenul în litigiu nu poate

fi

restituit în natură, în prezent fiind ocupat de construcții, alei de

acces, platformă betonată și spațiu verde, formând un tot urbanistic, ceea ce a

determinat respingerea cererii formulate de reclamant.

Relativ

la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Statul Român, instanța

a considerat că este întemeiată întrucât emitentul dispoziției

contestate este Primarul municipiului Iași, iar art. 31

din Legea nr. 10/2001 prevede că poate

fi

citat, în cauză, Ministerul Finanțelor Publice, dacă persoana îndreptățită

optează, prin cerere, pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare, iar stabilirea valorii acestora a fost făcută prin

ordin al ministrului. De asemenea, art. 26 alin. (3) prevede, în cazul în care

unitatea deținătoare nu a fost identificată, că persoana îndreptățită poate

chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90

zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a

primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând

restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în

formele prevăzute de prezenta lege. Or, în speță, reclamantul a solicitat

restituirea în natură a imobilului deținut de instituția pârâtă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul M.S., care a fost admis, prin

decizia nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția civilă,

și, în consecință, s-a

schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a fost obligată

pârâta SC I.N.C.E.R.C. SA să restituie, în natură, reclamantului suprafața de

1292 mp, teren situat în Iași, marcat pe planul de situație cu hașur verde,

potrivit anexei (fila

118

dosar fond)

din raportul de expertiză întocmit de expert C.V. S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței civile apelate.

Curtea

de Apel a reținut că, în mod

corect, Primarul

Municipiului Iași, constatând că amplasamentul fostei proprietăți a autoarei

reclamantului, R.M., situat în Iași, este deținut, în prezent, de SC I.N.C.E.R.C.

SA, a direcționat notificarea către unitatea deținătoare, care a primit terenul,

în suprafață de 1572 mp, în baza deciziei 35 din 13 februarie 1985 a

Consiliului popular al județului Iași.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele

preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptățite, dacă erau deținute

la data intrării în vigoare a legii de o societate cu capital majoritar de stat

sau de o instituție a statului. Articolul 20 alin. (1) are și semnificația

indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de

restituire în natură, consacrată expres și prin pct. 20.1 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 și de art. 20 alin. (4),

dispoziție interpretativă, introdusă prin Legea nr. 247/2005.

Regula restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul

de reglementare a Legii nr. 10/2001 este consacrată, de principiu, în textul

art. 7 alin. (1) din actul normativ, excepțiile privind restituirea prin

echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare.

Din expertiza efectuată de C.V. rezultă, în mod cert, că

terenul ce a aparținut fabricii de textile DMG R.M. se află în posesia

pârâtului I.N.C.E.R.C., sucursala Iași.

În prezent, pe terenul în litigiu sunt edificate

construcții care ocupă parțial imobilul, respectiv suprafața de 236 mp, conform

expertizei C.V., iar restul terenului de 1336 mp este liber de construcții.

Expertul a dedus, din suprafața de 1336 mp, terenul ocupat de stația de pompare

și cel de lângă zidul construcțiilor, teren pe care se află o platformă

betonată, concluzionând că terenul liber este de 1292 mp. A mai arătat că, prin

două porțiuni restrânse, terenul acesta este traversat, prin subteran, de

rețeaua de gaz metan, canal de salubritate și dren, împrejurare care nu poate

duce la concluzia că terenul este ocupat de construcții. De asemenea, drumurile

de acces din incinta institutului către hale (construcții) nu sunt blocate

printr-o posibilă retrocedare în natură a terenului, deoarece accesul se poate

face și prin str., situată în partea de nord a incintei.

Cum terenul fostă proprietate a autoarei reclamantului,

preluat, abuziv, de stat, este liber de construcții și, în speță, nu sunt

întrunite cerințele art. 27 din Legea nr. 10/2001, text de lege care arată

limitativ excepțiile de la restituirea în natură, Curtea a admis apelul și a

schimbat sentința în parte, dispunând restituirea în natură a terenului în

suprafață de 1292 mp, de către pârâta SC I.N.C.E.R.C. SA, către reclamant,

menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul SC I.N.C.E.R.C.

