ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 742/2015

Decizia nr. 742/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Galați și C. Galați, anularea Deciziei nr. 2290 din 9 iulie 2011 emisă de B. Galați și a Deciziei nr. 1164 din 8 septembrie 2011 emisă de C. Galați, precum și exonerarea de la plata sumei de 938.376 lei reprezentând debit fiscal principal și a sumei de 35.527 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.

În motivarea acțiunii, a arătat că debitele aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006 în sumă de 380.668 lei sunt prescrise conform art. 131 C. proc. fisc.

De asemenea, pentru suma de 295.242,00 lei ce reprezintă dobânzi și penalități de întârziere aferentă taxei de valoarea adăugată cod 305, declarația 300, nu recunoaște declarațiile din 25 ianuarie 2008 reprezentând debit 187.778, 00 lei, din 27 octombrie 2008 reprezentând debit 15.787, 00 lei, din 25 octombrie 2010 reprezentând debit 3.295,00 lei, din 25 ianuarie 2011 reprezentând debit 3.244,00 lei, din 25 octombrie 2010 reprezentând debit 3.295,00 lei, din 26 ianuarie 2009 reprezentând debit, din 25 ianuarie 2010 reprezentând debit 2.578,00 lei, din 25 iulie 2008 reprezentând debit 25.180,00 lei, din 27 aprilie 2009 reprezentând debit 2.351,00 lei, din 26 octombrie 2009 reprezentând debit 4.687,00 lei, din 26 aprilie 2010 reprezentând debit 27.750,00 lei, din 27 iulie 2009 reprezentând debit 1.597,00 lei, din 26 iulie 2010 reprezentând debit 4.256,00 lei.

Pentru aceste declarații pe care nu le recunoaște s-au calculat accesorii în valoare de 11.225,00 lei.

Reclamanta a susținut că debitele aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, care însumează 380.668,00 lei, sunt prescrise și pentru faptul că timp de 5 ani B. Galați nu a organizat licitații pentru bunurile sechestrate, iar pentru faptul că s-a procedat nelegal în anul 2010 la întocmirea unui proces verbal de resechestrarea acestor bunuri din 9 iunie 2010 și la organizarea unor licitații nelegale pentru vinderea lor în baza acestuia, Judecătoria Galați prin Decizia 520/4 aprilie 2011 a anulat procesul verbal de resechestrare din 9 iunie 2010.

Totodată, arată că B. Galați nu mai avea voie să calculeze accesorii pentru așa zisele debite prevăzute în Decizia nr. 2290 din 9 iulie 2011 în sumă de 938.376, 00 lei, având în vedere că, instanțele judecătorești, respectiv Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 1199 din 3 decembrie 2009, a anulat în totalitate Decizia nr. 5535 din 17 octombrie 2008 a B. Galați și a exonerat societatea de la plata obligațiilor fiscale prevăzute în respectiva decizie, atât pentru suma de 882.236 lei cât și pentru suma de 65.508 lei reprezentând accesorii.

De asemenea, Curtea de Apel Galați, prin Decizia nr. 761 din 13 mai 2010, a exonerat reclamanta de la plata accesoriilor în sumă de 76.031,00 lei.

Reclamanta a susținut și că B. Galați a compensat în mod nelegal o parte din debitele din anii 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 cu suma de 298.829,57 lei, sumă ce provine din Decizia nr. 132/2007 a Curții de Apel Galați și nicidecum dintr-o executare silită, fiind încălcate dispozițiile art. 117 lit. f) C. proc. fisc. care prevăd că „ se restituie la cererea debitorului următoarele sume: cele stabilite în hotărâri ale organelor judiciare sau altor organe potrivit legii".

Pentru suma de 298.829,57 lei, D. București a emis Nota din 3 iulie 2008 prin care s-a dispus virarea către SC A. SA a sumei de 350.000,00 lei cu titlu de despăgubiri civile stabilite în baza sentinței nr. 132 din 7 martie 2007 a Curții de Apel Galați.

B. Galați nu avea dreptul să compenseze această sumă cu obligații fiscale care erau prescrise, fiind încălcate dispozițiile art. 106 alin. (3) C. proc. fisc. .

B. Galați a continuat să calculeze accesorii, atât pentru sumele prescrise, cât și pentru sume debit pentru care reclamanta a fost exonerată, nerespectând considerentele Deciziei nr. 1199 din 3 decembrie 2009, definitivă și irevocabilă, a Curții de Apel Galați de care B. Galați și C. Galați au luat la cunoștință imediat după pronunțare.

Deși prin deciziile Curții de Apel Galați, SC A. SA a fost exonerată de la plata accesoriilor calculate către B. Galați în perioadele 30 martie 2008-30 iunie 2008 și 30 iunie 2008-30 septembrie 2008, totuși B. Galați nu a ținut cont de faptul că nu mai avea posibilitate să calculeze accesorii, neexistând o justificare rezonabilă în calcularea în continuare a majorărilor de întârziere a debitelor acumulate de SC A. SA.

