ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1650/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția

civilă, sub nr. 3169/99/2009, reclamantul A.G. a solicitat instanței anularea

dispoziției nr. 655 din 24 aprilie 2009, emisă de Primăria Iași, solicitând

restituirea în natură a terenului, situat în Iași.

Prin sentința civilă nr. 1525 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Iași, s-a respins cererea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu

Primăria Iași.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a

reținut, în esență, că dispoziția nr. 655 din 24 aprilie 2009 este legală și

temeinică, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea

10/2001 și art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi,

terenul solicitat a fi restituit în natură fiind afectat de utilități publice.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel A.G.,

criticând-o sub aspectul aplicării greșite a legii, în stabilirea măsurilor

reparatorii, în modalitatea despăgubirilor, pentru preluarea abuzivă a

imobilului, fosta sa proprietate.

Prin decizia civilă nr. 78 din 14 mai 2010, Curtea de

Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca

nefondat, apelul reclamantului A.G. împotriva sentinței civile nr. 1525 din 7

octombrie 2009 a Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași

a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 655 din 24 aprilie 2009, emisă de

Primarul Municipiului Iași, s-a dispus respingerea cererii de restituire în

natură a terenului, motivat de faptul că acesta a fost sistematizat, fiind

ocupat de construcții - bloc de locuințe, căi de acces auto și pietonale. Prin

aceeași dispoziție, s-a propus acordarea despăgubirilor, în condițiile Legii

nr. 247/2005, pentru suprafața de 600 m.p. - teren și construcția demolată, de 50 m.p.

Reclamantul a pretins că este posibilă restituirea în

natură a terenului din Iași, sens în care, pe lângă actele ce au stat la baza

emiterii dispoziției, în apel, s-a efectuat o expertiză topometrică și,

potrivit concluziilor expertizei G.C., trupul de teren ce a aparținut apelantului,

în suprafață de 600 m.p., nu este liber, fiind ocupat de construcția unui bloc

și alte utilități publice.

În aplicarea art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, în

cazul imobilelor preluate abuziv de stat și ale căror construcții au fost

demolate, restituirea în natură se poate dispune doar pentru terenul liber și

nu pentru cel ocupat de blocuri și alte utilități publice.

În speța de față, atât din documentația depusă de

primărie, cât și din expertiza topometrică efectuată, rezultă cert că nu este

posibilă restituirea în natură a terenului de 600 m.p., preluat în mod abuziv de stat, situație în care, în mod corect, prin dispoziția contestată,

s-a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului IX din Legea nr. 247/2005.

Terenul în litigiu este ocupat cu construcții - blocuri

de locuințe, amenajări destinate nevoilor de acces auto și pietonale, dotări

tehnico-edilitare subterane.

Curtea a verificat posibilitatea de a i se aplica

apelantului-reclamant măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte

bunuri sau servicii, oferite în echivalent, prev. de art. 1 alin. (2) și (3)

din lege, respectiv compensarea cu alte terenuri din rezerva municipiului. Prin

adresa nr. 30234 din 8 aprilie 2010, a Primarului municipiului Iași, s-a

comunicat faptul că municipiul nu are în proprietate bunuri sau servicii, și,

cu atât mai puțin, terenuri, care să poată fi oferite în compensare. S-a mai

specificat faptul că, în mod constant, în anunțurile afișate lunar, conform art.

1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, se precizează lipsa bunurilor și a

serviciilor care ar putea fi oferite în compensare.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs

contestatorul A.G., solicitând admiterea recursului și anularea dispoziției nr.

655 din 24 aprilie 2009, emisă de Primarul Municipiului Iași.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut,

în esență, că Primăria locală nu a procedat conform obligațiilor legale de

informare și comunicare și a încălcat dispozițiile sentinței civile nr. 1547,

rămasă definitivă și irevocabilă la data de 13 octombrie 2008, prin care fusese

obligată să soluționeze notificarea reclamantului,cu privire la retrocedarea

imobilului teren, situat în Iași, pronunțând o soluție care depășește cadrul

hotărârii judecătorești menționate.