București, criticând-o pentru următoarele motive:

Terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, în

prezent fiind ocupat de construcții, alei de acces, platformă betonată și

spațiu verde, care formează un tot urbanistic.

În ipoteza retrocedării terenului, pe care se află

edificate construcții (subterane și supraterane), instalații, pe care se află

amplasați senzorii stației seismice, ce fac parte din rețeaua națională

seismică, s-ar distruge baza materială de cercetare a I.N.C.E.R.C., sucursala

Iași, de importanță națională.

Deși, în cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară,

de către expert C.V., din documentele existente la dosar nu rezultă cu

certitudine că terenul care a aparținut fabricii de textile D.M.G. R.M. se află

în posesia I.N.C.E.R.C., sucursala Iași.

Prin acțiune, reclamantul a solicitat imobilul, construcție

și teren.

Pe planurile cadastrale anexate la cererea de recurs,

terenul revendicat este situat la nr. 6, iar nu la nr. 4.

Pe

strada la nr. 6 se găsea, conform planurilor cadastrale anexate, un depozit al

I.L.F, dar nu rezultă dacă această construcție este identică cu Fabrica de

Textile D.M.G. R.M.

Curtea

de Apel Iași a procedat la aplicarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

care se referă la persoanele ce au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995.

În realitate, terenul nu poate fi retrocedat, cum, greșit,

au menționat expertul și instanța de apel, deoarece suprafața de teren de 1292 mp

nu este liberă, pe aceasta aflându-se construcții subterane si construcții supraterane,

necesare pentru funcționarea sucursalei I.N.C.E.R.C. Iași, fără de care activitatea

Institutului ar fi întreruptă, astfel:

Pe

suprafața Sl ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se

află:

-

canale termice (T);

- rețele

de apă - canale din beton ciment (S);

- rețele

electrice - canale din beton ciment (E).

Pe

suprafața S2 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se

află:

-

canal pentru rețea electrică de înaltă tensiune 800 KVA (EE),

care leagă obiectivele Hala 102 și 103 de Postul Trafo (PT);

- rețele

de gaz (G);

- drumul

de acces la celelalte obiective betonat.

Pe

suprafața S4 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se

află:

-

rețea electrică de înaltă tensiune 800 KVA (EE)

- platforma

tehnologică grea betonată;

- rețele

dren și stații de pompare subterane (D);

- rețele

de epuisment (S).

Toate acestea asigură funcționalitatea simulatoarelor

seismice prin Halele 102 și 103.

Pe

suprafața S5 ( anexa din raportul de expertiză întocmit de expertul C.V.) se

află:

- rețea

de canalizare - canale din beton ciment (S);

- dren

(D);

- drumuri

de acces betonate;

-

rețele de joasă și înaltă tensiune (E,EE).

Conform

expertizei, ar trebui retrocedat și terenul ocupat de „Stația de pompare și

rezervor dren”, obiectiv care nu este amplasat decât parțial în conturul

delimitat de expert, ceea ce ar însemna că s-ar bloca, prin inundare, întregul

batiu (cota-8 m) și ar fi oprită funcționarea tuturor simulatoarelor seismice

ale căror stații de acționare se găsesc în batiul obiectivelor 102 și 103.

Sub „Platforma

tehnologică betonată”, în suprafață de 533 mp, se află amplasate numeroase

construcții subterane vitale pentru desfășurarea activității sucursalei I.N.C.E.R.C.

Iași.

În

expertiza efectuată de expert C.V. se afirmă că "drumurile de acces din

incintă către hale nu sunt blocate ca urmare a retrocedării în natură", lucru

nereal deoarece, prin restituirea terenului, pe care se află edificate

construcții (subterane și supraterane), instalații pe care se află amplasați

senzorii stației seismice, ce fac parte din rețeaua naționala seismică, s-ar

distruge baza materială de cercetare a

I.N.C. – D.C.E.C.

- I.N.C.E.R.C., sucursala Iași,

de importanță națională,

unică în țară.