Pârâta C. Galați

a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, reiterând argumentele din actele fiscale atacate, în sensul că societatea nu a achitat obligațiile fiscale către bugetul general consolidat, obligații stabilite în baza propriilor declarații fiscale.

Prin sentința civilă nr. 2909 din 22 octombrie

2022, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin sentința nr. 78 din 04 aprilie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte contestația formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele B. Galați și C. Galați; a anulat în parte Decizia nr. 1164 din 8 septembrie 2011 emisă de C. Galați, cu privire la pct. 1 din dispozitivul acesteia; a respins, ca nefondată, contestația împotriva pct. 2 din dispozitivul Deciziei nr. 1164 din 8 septembrie 2011; a anulat Decizia nr. 2290 din 9 iulie 2011 emisă de B. Galați și a exonerat pe reclamantă de la plata sumei de 35.527 lei reprezentând obligații de plată accesorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, din succesiunea hotărârilor judecătorești invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, cu privire la derularea între părți a unor litigii referitoare atât la trecerea unor bunuri din proprietatea reclamantei în proprietatea statului pentru stingerea unor creanțe bugetare, cât și cu privire la anularea deciziilor emise de pârâte referitoare la accesorii calculate pentru plata cu întârziere a impozitelor și taxelor aferente perioadei 2003-2011 și exonerarea reclamantei de la plata acestor obligații fiscale reprezentând debit și majorări de întârziere sau numai majorări de întârziere, în ordine cronologică, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 19/2004 a Curții de Apel Galați a fost obligat D. să rezolve cererea reclamantei privitoare la trecerea unor bunuri din proprietatea sa în proprietatea statului, în vedere stingerii unor creanțe bugetare.

Prin Încheierea din 2 martie 2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București a fost obligat D., să plătească în favoarea statului o amendă civilă în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu - sentința civilă nr. 19/2004 a Curții de Apel Galați.

Prin Decizia nr. 1199/2009 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. x/121/2009, astfel cum a fost lămurită și completată prin Decizia nr. 2513 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, reclamanta a fost exonerată de plata majorărilor de întârziere în cuantum de 65.508 lei aferente perioadei 30 iunie 2008-30 septembrie 2008.

Prin sentința nr. 690/2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. x/121/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 761/2010 a Curții de Apel Galați, reclamanta a fost exonerată de plata sumei de 76.031 lei reprezentând accesorii calculate pe perioada 31 martie 2008-30 iunie 2008, pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale aferente perioadei decembrie 2002-iunie 2008.

Prin sentința civilă nr. 1643/2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2010, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 6007/2011 a Curții de Apel Galați a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 71.995 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pe perioada 31 decembrie 2009-31 martie 2010, precum și de plata sumei de 552.569 lei reprezentând debit.

Prin Decizia nr. 3155/2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/121/2010 a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 69. 534 lei reprezentând accesorii și 756.846 lei debit la care s-au calculat accesoriile respective.

Prin sentința nr. 477/2012 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/121/2011 irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 5919/2012 a Curții de Apel Galați s-a dispus exonerarea reclamantei de la plata sumei de 166.842 lei cu titlu de obligații de plată accesorii.

Prin toate aceste hotărâri judecătorești anterior menționate reclamanta a fost exonerată de la plata obligațiilor fiscale reprezentând debit și majorări de întârziere sau numai majorări de întârziere.

În acest context, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, sub aspectul accesoriilor, chiar dacă titlul de creanță se referă la creanțe accesorii aferente unei perioade ulterioare celei avute în vedere prin Decizia nr. 1199/R din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați definitivă și irevocabilă, respectiv prin sentința nr. 690/2010 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. x/121/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 761/2010 a Curții de Apel Galați, întrucât situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârilor respective este aceeași cu cea din prezenta cauză, fiind incidente aceleași dispoziții legale.

Astfel, prin Decizia nr. 1199/R din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați s-a reținut că societatea nu poate fi suspectată de rea-credință în neachitarea datoriei, întrucât bunurile sale, fiind indisponibilizate integral,activitatea sa a fost blocată, nemaiputând fi înregistrat un profit din care datoriile să fie acoperite.

Pe de altă parte organele fiscale au refuzat o compensare cu ceea ce ele însele datorează societății și mai mult au menținut sechestrul asupra bunurilor care nu au fost valorificate și nici trecute în proprietatea statului, astfel cum SC A. SA a solicitat.

Așa fiind, prima instanță a constatat că reaua credință a organelor fiscale este evidentă, iar a calcula majorări de întârziere asupra unei datorii pentru care bunurile au fost sechestrate, lipsind societatea de posibilitatea realizării unui profit, și mai ales nestăruind în valorificarea acestora, este un fapt contrar legii, aceste instituții fiind în culpă.

