ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1223/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A. SA Berheci, județul Galați a chemat în judecată C.A.S.

București, C.A.S. Galați și A.V.A.S. București, solicitând să se constate

nelegalitatea actelor administrative nr. 11867/2003, nr. 1284/2003 emise de C.A.S.

București și adresele nr. CL 833/2005 emisă de C.A.S. precum și adresele nr. 11454/2004,

nr. 2457/ 2004 și nr. 2456/2005 emise de A.V.A.S. și obligarea pârâtelor la

respectarea Convenției nr. 6052 din 10 septembrie 2003 încheiată cu C.A.S.

Galați.

Prin sentința civilă nr. 50 din 27

ianuarie 2006, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a

acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Galați.

Prin sentința nr. 11/F din 29

ianuarie 2008, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtele să respecte și să

execute Convenția nr. ET/6052 din 10 septembrie 2003 încheiată de reclamantă cu

pârâta C.A.S. Galați.

A respins, ca nefondat capătul de

cerere referitor la nelegalitatea unor acte administrative, precum și

excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate invocate de pârâta C.A.S.

Galați.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, în esență,

următoarele:

A apreciat că reclamanta a făcut în

parte dovada existenței unui drept legal, în sensul că pârâta C.N.A.S. a

dispus, în mod unilateral rezilierea unui contract sinalagmatic cu executare

succesivă, anterior datei scadente a obligațiilor asumate de reclamantă.

A constatat că excepția

inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate

fi primită pentru că reclamanta s-a adresat în mod repetat pârâților.

În același mod a respins și excepția

de tardivitate, reținând că acțiunea a fost introdusă în limita termenului de 6

luni prevăzut de lege.

Totodată, instanța de fond a

observat că nici capătul de cerere privind constatarea nelegalității actelor

invocate de reclamantă nu poate fi primit, întrucât aceste acte nu au

caracterul unor acte administrative unilaterale, în sensul art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 554/ 2004.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâtele.

În cuprinsul recursului său, pârâta C.A.S.

Galați a menționat că prima instanță a respins în mod greșit excepția

tardivității acțiunii, deoarece termenul de 6 luni în care putea fi formulată

acțiunea curge de la data când a fost înregistrată contestația la C.A.S.

Galați, sub nr. 12848 din 20 noiembrie 2003, termen care a fost depășit.

Pe fondul cauzei, C.A.S. Galați a

criticat soluția atacată, apreciind că pârâta a dispus încetarea Convenției de

eșalonare întrucât reclamanta nu și-a achitat la termen obligațiile pe care le

avea la fondul asigurărilor sociale de stat, altele decât cele care fac

obiectul înlesnirilor de plată, până la prima rată de plată.

Recurenta-pârâtă A.V.A.S. a solicitat

admiterea recursului său, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția comercială.

A apreciat că potrivit art. 45 din

O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, cererile de orice

natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare

preluate de A.V.A.S. sunt de competența Curții de apel în a cărei rază

teritorială se află sediul său.

În motivarea recursului declarat de C.N.A.S.

București, se arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei

calității sale procesuale și că potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din

O.G. nr. 86/2003 calitatea procesuală în cauză revenea Ministerului Finanțelor

Publice și unităților sale subordonate.

Pe fondul recursului, pârâta

C.N.A.S. București a subliniat că prima instanță a greșit când a apreciat că

reclamanta și-a plătit la termen obligațiile pe care le avea și că în realitate

reclamanta nu a achitat obligațiile curente la F.N.U.A.S.S. cu data scadentă la

1 octombrie 2003, că nu și-a achitat obligațiile bugetare în contul A.V.A.S. și

că reclamanta nu a făcut obiectul prevederilor art. 32 din O.G. nr. 86/2003

potrivit cărora procedurile de realizare a creanțelor bugetare reprezentând

contribuții sociale datorate până la 1 ianuarie 2004 vor fi continuate de

Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate.