Expertul

tehnic judiciar, C.V., având pregătirea de cadastru-topografie, nefiind inginer

constructor, nu are pregătirea necesară, confundă construcțiile numai cu

clădirile supraterane, neluând în considerare construcțiile subterane

menționate, ducând, astfel, în eroare, instanța de judecată.

În decizia Curții de Apel se arată că expertul recunoaște că

prin „două porțiuni restrânse, terenul este traversat prin subteran de rețeaua

de gaz metan, canal de salubritate și dren", neglijând, în special, linia

de înaltă tensiune de 800 KVA, ce traversează platforma betonată si care

alimentează PT si transformatoarele respective.

Prin retrocedarea parcelei de 1292 mp se blochează liniile

de alimentare și distribuție cu energie electrică a întregii platforme de

cercetare, activitatea și accesul la Halele 101, 102 și 103, accesul rapid al

specialiștilor E - ON și al pompierilor la toate construcțiile existente și la

postul Trafo, de mare putere, în caz de avarie sau incendiu.

Blocarea

acestor activități ar avea drept consecințe nerealizarea programelor naționale

de cercetare (PN), pentru care există contracte ferme, privind consolidarea

seismică și reabilitarea termică a fondului construit existent, cu impact major

asupra siguranței clădirilor la acțiunea cutremurelor puternice și a

intervențiilor de urgență post seism, precum și asupra consumului energetic al

clădirilor, respectiv asupra dezvoltării resurselor neconvenționale de energie.

Restituirea

în natură a terenului menționat duce la imposibilitatea funcționării simulatoarelor

seismice și climatice, cu grave prejudicii pentru țară și colaborări externe,

acestea fiind necesare pentru verificarea construcțiilor, utilajelor economice

(în special, energetice) și a vieților oamenilor la acțiunea cutremurelor

puternice și a agenților climatici severi.

Rezultatele cercetărilor de inginerie structurala

antiseismica au fost înglobate în proiectarea si construcția Centralei nucleare

de la Cernavodă, Centralei Rovinari, Palas Constanța și București Sud.

La I.N.C.E.R.C. Iași au fost efectuate studiile privind

proiectarea antiseismică a stațiilor și galeriilor de metrou din București, cu

elaborarea de instrucțiuni specifice.

Datele

înregistrate de seismografele, accelerografele aparținând rețelei naționale I.N.C.D.

E.C. - I.N.C.E.R.C. au fost esențiale după cutremurul din

1977, pentru proiectarea structurilor de rezistență a clădirilor.

Sub terenul I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, se află, pe lângă

batiurile de mare capacitate ale platformelor vibrante, și senzori de adâncime

ai rețelei naționale seismice. Datele furnizate continuu și în timp real de

accelerometre sunt vitale pentru funcționarea la capacitate a rețelei seismice

naționale.

Conform Ordinului 1711/2006 - Codul de proiectare seismică,

pentru a măsura, în mod corect, intensitatea și tot ceilalți parametrii ai unei

mișcări seismice, este necesară amplasarea unor senzori seismici inclusiv sub

un teren liber de construcții.

În concluzie, rețeaua de senzori a I.N.C.E.R.C. este „afectată...

și altor amenajări de utilitate publică", potrivit art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, „măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent".

În art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se prevede că: "...pentru

construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent", prevedere aplicabilă și în această cauză.

Recurentul

pârât a solicitat admiterea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe,

ca fiind legală și temeinică, reclamantul urmând a primi despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de către stat, conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

În

dosar au depus întâmpinare intimatul reclamant și intimatul pârât Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Iași, solicitând,

în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Conform

art. 305 C. proc. civ., s-a încuviințat recurentului proba cu înscrisuri, pe

care acesta le-a depus la dosar, la filele 44-77.

Analizând

decizia civilă recurată din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Curtea

de Apel a reținut, în fapt, potrivit raportului de expertiză întocmit de C.V., că,

din suprafața de teren de 1572 mp, solicitată prin notificare și aflată în

deținerea I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, suprafața de teren de 1292 mp este

liberă de construcții, prin două porțiuni fiind traversată, în subteran, de

rețea de gaz metan, canal de salubritate și dren. De asemenea, drumurile de

acces din incinta institutului către hale (construcții) nu sunt blocate

întrucât accesul se poate face și prin str., situată în partea de nord a

incintei.

