ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 598/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

5565/99/2007 la Tribunalul Iași, I.M.L., G.O. și M.E. au solicitat în

contradictoriu cu Primăria Municipiului Iași, anularea parțială a deciziei nr.

1094 din 5 iunie 2007 a Primarului Iași prin care le-au fost acordate măsuri

reparatorii sub forma despăgubirilor numai pentru terenul în suprafață de 110 mp

în loc de 274,20 mp care în realitate este suprafața lotului B în timp ce

pentru loturile A și C cererea de acordare a măsurilor reparatorii le-a fost

respinsă din eroare, motivat de faptul că notificatorul nu avea calitatea de

moștenitor al fostului proprietar.

În motivarea contestației

reclamanții au solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru

imobilul format din două locuințe, terenul în suprafață totală de 905,57 mp

situat în Municipiul Iași, defalcat în trei loturi de teren; Lotul A în

suprafață de 255 mp; Lotul B în suprafață de 274,20 mp și lotul „C” în

suprafață de 376,37 mp.

I.L. a susținut că autorul I.I.C.

i-a transmis prin succesiune și prin donație așa cum rezultă din certificatul

de moștenitor și actul de donație din 18 decembrie 1959 lotul B, format din

terenul în suprafață de 274,20 m și construcția aflată pe teren, însă prin

decizia nr. 1094/2007 contestată, Primăria Municipiului Iași nu i-a acordat

despăgubiri pentru construcția demolată și întreaga suprafață a terenului.

Reclamantul precizează totodată că

pentru loturile A și C despăgubirile au fost solicitate în numele mătușilor

sale G.C. și M.E., reclamantele în cauză, pe calea unei notificări lămuritoare,

depusă ulterior, respectiv la 9 septembrie 2005 la Primăria Iași și că acestea și-au probat calitatea de succesoare a proprietarilor celor două

loturi – I.A. și I.G. cu actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 4599/1926

de Tribunalul Iași precum și cu certificatele de moștenitor nr. 967/1989 și nr.

10445/1976.

Ulterior promovării acțiunii, la

dosar a fost depusă și dispoziția nr. 1088 din 5 iunie 2007 emisă de Primarul

Municipiului Iași prin care s-a respins cererea petenților G.C. și M.E.,

deoarece acestea nu au formulat notificarea în termen. Și această dispoziție a

fost contestată, prin precizarea pe care cele două reclamante au făcut-o

acțiunii.

Tribunalul Iași, prin sentința nr.

185 din 4 februarie 2005 a respins excepția lipsei de legitimare procesuală

activă a reclamantelor G.C. și M.E. și pe fond acțiunea acestora și a

reclamantului I.M.L. împotriva dispozițiilor nr. 1094/2007 și nr. 1088/2007

emise de Primarul Municipiului Iași.

Pentru a pronunța această soluție

instanța, a reținut că I.M.L. a formulat notificarea nr. 195 din 2 noiembrie

2005 numai în calitate de fiu al lui I.C. și nepot al bunicilor săi I.G. și I.A.

nu și în calitate de mandatar al celor două mătuși G.O. și M.E. la care nu face

nici o referire pentru acordarea măsurilor reparatorii, procura acestora dată

reclamantului fiind autentificată la data de 9 septembrie 2005, cu mult după

data de 14 februarie 2002, data până la care puteau fi formulate notificări în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Actele dosarului infirmă cererea

introductivă a reclamantului I.M.L. potrivit căreia ar fi solicitat despăgubiri

în nume propriu pentru lotul B și prin reprezentarea mătușilor sale,

reclamantele G.O. și M.E. pentru loturile A și C. Certificatele de moștenitor

depuse de reclamant dovedesc că acesta nu are nici un drept la acordarea

măsurilor reparatorii pentru loturile A și C, proprietatea bunicilor săi I.G. și

I.A., deoarece autorul său a renunțat la succesiunea acestora.

Faptul că reclamantele G.O. și M.E.

sunt succesoarele proprietarilor celor două loturi A și C nu are nicio

relevanță în acordarea măsurilor reparatorii în temeiul și în condițiile

prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Acordarea măsurilor reparatorii doar

pentru suprafața de 255 mp în favoarea reclamantului I.M.L. – prin decizia nr.

1094/2005 s-a justificat prin aceea că la dosar nu au fost depuse alte acte

care să ateste că la data preluării imobilului din lotul B autorul sau deținea

o suprafață mai mare decât aceea menționată în anexa la decretul de

expropriere, de natură să înlăture prezumția prevăzută de art. 24 din Legea nr.