În același sens, s-a solicitat a se constata că

documentațiile Primăriei Locale nu fac dovada că terenul respectiv este afectat

de sistematizări, căi de acces, amenajări destinate nevoilor de acces auto și

pietonale, dotări tehnico - edilitare subterane și alte utilități publice. Mai

mult, potrivit art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură se

poate dispune, în opinia recurentului, pentru terenul rămas liber, întrucât

Primăria locală, prin răspunsul nr. 30744 din 17 aprilie 2010, menționează că

procedura de restituire a imobilelor nu a fost finalizată, iar terenurile și

construcțiile nu au statut juridic cert.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de

recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Învestite cu soluționarea contestației împotriva

dispoziției nr. 655 din 24 aprilie 2009, emisă de Primăria Iași, prin care a

fost respinsă notificarea formulată de reclamantul A.G. privind restituirea în

natură a terenului, situat în Iași, și a fost propusă acordarea de despăgubiri,

în condițiile Legii nr. 247/2005, instanțele au a verifica situația juridică a

imobilului în litigiu.

În acest sens, au fost administrate, cu respectarea

garanțiilor procesului echitabil, reglementate de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, proba cu înscrisuri și cu expertiză imobiliară,

din coroborarea cărora, a rezultat că terenul în litigiu a fost sistematizat,

fiind, în prezent, ocupat de construcții - blocuri de locuințe, amenajări

destinate nevoilor de acces auto și pietonale, dotări tehnico-edilitare

subterane.

Această situație de fapt, corect reținută de instanțele

anterioare, nu a fost combătută cu probe de către recurent, acesta

mărginindu-se la a enunța, în cuprinsul motivelor de recurs, simple alegații la

adresa autorităților locale, care nu pot determina modificarea soluțiilor

pronunțate în cauză.

În același sens, Înalta Curte constată că instanța de

apel a dat conținut substanțial principiului rolului activ, reglementat de art.

129 alin. (5) C. proc. civ., administrând, din oficiu, proba cu expertiză

imobiliară si proba cu înscrisuri, vizând posibilitatea acordării unui teren

echivalent, în compensație, dar această modalitate de reparație nu poate fi

concretizată, în absența unor terenuri disponibile, astfel cum a rezultat din

adresa nr. 30234 din 8 aprilie 2010 a Primarului municipiului Iași.

Astfel, împrejurarea că Primăria municipiului Iași,

prin răspunsul nr. 30744 din 17 aprilie 2010, menționează că procedura de

restituire a imobilelor nu a fost finalizată, iar terenurile și construcțiile

nu au statut juridic cert, nu poate determina schimbarea situației juridice a

terenului în litigiu, cu privire la care s-a stabilit, în mod cert, afectarea

sa de detalii de sistematizare, ce reprezintă un impediment legal în

restituirea în natură a acestuia.

În ceea ce privește posibilitatea restituirii în

natură a terenului rămas liber, pretinsă de recurent, instanța de recurs reține

că, din raportul de expertiză efectuat în etapa procesuală a apelului, rezultă

că, în prezent, strada Austrului nu mai există, fiind ocupată de blocurile

construite în zonă, iar trupul de teren în suprafață de 600 mp, situat în Iași,

nu este liber, fiind ocupat, în integralitate, de construcția unui bloc,

servituți și alte utilități publice, astfel încât nu există nicio suprafața de

teren liber, care să poată fi restituită în natură.

În virtutea acestor argumente, Înalta Curte apreciază

că au fost corect interpretate și aplicate dispozițiile art. 10 și 11 din Legea

nr. 10/2001 republicată, nefiind operant motivul de recurs reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Tot astfel, nu poate fi apreciat ca fondat motivul de

recurs invocat de recurent privind nerespectarea sau depășirea cadrului dispozițiilor

sentinței civile nr. 1547 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Iași, prin care

Primăria municipiului Iași fusese obligată să soluționeze notificarea

reclamantului, cu privire la retrocedarea imobilului teren, situat în Iași,

câtă vreme această hotărâre nu impusese și modalitatea de despăgubire, în

sarcina debitoarei obligației de soluționare a notificării, ci doar stabilise

această obligație, căreia intimata i s-a conformat, cu respectarea dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, care prevăd că, în cazurile în care

restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin

echivalent

,

ce pot consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau

despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În consecință, sentința civilă nr. 1547 din 13

octombrie 2008 a Tribunalului Iași nu a rămas fără efect util, determinând

soluționarea notificării recurentului reclamant A.G., cu respectarea cadrului

legal în materie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul A.G. împotriva deciziei nr. 78 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantul A.G. împotriva deciziei nr. 78 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie

2011.