Pârâtul

a susținut, în primul rând, că nu există certitudine în ceea ce privește terenul

fostă proprietate a autoarei reclamantului, care, potrivit planurilor

cadastrale anexate la cererea de recurs, ar fi fost situat la nr. 6 și cel

pretins de reclamant, de la nr. 4, și că acest imobil s-ar afla în posesia I.N.C.E.R.C.,

sucursala Iași.

De

asemenea, a arătat că, în realitate, terenul restituit în natură, prin

hotărârea Curții de Apel, este afectat și de alte lucrări și instalații, supraterane

și subterane, decât cele menționate în raportul de expertiză întocmit în

dosarul de fond, de utilitate publică și de o importanță deosebită nu numai în

desfășurarea activității pârâtului, dar și la nivel național.

Aceste

critici tind la schimbarea situației de fapt reținute de instanța de apel, în

raport de probele administrate în cauză, o astfel de reevaluare nemaifiind

permisă față de structura actuală a recursului, în urma abrogării motivului de

casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din

O.U.G. nr. 138/2000.

Astfel,

în fapt, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu se află în posesia I.N.C.E.R.C.,

sucursala Iași, iar suprafață de 1292 mp este liberă de construcții, fiind

afectată în două porțiuni restrânse de o rețea de gaz metan, un canal de

salubritate și dren, iar accesul către construcțiile aparținând I.N.C.E.R.C.,

sucursala Iași, nu este împiedicat de restituirea terenului întrucât există și

alte posibilități de acces către acestea.

În

ipoteza în care pârâtul era interesat în schimbarea situației de fapt cu privire

la lucrările care, conform susținerilor sale, ar afecta terenul în litigiu,

altele decât cele reținute de expert C.V. și, totodată, contesta atât

identitatea imobilului solicitat prin notificare cu cel aflat în proprietatea

autoarei sale și deținut de I.N.C.E.R.C., sucursala Iași, dar și pregătirea

profesională a expertului în materie, avea posibilitatea să solicite în apel,

în apărare, efectuarea unei noi expertize, de către unul sau trei experți

ingineri în specialitatea necesară identificării construcțiilor subterane și importanței

lor în desfășurarea activității de ansamblu a Institutului. Aceasta cu atât mai

mult cu cât pârâtul a formulat, în două rânduri, obiecțiuni la raportul

întocmit de expert C.V., ultimele dintre acestea nefiind puse în discuția

părților, de prima instanță.

Recurentul

nu a solicitat, însă, încuviințarea efectuării unei noi expertize în apel, în

condițiile art. 292 și art. 295 C. proc. civ.

Pe

de altă parte, față de situația de fapt reținută în legătură cu terenul în

litigiu, în mod corect, Curtea de Apel a procedat la restituirea în natură a

suprafeței de 1292 mp, pe care a considerat-o liberă în sensul Legii speciale

de reparație nr. 10/2001.

Restituirea

în natură a unui teren preluat, în mod abuziv, de către stat, are prioritate față

de forma de reparație în echivalent, potrivit art. 1 alin. (1), art. 7 alin.

(1) și art. 9 din actul normativ sus enunțat, iar existența unor lucrări de

tipul celor reținute de Curte ca afectând terenul restituit nu constituie un

impediment la aplicarea acestei forme de reparație.

În

ceea ce privește existența rețelelor subterane (de gaz metan, canal de

salubritate și dren), acestea sunt considerate amenajări de utilitate publică

în sensul Legii nr. 10/2001 (art. 11.3 din

Normele metodologice de aplicare

unitară) în măsura în care ar reprezenta conducte de mare calibru, ceea ce nu

rezultă din dosar. Singura problemă care s-ar putea pune în legătură cu terenul

restituit, afectat de astfel de rețele subterane sau/și supraterane, ar fi

determinată de posibilitatea edificării în viitor a unor construcții, de către

cel ce a obținut un asemenea teren, în speță, de reclamant.

