ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 598/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5565/99/2007 la Tribunalul Iași, I.M.L., G.O. și M.E. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iași, anularea parțială a deciziei nr. 1094 din 5 iunie 2007 a Primarului Iași prin care le-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor numai pentru terenul în suprafață de 110 mp în loc de 274,20 mp care în realitate este suprafața lotului B în timp ce pentru loturile A și C cererea de acordare a măsurilor reparatorii le-a fost respinsă din eroare, motivat de faptul că notificatorul nu avea calitatea de moștenitor al fostului proprietar.

În motivarea contestației reclamanții au solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul format din două locuințe, terenul în suprafață totală de 905,57 mp situat în Municipiul Iași, defalcat în trei loturi de teren; Lotul A în suprafață de 255 mp; Lotul B în suprafață de 274,20 mp și lotul „C” în suprafață de 376,37 mp. I.L. a susținut că autorul I.I.C. i-a transmis prin succesiune și prin donație așa cum rezultă din certificatul de moștenitor și actul de donație din 18 decembrie 1959 lotul B, format din terenul în suprafață de 274,20 m și construcția aflată pe teren, însă prin decizia nr. 1094/2007 contestată, Primăria Municipiului Iași nu i-a acordat despăgubiri pentru construcția demolată și întreaga suprafață a terenului.

Reclamantul precizează totodată că pentru loturile A și C despăgubirile au fost solicitate în numele mătușilor sale G.C. și M.E., reclamantele în cauză, pe calea unei notificări lămuritoare, depusă ulterior, respectiv la 9 septembrie 2005 la Primăria Iași și că acestea și-au probat calitatea de succesoare a proprietarilor celor două loturi – I.A. și I.G. cu actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 4599/1926 de Tribunalul Iași precum și cu certificatele de moștenitor nr. 967/1989 și nr. 10445/1976. Ulterior promovării acțiunii, la dosar a fost depusă și dispoziția nr. 1088 din 5 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Iași prin care s-a respins cererea petenților G.C. și M.E., deoarece acestea nu au formulat notificarea în termen.

Și această dispoziție a fost contestată, prin precizarea pe care cele două reclamante au făcut-o acțiunii. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 185 din 4 februarie 2005 a respins excepția lipsei de legitimare procesuală activă a reclamantelor G.C. și M.E. și pe fond acțiunea acestora și a reclamantului I.M.L. împotriva dispozițiilor nr. 1094/2007 și nr. 1088/2007 emise de Primarul Municipiului Iași. Pentru a pronunța această soluție instanța, a reținut că I.M.L. a formulat notificarea nr. 195 din 2 noiembrie 2005 numai în calitate de fiu al lui I.C. și nepot al bunicilor săi I.G. și I.A. nu și în calitate de mandatar al celor două mătuși G.O. și M.E. la care nu face nici o referire pentru acordarea măsurilor reparatorii, procura acestora dată reclamantului fiind autentificată la data de 9 septembrie 2005, cu mult după data de 14 februarie 2002, data până la care puteau fi formulate notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.

Actele dosarului infirmă cererea introductivă a reclamantului I.M.L. potrivit căreia ar fi solicitat despăgubiri în nume propriu pentru lotul B și prin reprezentarea mătușilor sale, reclamantele G.O. și M.E. pentru loturile A și C. Certificatele de moștenitor depuse de reclamant dovedesc că acesta nu are nici un drept la acordarea măsurilor reparatorii pentru loturile A și C, proprietatea bunicilor săi I.G. și I.A., deoarece autorul său a renunțat la succesiunea acestora. Faptul că reclamantele G.O. și M.E. sunt succesoarele proprietarilor celor două loturi A și C nu are nicio relevanță în acordarea măsurilor reparatorii în temeiul și în condițiile prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Acordarea măsurilor reparatorii doar pentru suprafața de 255 mp în favoarea reclamantului I.M.L. – prin decizia nr. 1094/2005 s-a justificat prin aceea că la dosar nu au fost depuse alte acte care să ateste că la data preluării imobilului din lotul B autorul sau deținea o suprafață mai mare decât aceea menționată în anexa la decretul de expropriere, de natură să înlăture prezumția prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia nr. 106 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de G.O. și M.E. împotriva sentinței civile nr. 185 din 3 martie 2009 a Tribunalului Iași și a admis apelul declarat de I.M.L. împotriva aceleiași sentințe pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestația acestuia împotriva deciziei nr. 1094 din 5 iunie 2007 a Primarului Municipiului Iași.

