ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 684/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

21 februarie 2005, la Tribunalul Brăila, reclamanta SC N. SRL Brăila a

solicitat anularea deciziei nr. 121624 din 1 februarie 2005, emisă de

Administrația Finanțelor Publice Brăila și a actului nr. 120772 din 18 ianuarie

2005, emis de aceeași pârâtă.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin adresa nr. 120772 din 18 ianuarie 2005, Administrația Finanțelor Publice

Brăila a comunicat reclamantei, că se anulează înlesnirea la plată acordată

prin convenția nr. 1063 RU din 24 decembrie 2003, încheiată în baza O.G. nr.

40/2002, de reclamantă și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale; că pârâta

a motivat măsura, prin aceea că reclamanta nu a achitat contribuțiile de

asigurări sociale pentru lunile august - noiembrie 2004; că, anterior, prin

adresa nr. 129688 din 6 iulie 2004, Administrația Finanțelor Publice Brăila mai

anulase aceeași convenție, pentru motivul că nu s-au achitat plățile pe lunile

ianuarie - februarie 2004, la fondul de accidente de muncă și boli

profesionale; că adresa respectivă a fost anulată prin sentința civilă nr. 172

din 18 noiembrie 2004, a Tribunalului Brăila.

Prin sentința civilă nr. 27 din 18

noiembrie 2004, a Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Curții de Apel Galați, reținându-se că datoria de peste 9 miliarde lei

izvorăște din convenția nr. 1063/RU din 24 decembrie 2003, încheiată cu

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Prin sentința civilă nr. 39/2005, a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă acțiunea, ca nefondată.

Instanța a reținut că prima anulare

a convenției privea alte datorii ale reclamantei, față de cele precizate în actele

contestate în prezenta cauză.

Prin încheierea din data de 12

aprilie 2005, a aceleiași instanțe, s-a dispus suspendarea executării deciziei

nr. 121624 din 1 februarie 2004, emisă de Administrația Finanțelor Publice

Brăila, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Împotriva sentinței civile nr.

39/2005, a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs în termen, reclamanta.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că la data de 6 iulie 2004, prin actul nr. 129688, emis de

Administrația Finanțelor Publice Brăila, a fost anulată înlesnirea la plată

acordată în baza convenției, pentru neachitarea în termen a fondului de risc și

accidente; că împotriva acestui act, recurenta a formulat contestație la Tribunalul

Brăila - dosar nr. 3519/2004, contestație care nu suspendă executarea actului

conform art. 184 C. proc. fisc., convenția rămânând anulată; că actul fiind

anulat, recurenta nu mai era obligată să execute clauzele contravenției; că,

prin sentința civilă nr. 172 din 18 noiembrie 2004, a Tribunalului Brăila,

secția de contencios administrativ, contestația a fost admisă, iar la data de

20 ianuarie 2005, Administrația Finanțelor Publice Brăila a formulat recurs -

dosar nr. 73/2005, al Curții de Apel Galați, recurs care, în conformitate cu

art. 14 din Legea nr. 29/1990, era suspensiv de executare, ceea ce înseamnă că

rămânea anulată convenția, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, 17 martie

2005, când s-a pronunțat decizia nr. 79, de către Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ, prin care s-a respins recursul formulat de

Administrația Finanțelor Publice Brăila; că, deși convenția era anulată de la

data de 6 iulie 2004, la data de 18 ianuarie 2005, Administrația Finanțelor

Publice Brăila anulează din nou aceeași convenție, prin actul nr. 120772; că

prin decizia nr. 79 din 17 martie 2005, a Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ, convenția a reintrat în vigoare, astfel încât

recurenta trebuia să beneficieze de facilitățile obținute și totuși, la data de

29 septembrie 2004, Administrația Finanțelor Publice Brăila a început

executarea silită a recurentei; că prin aceasta, intimata-pârâtă recunoaște

implicit că la data de 29 septembrie 2004, convenția nu mai era în vigoare, astfel

încât Administrația Finanțelor Publice Brăila nu mai avea ce anula prin actul

nr. 120772 din 18 ianuarie 2005, atacat în prezenta cauză.

S-a mai arătat în motivarea

recursului că instanța a reținut în mod nelegal că aceeași convenție putea fi

anulată de două ori, pentru motive diferite, întrucât la a doua anulare,

convenția nu mai exista.

Cu ocazia dezbaterii recursului,

instanța a pus în discuția părților, competența curții de apel de a soluționa

cauza, având în vedere actele administrative atacate prin acțiune, emise de

Administrația Finanțelor Publice Brăila.

Verificând cauza, în funcție de

recursul formulat, Curtea îl va admite, având în vedere motivul de recurs de

ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., și pus

în dezbaterea părților din oficiu, conform art. 306 alin. (2) din același cod.

Curtea apreciază că aparține

Tribunalului Brăila, competența materială de soluționare a pricinii, pentru

următoarele considerente.

Actele contestate (nr. 121624 din 1

februarie 2005 și nr. 120772 din 18 ianuarie 2005) sunt emise de Administrația

Finanțelor Publice Brăila, autoritate publică locală. Prin aceste acte,

recurenta-reclamantă nu este obligată la plata unor contribuții. Izvorul

obligațiilor petentei rezidă în convenția nr. 1063 din 24 decembrie 2003,

încheiată cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, act care nu este

contestat în prezenta cauză.

Așadar, prin actele atacate în

acțiunea de față nu se stabilesc taxe, impozite, contribuții, etc. în sarcina

recurentei, sume care fiind mai mari de 5 miliarde lei, să atragă competența

Curții de Apel Galați, de soluționare a pricinii, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu referire

la art. 178 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc.

Întrucât cele două acte contestate

în cauză nu prevăd obligații de plată și sunt emise de Administrația Finanțelor

Publice Brăila, autoritate publică locală, sunt aplicabile dispozițiile art.

178 alin. (2) și (4) C. proc. fisc. și ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea

nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. fisc.,

cu referire la art. 3 pct. 1 din același cod.

Drept urmare, se va admite recursul,

se va casa sentința și cauza va fi trimisă, spre competentă soluționare,

Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea

în vedere toate apărările invocate în cererea de recurs de către SC N. SRL

Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC N.

SRL Brăila împotriva sentinței civile nr. 39 din 9 mai 2005 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Brăila, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.