Acesta din urmă, cunoscând situația

imobilului, în sensul existenței amenajărilor efectuate anterior obținerii

bunului în justiție, a optat și a acceptat să i se restituie în natură un

asemenea bun, astfel încât va putea să edifice o construcție doar în condițiile

legislației de specialitate în vigoare, urmând, dacă este cazul mutării

rețelelor respective, să procedeze în acest sens, pe propria cheltuială.

Referitor la drumurile de acces din

incinta Institutului, acestea nu reprezintă amenajări de utilitate publică

potrivit textului de lege sus-menționat, deoarece se află în incinta

instituției și nu sunt destinate nevoilor comunității, și anume circulației

persoanelor care fac parte din aceasta. În plus, după cum a reținut și Curtea

în raport de expertiza efectuată în cauză, accesul către construcțiile

aparținând I.N.C.E.R.C. nu este împiedicat de restituirea în natură a terenului

către reclamant deoarece acesta se poate realiza și pe alte căi.

În ceea ce privește porțiunea de

teren ocupată de „Stația de pompare și rezervor dren”, contrar celor susținute

de recurent, în raportul de expertiză, omologat de instanță, nu s-a propus

restituirea în natură și a suprafeței afectate de această lucrare, ci,

dimpotrivă terenul respectiv a fost exclus de la această formă de reparație,

nefiind inclus în porțiunea hașurată cu verde pe schița de la fila 118 dosar

fond, anexă la raport și care reprezintă suprafața ce urmează a fi primită în

natură de M.S. „Stația de pompare și rezervor dren” a fost hașurată cu culoarea

roșie pe această schiță și nu face parte din terenul pentru care Curtea a

dispus restituirea în natură către reclamant, astfel încât nu există pericolul

de inundare a întregului batiu al I.N.C.E.R.C., cu consecințe negative asupra

funcționării simulatoarelor seismice, după cum a arătat recurentul.

Referitor

la importanța activității desfășurate de pârât, inclusiv prin sucursalele sale

din teritoriu, pentru dezvoltarea cercetării în domeniu și pentru siguranța

cetățenilor, dar și a clădirilor edificate pe teritoriul acestei țări,

susținerile sale în sensul arătat sunt incontestabile, dar nu au legătură cu

restituirea în natură a terenului în litigiu, dispusă de instanța de apel,

deoarece suprafața în discuție reprezintă doar o mică porțiune din imobilul

deținut de I.N.C.E.R.C. - Sucursala Iași și este liber de acele construcții

care, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 11.3 din

Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii, ar constitui un impediment la aplicarea acestei forme

de reparație în beneficiul reclamantului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât,

după cum s-a arătat deja, reclamantul va fi obligat să suporte rigorile

legislației speciale în domeniu, în măsura în care va intenționa, în viitor, să

schimbe destinația actuală a imobilului, inclusiv prin edificarea unei

construcții.

A mai susținut pârâtul că instanța

de apel a procedat și la o greșită aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, care se referă la persoanele ce au primit despăgubiri în

condițiile Legii nr. 112/1995.

Critica nu este întemeiată întrucât instanța

a avut în vedere, după cum rezultă din considerentele deciziei, dispoziția art.

20 alin. (1) din legea în forma de la data intrării sale în vigoare, iar nu în

forma actuală, și care enunța categoriile de persoane juridice ce puteau fi

sesizate cu notificare în temeiul actului normativ respectiv, din categoria

cărora făcea parte și recurentul pârât, după cum a constatat Curtea, în mod

corect.

În concluzie, prin restituirea unei

suprafețe de teren libere în sensul Legii nr. 10/2001, instanța de apel a

procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin.

(1) și art. 9 cu referire la art. 10 alin. (1) și (2) din această lege, astfel

încât nu sunt întrunite condițiile de nelegalitate invocate de recurent pentru

modificarea deciziei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, în

baza art. 312 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul

declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul I.N.C.E.R.C.

București împotriva deciziei nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2010.