Modificând dispoziția nr. 1094/2007 în sensul acordării măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 274,20 mp, teren instanța de apel a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a respins cererea reclamantului I.M.L. de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că reclamantele G.O. și M.E. nu au respectat termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost prevăzut succesiv prin mai multe acte normative referitoare la depunerea notificărilor până la data limită de 14 februarie 2002 – prevăzut sub sancțiunea decăderii persoanei, din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Dreptul la despăgubiri trebuie exercitat de persoana îndreptățită personal sau prin reprezentare în condițiile art. 67 C. proc. civ. prin procură sub semnătura legalizată, pentru ca notificarea să facă dovada deplină în fața oricărei autorități și în justiție asupra respectării termenului. În speță, înscrisul sub semnătură privată intitulat „procură” datat din 2001, depus la dosar în faza apelului, este pro causa și nu probează mandatul dat reclamantului I.M. în condițiile legii, pentru a se putea reține că reclamantele G.O. și M.E. și-au valorificat dreptul la acordarea măsurilor reparatorii în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001. Notificarea reclamantului I.M.L.

nu cuprinde nicio mențiune referitoare la reprezentarea mătușilor sale pentru acordarea măsurilor reparatorii aferente loturilor A și C, reclamantul acesta valorificându-și dreptul de proprietate în nume propriu pentru lotul B 4 și ca moștenitor al bunicilor săi pentru loturile A și C. Înscrisul sub semnătură intitulat „procura” nu a dobândit data certă în faza administrativă a soluționării notificării și nici odată cu cererea de chemare în judecată, deoarece nu a fost alăturat notificării sau acțiunii, el fiind depus pentru prima oară în faza procesuală a apelului. Precizările din notificarea lămuritoare din 9 septembrie 2009, nu le repune pe cele două reclamante în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 și de fapt acestea nici nu au formulat un atare capăt de cerere.

Ca urmare, și instanța de apel a concluzionat întocmai tribunalului, că dispoziția nr. 1088/2007 emisă de primarul Municipiului Iași este legală și că Legea nr. 247/2005 nu a instituit un nou termen pentru valorificarea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 10/2001. Cu înscrisurile depuse în dosar reclamantul I.M. a probat că lotul B ce a aparținut autorului sau avea o suprafață de 274,20 mp și că actul de preluare nr. 452/1962 – nu a menționat suprafața reală a lotului. Ca urmare, reclamantului i-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 274,20 mp, restituirea în natură a terenului nefiind posibilă, deoarece acesta este afectat de utilități publice.

În recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 106 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Primarul Municipiului Iași susține în esență că instanța, în mod nelegal dispus acordarea măsurilor reparatorii pentru reclamantul I.M.L. pentru suprafața de 270,20 mp și nu pentru 110,20 mp cât s-a dispus prin decizia contestată și care a avut în vedere suprafața evidențiată în anexă la decretul de expropriere. Se susține că actul de donație datat din 18 decembrie 1959 și în care se menționează suprafața terenului din lotul B nu este în măsură să înlăture prezumția prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece este posibil ca între timp să fi intervenit operațiuni juridice în privința unei părți din teren.

În recursul declarat de toți reclamanții și motivat în drept potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia nr. 106 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași este criticată sub următoarele aspecte: - Instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat asupra solicitărilor fiecărui reclamant în privința măsurilor reparatorii pentru construcții și întregul teren. - Prin hotărârile pronunțate instanțele nu au interpretat corect notificarea din 7 noiembrie 2001 prin care au fost solicitate măsuri reparatorii pentru construcții și pentru întreaga suprafață a terenului de 905,59 mp atât în nume propriu de către I.M. cât și în calitatea acestuia de mandatar al mătușilor sale. - Procura specială nr. 2727 din 9 septembrie 2005 evidențiază intenția declarată a reclamantelor G.O.