Instanța de fond a reținut că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Împotriva sentinței curții de apel au declarat recurs ambele pârâte, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Deși calea de atac a fost exercitată prin memorii distincte de recurs, în esență ambele recurente critică sentința întrucât:

- nu s-au analizat apărările organelor fiscale, soluția bazându-se exclusiv pe susținerile reclamantei;

- situația de fapt reținută nu corespunse realității, pentru că deși bunurile societății se află sub sechestru, aceasta desfășoară în continuare activitate economică, are personal angajat, depune lunar declarații fiscale la sediul B. Galați prin care își declară obligațiile fiscale dar nu le plătește la scadență;

- instanța a omis să examineze dispozițiile art. 86 alin. (4) C. proc. fisc., dar și dispozițiile art. 119 și art. 120 din același cod, invocate în apărare de organele fiscale;

- accesoriile calculate sunt consecința neachitării la scadență a obligațiilor fiscale pe care societatea însăși le-a indicat în propriile declarații fiscale;

- s-a stabilit greșit că ar exista autoritate de lucru judecat, nefiind posibil ca anularea unor debite și accesorii anterioare, care nu fac obiectul prezentei cauze, să determine anularea unor obligații fiscale viitoare.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 noiembrie 2014 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele sentinței referitoare la efectele hotărârilor judecătorești pronunțate între aceleași părți în litigii anterioare.

A arătat că prin Decizia nr. 202/R din 25 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați i s-a impus B. Galați și F. Galați să nu mai calculeze accesorii la debitele SC A. SA, începând cu 3 decembrie 2009, data pronunțării Deciziei nr. 1199/R a aceleiași instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentelor, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor pentru considerentele ce urmează.

Controlul de legalitate declanșat de SC A. SA în temeiul art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. are ca obiect Decizia nr. 1164 din 8 septembrie 2011 prin care G. Galați i-a soluționat contestația împotriva Deciziei nr. 2290 din 9 iulie 2011 a B. a municipiului Galați. În procedura administrativă s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 35.527 lei aferentă impozitului pe veniturile din salarii, impozitului pe profit, taxei asupra activităților dăunătoare sănătății, impozitului pe alte venituri, dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A., contribuției de asigurări sociale datorată de angajator, contribuției individuale de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator, contribuției de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, contribuției individuale de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuției angajatorilor pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, contribuției pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, contribuției pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, contribuției de asigurări de sănătate pentru persoane aflate în concediu medical sau pentru îngrijire copil și contribuției pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice și ca fără obiect contestația privitoare la suma de 938.376 lei, sumă care nu figurează în Decizia 2290 din 09 iulie 2011.

Prima instanță a găsit întemeiate criticile formulate cu privire la debitul de 35.527 lei reprezentând obligații de plată accesorii, păstrând soluția fiscului cu privire la cealaltă sumă. Cum reclamanta nu a declarat recurs, rezultă că Înalta Curte este învestită să se pronunțe numai cu privire la legalitatea stabilirii în sarcina contribuabilului a debitului de 35.527 lei, astfel cum a fost explicitat în precedent.

După cum rezultă din considerentele sentinței, instanța și-a argumentat soluția prin prisma efectului pozitiv al lucrului judecat, reținând în esență că accesoriile în discuție sunt calculate „asupra unei datorii pentru care bunurile au fost sechestrate” și că „bunurile sale fiind indisponibilizate integral, activitatea sa a fost blocată, nemaiputând fi înregistrat un profit din care datoriile să fie acoperite”, valorificând astfel soluții pronunțate în litigiile anterioare dintre părți, referitoare la alte titluri de creanță și, implicit, alte perioade.

Or, recurentele-pârâte s-au apărat constant în sensul că debitul analizat reprezintă accesorii calculate ca urmare a faptului că societatea nu a achitat la scadență obligațiile fiscale stabilite pe baza propriilor declarații fiscale, însă această apărare nu a fost examinată.

Nu s-a avut în vedere dispozițiile art. 86 alin. (4) C. proc. fisc. potrivit cărora: „declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia" și nici cele cuprinse în art. 119 și art. 120 din același cod care reglementează modul de calcul al majorărilor de întârziere.

Nici situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, pentru că instituirea unui sechestru asupra bunurilor contribuabilului are drept efect indisponibilizarea lor (nu mai pot fi înstrăinate)dar în cauză recurentele au afirmat că acestea au fost în custodia societății, fiind folosite potrivit obiectului de activitate. Indicii indirecte în acest sens sunt declarațiile intimatei privind impozitul pe veniturile din salarii, privind contribuția la asigurări sociale reținută de la asigurați, pentru celelalte contribuții datorate de angajator etc. pe baza cărora, de altfel, s-au calculat accesoriile contestate.

În fine, hotărârea judecătorească invocată în recurs de către intimată nu are aptitudinea de a conduce la o altă concluzie, câtă vreme, potrivit dispozitivului său, B. Galați a fost obligată „să nu mai calculeze penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale decurgând din Decizia nr. 7/2008 și Decizia nr. 5535/2008 emise de B.”, acte administrativ fiscale care nu au nicio legătură cu debitul contestat în prezenta cauză.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 314 C. proc. civ., va fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a analiza pe fond susținerile părților cu privire la suma de 35.527 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de E. Galați și F. Galați împotriva sentinței civile nr. 78 din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 februarie 2015.