10/2001.

Prin decizia nr. 106 din 29 mai

2009, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins apelul declarat de G.O. și M.E. împotriva sentinței civile

nr. 185 din 3 martie 2009 a Tribunalului Iași și a admis apelul declarat de I.M.L.

împotriva aceleiași sentințe pe care a schimbat-o, în sensul că a admis

contestația acestuia împotriva deciziei nr. 1094 din 5 iunie 2007 a Primarului Municipiului Iași. Modificând dispoziția nr. 1094/2007 în sensul acordării

măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 274,20 mp,

teren instanța de apel a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a

respins cererea reclamantului I.M.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut că reclamantele G.O. și M.E. nu au respectat termenul prevăzut

de art. 22 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost prevăzut succesiv prin mai

multe acte normative referitoare la depunerea notificărilor până la data limită

de 14 februarie 2002 – prevăzut sub sancțiunea decăderii persoanei, din dreptul

de a mai solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Dreptul la despăgubiri trebuie exercitat

de persoana îndreptățită personal sau prin reprezentare în condițiile art. 67 C.

proc. civ. prin procură sub semnătura legalizată, pentru ca notificarea să facă

dovada deplină în fața oricărei autorități și în justiție asupra respectării

termenului.

În speță, înscrisul sub semnătură

privată intitulat „procură” datat din 2001, depus la dosar în faza apelului,

este pro causa și nu probează mandatul dat reclamantului I.M. în condițiile

legii, pentru a se putea reține că reclamantele G.O. și M.E. și-au valorificat

dreptul la acordarea măsurilor reparatorii în condițiile art. 22 din Legea nr.

10/2001.

Notificarea reclamantului I.M.L. nu

cuprinde nicio mențiune referitoare la reprezentarea mătușilor sale pentru

acordarea măsurilor reparatorii aferente loturilor A și C, reclamantul acesta valorificându-și

dreptul de proprietate în nume propriu pentru lotul B 4 și ca moștenitor al

bunicilor săi pentru loturile A și C.

Înscrisul sub semnătură intitulat

„procura” nu a dobândit data certă în faza administrativă a soluționării

notificării și nici odată cu cererea de chemare în judecată, deoarece nu a fost

alăturat notificării sau acțiunii, el fiind depus pentru prima oară în faza

procesuală a apelului. Precizările din notificarea lămuritoare din 9 septembrie

2009, nu le repune pe cele două reclamante în termenul prevăzut de art. 22 din

Legea nr. 10/2001 și de fapt acestea nici nu au formulat un atare capăt de

cerere. Ca urmare, și instanța de apel a concluzionat întocmai tribunalului, că

dispoziția nr. 1088/2007 emisă de primarul Municipiului Iași este legală și că

Legea nr. 247/2005 nu a instituit un nou termen pentru valorificarea dreptului

de proprietate în condițiile Legii nr. 10/2001.

Cu înscrisurile depuse în dosar

reclamantul I.M. a probat că lotul B ce a aparținut autorului sau avea o

suprafață de 274,20 mp și că actul de preluare nr. 452/1962 – nu a menționat

suprafața reală a lotului. Ca urmare, reclamantului i-au fost acordate măsuri

reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafața de 274,20 mp, restituirea

în natură a terenului nefiind posibilă, deoarece acesta este afectat de

utilități publice.

În recursul declarat împotriva

deciziei civile nr. 106 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Primarul Municipiului Iași

susține în esență că instanța, în mod nelegal dispus acordarea măsurilor

reparatorii pentru reclamantul I.M.L. pentru suprafața de 270,20 mp și nu

pentru 110,20 mp cât s-a dispus prin decizia contestată și care a avut în

vedere suprafața evidențiată în anexă la decretul de expropriere. Se susține că

actul de donație datat din 18 decembrie 1959 și în care se menționează

suprafața terenului din lotul B nu este în măsură să înlăture prezumția

prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece este posibil ca între timp

să fi intervenit operațiuni juridice în privința unei părți din teren.

În recursul declarat de toți

reclamanții și motivat în drept potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia

nr. 106 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași este criticată sub următoarele

aspecte:

- Instanțele de fond și apel nu s-au

pronunțat asupra solicitărilor fiecărui reclamant în privința măsurilor

reparatorii pentru construcții și întregul teren.

- Prin hotărârile pronunțate

instanțele nu au interpretat corect notificarea din 7 noiembrie 2001 prin care

au fost solicitate măsuri reparatorii pentru construcții și pentru întreaga

suprafață a terenului de 905,59 mp atât în nume propriu de către I.M. cât și în

calitatea acestuia de mandatar al mătușilor sale.

