ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2581/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, sub nr. 1506 din 9 decembrie 2011, reclamanta SC P. SA Galați, a chemat

în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Galați să oblige

Administrația Finanțelor Publice Galați să exonereze de la plată pe SC P. SA

Galați cu suma de 253.680 RON ce reprezintă accesorii calculate de către

această instituție în perioada 22 februarie 1999-30 martie 2011 pentru suma de

162.540 RON ce reprezintă obligații fiscale, sumă cu care a fost exonerată de

la plata obligațiilor fiscale conform deciziei civile nr. 4276 din 27 octombrie

2011 a Curții de Apel Galați.

Să oblige Administrația

Finanțelor Publice Galați, să exonereze de la plata obligațiilor fiscale pe SC P.

SA Galați cu suma de 378.299 RON ce reprezintă obligații fiscale prescrise conform

art. 131 și art. 134 C. proc. fisc.

Să oblige pârâta să exonereze

de la plata obligațiilor fiscale accesorii pe reclamantă cu suma de 870.291 RON

reprezentând accesorii calculate la suma debit obligații fiscale prescrise în sumă

de 378.299 RON.

Hotărârea instanței de

fond

Prin

sentința

nr.

458 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA

Galați, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanșelor Publice Galați.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, înainte de a se adresa instanței de judecată,

societatea reclamantă trebuia să solicite anularea titlurilor emise de către autoritatea

pârâtă pentru sumele ce fac obiectul cererii de exonerare de plată.

De asemenea, s-a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 205-214 C. proc. fisc., împotriva titlului de creanță,

precum și împotriva altor acte administrative, se poate formula contestație, această

cale administrativă fiind de competența organelor fiscale competente potrivit disp.

art. 209 din același act normativ, și care se pronunță prin decizie.

Față de aceste considerente,

Curtea de apel a constatat că în speța de față există un „fine de neprimire” ce

se circumscrie excepției de inadmisibilitate, raportat la disp. art. 109 C. proc.

civ.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei prezentări

a situației de fapt, recurenta, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și

desființarea in totalitate a sentinței atacate.

În motivarea cererii de

recurs, a arătat, în esență, că in mod nelegal judecătorul fondului a respins

acțiunea ca inadmisibilă pentru faptul că înainte de a se adresa instanței de judecată

reclamanta nu a solicitat Administrației Finanțelor Publice Galați anularea titlurilor

emise de către aceasta.

A arătat recurenta – reclamantă

că a adresat in acest sens mai multe solicitări pentru a fi exonerată de la plata

obligațiilor fiscale a cărori dovezi au fot depuse la dosar.

Au fost invocat in acest

sens o serie de hotărâri judecătorești care constituie izvor de drept, care se consemnează

reaua credință a autorităților fiscale, respectiv sentința civilă nr. 19/2004 a

Curții de Apel Galați, decizia nr. 761/2010 a Curții de Apel Galați, sentința civilă

nr. 1643/2011 a Tribunalului Galați, sentința civilă nr. 1685/2011 a Tribunalului

Galați, decizia civilă nr. 4276/2011 a Curții de Apel Galați, decizia civilă

nr. 3155/2011 a Curții de Apel Galați, decizia civilă nr. 6007/2011 a Curții de

Apel Galați și sentința civilă nr. 477/2012 a Curții de Apel Galați.

Procedura în fața

instanței de recurs

Recurenta a depus în conformitate

cu prevederile art. 305 C. proc. civ. practică judiciară în susținerea cererii

de recurs.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este

nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, societatea reclamantă

a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 554/2004 cu o cerere privind obligarea pârâtei Administrația Finanțelor

Publice Galați de a o exonera de la plata obligațiilor fiscale reprezentând 253.680

RON - accesorii calculate în perioada 22 februarie 1999-30 martie 2011 pentru suma

de 162.540 RON ce reprezintă obligații fiscale, conform deciziei civile nr.

4276 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați.

De asemenea, s-a solicitat

obligarea aceleiași pârâte de a o exonera de la plata sumei de 378.299 RON ce reprezintă

obligații fiscale prescrise conform art. 131 și 134 C. proc. fisc. și de la plata

accesoriilor calculate la această sumă în cuantum de 870.291 RON.

Instanța de control judiciar

constată că dezlegarea dată de prima instanță excepției inadmisibilității este corectă

și legală, criticile recurentei - reclamante nefiind întemeiate.

Astfel, titlul IX (art.

205-218) C. proc. fisc. reglementează o procedură administrativă obligatorie de

contestare a actelor administrativ fiscale tipice sau asimilate, inclusiv nesoluționarea

unei cereri sau refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ – fiscal,

procedură care se finalizează prin decizia emisă în temeiul art. 216-217, ce poate

fi atacată în contencios administrativ potrivit art. 218 alin. (2) C. proc.

fisc.

În interpretarea normelor

care reglementează procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ-fiscale,

reglementată de art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., Înalta

Curte de Casație și Justiție a statuat în mod constant că procedura contestației

prevăzută de C. proc. fisc. are caracterul unei proceduri administrative obligatorii,

cu caracteristica sui generis a atacării în fața instanței de contencios fiscal

a deciziilor emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor cu privire

la actele administrative fiscale, instanța neputând fi investită cu o acțiune vizând

fondul raportului de drept fiscal dacă procedura de contestare nu a fost îndeplinită

sau nu a fost finalizată printr-o decizie emisă conform art. 216 din O.G. nr. 92/2003.

Observă instanța de control

judiciar că prin motivele de recurs nu s-a probat de către reclamantă faptul că

a fost urmată procedura administrativă menționată anterior ci au fost invocate o

serie de sentințe și decizii civile prin care au fost soluționate litigii intre

același părți, ceea ce nu satisface cerința textului de lege.

De asemenea, nici invitația

la conciliere în temeiul art. 720

1

C. proc. civ., invocată de către reclamantă

în fața instanței de fond nu suplinește cerința obligației de a urma procedura prealabilă

fiscală, dispozițiile menționate nefiind aplicabile în speță ci litigiilor comerciale

și litigiilor care privesc contracte administrative.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Constatând că sentința

recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă

casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P. SA Galați împotriva sentinței nr. 458 din 11 octombrie 2012 a Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 iunie 2014.