și M.E. de a-și afirma legitimarea procesuală activă în valorificarea dreptului lor de proprietate precedat de un mandat verbal acordat nepotului lor I.M., care a acționat în formularea notificării în cadrul legal al unui mandat fără reprezentare. Recursurile sunt nefondate. Corect instanța de apel a procedat la schimbarea sentinței nr. 185 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Iași și a acordat contestatorului I.M.L. măsuri reparatorii aferente suprafeței de teren de 274,20 mp deoarece autorul sau I.C.

deținea în proprietate în decembrie 1959, așa cum se evidențiază în actul de vânzare-cumpărare, în certificatul din 18 decembrie 1959 (fila 41 dosar) în planul de situație (aflat la fila 20) coroborat cu actul autentic de donație (fila 48 dosar), suprafața de teren de 274,20 mp Anexa la Decretul nr. 452/1962 care evidențiază exproprierea unei suprafețe de 110 mp nu are relevanță în condițiile în care reclamantul a probat întinderea dreptului de proprietate al autorului său, cu actele din dosar iar prezumția instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 în legătură cu existența și întinderea dreptului de proprietate operează numai în favoarea persoanei îndreptățite și în lipsa unor probe contrare în acest sens.

De altfel Municipiul Iași, singurul interesat, nu a administrat nicio probă care să ateste diminuarea suprafeței dovedită de contestatorul I.M., prin acte translative de proprietate în perioada 18 decembrie 1959 (data dobândirii terenului de 274,20 mp lot 13 de către I.C.) și până la exproprierea acestuia prin Decretul nr. 452/1962. Așa fiind, corect prin decizia pronunțată au fost acordate reclamantului I.M. măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 274,20 mp. Reclamantul I.M. nu a solicitat prin notificarea depusă în termenul legal (7 noiembrie 2001) măsuri reparatorii pentru construcția aflată pe lotul B astfel că prin decizia nr. 1094 din 5 iunie 2007 contestată acestea nu îi puteau fi acordate decât cu depășirea și încălcarea principiului disponibilității.

Este adevărat că la punctul 2 din notificare contestatorul I.M.L., în calitate de descendent al lui I.C. și nepot al bunicilor săi I.G. și A., a solicitat acordarea măsurilor reparatorii și pentru loturile A și C însă acestea nu i-au fost acordate de vreme ce notificarea nu putea semnifica acceptarea succesiunii acestora, atâta timp cât I.C. a renunțat expres la succesiunea autorilor săi, astfel că nici contestatorul nu mai putea avea chemare la succesiunea bunicilor. Notificarea din 9 septembrie 2005 prin care I.M.L. semnala eroarea făcută la pct. 2 din notificarea inițială, datată 7 noiembrie 2001, în sensul că a solicitat acordarea măsurilor reparatorii în numele mătușilor sale G.O. și M.E.

în mod corect a fost lipsită de semnificație juridică, nu numai pentru că ea fusese depusă cu mult după termenul limită de 14 februarie 2002 prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 dar și pentru ca prin conținutul sau se confirmă încă odată de către I.M. că notificarea din 7 noiembrie 2001 fusese formulată în nume propriu. Conținutul acestei notificări din 9 septembrie 2005 precum și aceleia din 7 noiembrie 2001 – exclud de plano orice intenție a reclamantului I.M. de reprezentare a mătușilor sale G.O. și M.E., astfel că afirmația acestuia din motivarea recursului, în legătură cu existența unui mandat fără reprezentare, rămâne fără acoperire, în timp ce procura autentică – prin care cele două contestatoare tind să consolideze procurile – înscrisuri sub semnătură privată din martie 2001, sunt nesemnificative atâta timp cât I.M.L.

nu a înțeles să-și exercite mandatul, acționând în toate fazele procedurii administrative în nume propriu. Pentru toate cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile declarate de reclamanții I.M.L., G.O. și M.E. precum și de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei nr. 106 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefundate recursurile declarate de reclamanții I.M.L., G.O., M.E. și de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei nr. 106 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010 .