- Procura specială nr. 2727 din 9

septembrie 2005 evidențiază intenția declarată a reclamantelor G.O. și M.E. de

a-și afirma legitimarea procesuală activă în valorificarea dreptului lor de

proprietate precedat de un mandat verbal acordat nepotului lor I.M., care a

acționat în formularea notificării în cadrul legal al unui mandat fără

reprezentare.

Recursurile sunt nefondate.

Corect instanța de apel a procedat

la schimbarea sentinței nr. 185 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Iași și a acordat contestatorului I.M.L. măsuri reparatorii aferente suprafeței

de teren de 274,20 mp deoarece autorul sau I.C. deținea în proprietate în

decembrie 1959, așa cum se evidențiază în actul de vânzare-cumpărare, în

certificatul din 18 decembrie 1959 (fila 41 dosar) în planul de situație (aflat

la fila 20) coroborat cu actul autentic de donație (fila 48 dosar), suprafața

de teren de 274,20 mp Anexa la Decretul nr. 452/1962 care evidențiază

exproprierea unei suprafețe de 110 mp nu are relevanță în condițiile în care reclamantul

a probat întinderea dreptului de proprietate al autorului său, cu actele din

dosar iar prezumția instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 în legătură cu

existența și întinderea dreptului de proprietate operează numai în favoarea

persoanei îndreptățite și în lipsa unor probe contrare în acest sens. De altfel

Municipiul Iași, singurul interesat, nu a administrat nicio probă care să

ateste diminuarea suprafeței dovedită de contestatorul I.M., prin acte

translative de proprietate în perioada 18 decembrie 1959 (data dobândirii

terenului de 274,20 mp lot 13 de către I.C.) și până la exproprierea acestuia

prin Decretul nr. 452/1962.

Așa fiind, corect prin decizia

pronunțată au fost acordate reclamantului I.M. măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor pentru suprafața de 274,20 mp.

Reclamantul I.M. nu a solicitat prin

notificarea depusă în termenul legal (7 noiembrie 2001) măsuri reparatorii

pentru construcția aflată pe lotul B astfel că prin decizia nr. 1094 din 5

iunie 2007 contestată acestea nu îi puteau fi acordate decât cu depășirea și

încălcarea principiului disponibilității.

Este adevărat că la punctul 2 din

notificare contestatorul I.M.L., în calitate de descendent al lui I.C. și nepot

al bunicilor săi I.G. și A., a solicitat acordarea măsurilor reparatorii și

pentru loturile A și C însă acestea nu i-au fost acordate de vreme ce

notificarea nu putea semnifica acceptarea succesiunii acestora, atâta timp cât I.C.

a renunțat expres la succesiunea autorilor săi, astfel că nici contestatorul nu

mai putea avea chemare la succesiunea bunicilor.

Notificarea din 9 septembrie 2005

prin care I.M.L. semnala eroarea făcută la pct. 2 din notificarea inițială,

datată 7 noiembrie 2001, în sensul că a solicitat acordarea măsurilor

reparatorii în numele mătușilor sale G.O. și M.E. în mod corect a fost lipsită

de semnificație juridică, nu numai pentru că ea fusese depusă cu mult după

termenul limită de 14 februarie 2002 prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001

dar și pentru ca prin conținutul sau se confirmă încă odată de către I.M. că

notificarea din 7 noiembrie 2001 fusese formulată în nume propriu.

Conținutul acestei notificări din 9

septembrie 2005 precum și aceleia din 7 noiembrie 2001 – exclud de plano orice

intenție a reclamantului I.M. de reprezentare a mătușilor sale G.O. și M.E.,

astfel că afirmația acestuia din motivarea recursului, în legătură cu existența

unui mandat fără reprezentare, rămâne fără acoperire, în timp ce procura

autentică – prin care cele două contestatoare tind să consolideze procurile –

înscrisuri sub semnătură privată din martie 2001, sunt nesemnificative atâta

timp cât I.M.L. nu a înțeles să-și exercite mandatul, acționând în toate fazele

procedurii administrative în nume propriu.

Pentru toate cele ce preced, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile declarate de reclamanții I.M.L., G.O.

și M.E. precum și de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei nr.

106 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefundate recursurile

declarate de reclamanții I.M.L., G.O., M.E. și de pârâtul Primarul Municipiului

Iași împotriva deciziei nr. 106 din 29 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 februarie 2010

.