Prin întâmpinare,

intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și

menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează din

punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Astfel, excepția necompetenței

materiale și teritoriale a Curții de Apel Galați urmează a fi respinsă ca

nefondată, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 și art. 45

din O.U.G. nr. 51/ 1998, nefiind vorba de un litigiu având ca obiect creanțe

neperformante preluate la datoria internă publică pentru care ar fi competentă

instanța comercială, ci de respectarea unei convenții de eșalonare privind

datorii la fondul asigurărilor de sănătate, convenție încheiată în baza O.U.G.

nr. 40/2002.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a C.N.A.S., instanța de fond a respins în mod

justificat această excepție, deoarece această autoritate este parte semnatară a

convenției de eșalonare a datoriilor, hotărârea fiindu-i opozabilă.

De asemenea, excepția tardivității

acțiunii a fost în mod corect respinsă de instanță, reținându-se că reclamanta

a fost nevoită să se adreseze pe cale administrativă, succesiv, mai multor

autorități, datorită modificărilor legislative intervenite și răspunsurilor

primite, astfel că formularea acțiunii la 28 iulie 2005, s-a făcut cu

respectarea art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, societatea a contestat

măsura dispusă de C.A.S. Galați, printr-o adresă înregistrată cu nr. 1284 din

20 noiembrie 2003 și i s-a răspuns în sensul menținerii măsurii; întrucât

creanța față de C.A.S. (care face obiectul convenției) a fost preluată de

A.V.A.B. (actualmente A.V.A.S.) cu adresa nr. 141 din 2 martie 2004 reclamanta

s-a adresat acestor două pârâte, în vederea respectării convenției.

A.V.A.S., prin adresa nr. 2457 din

30 iunie 2004, a îndrumat reclamanta să se adreseze D.G.F.P. Galați,

considerată singura instituție abilitată să întreprindă măsuri în materie

fiscală conform art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 86/2003 și care a încheiat

procesul-verbal de control din 8 septembrie 2004. Reclamanta-intimată a comunicat

acest proces-verbal atât către A.V.A.S., cât și către C.A.S. Galați, dar a

primit același răspuns de menținere a poziției inițiale din partea A.V.A.S.,

prin adresa nr. 24956 din 21 iunie 2005, deși procesul-verbal menționat

confirma pierderea intempestivă a eșalonării de către reclamantă. Acest ultim

răspuns a fost contestat prin acțiunea formulată la 28 iulie 2005.

Pe fondul cauzei, prima instanță a

stabilit în mod corect, pe baza raportului de expertiză, a obiecțiunilor

formulate la acest raport și a răspunsului la obiecțiuni, că reclamanta a

constituit garanția datorată în termenul de 60 de zile de la încheierea

convenției (data încheierii fiind 10 septembrie 2003, iar data achitării

garanției, 10 noiembrie 2003), plățile fiind eșalonate în cadrul unui termen de

grație de 6 luni, respectiv până la 20 martie 2004.

Potrivit art. 4 din convenție

„obligațiile curente sunt cele cu termene scadente începând cu data de 01 a

lunii următoare încheierii convenției, în speță începând cu data de 1 octombrie

2003, iar potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 40/2002 „În cazul în care debitorii

nu achită la scadență obligațiile bugetare curente, pot efectua plata acestora

în cel mult 90 zile împreună cu majorările de întârziere”, astfel că față de

aceste dispoziții legale și convenționale, intimata-reclamantă nu putea fi

sancționată la 29 octombrie 2003, deci anterior scadenței vreunei plăți, cu

pierderea valabilității eșalonării.

În conformitate cu dispozițiile

menționate și cu expertiza contabilă efectuată, rezultă că a achitat garanția

de 295 milioane lei, în termenul de 60 de zile de la data semnării convenției,

scadența obligațiilor fiind următoarea: 20 aprilie 2004 pentru obligațiile

anterioare datei de 30 aprilie 2003; 20 aprilie 2004 pentru obligațiile

aferente perioadei 1 mai 2003 – 1 octombrie 2003; 29 decembrie 2003 pentru

obligațiile aferente perioadei 1 octombrie 2003.

Pentru aceste considerente, acțiunea

a fost în mod corect admisă de instanța de fond.

În baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele C.N.A.S. București, A.V.A.S.

și C.A.S. Galați împotriva sentinței civile nr. 11/F din 29 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

martie 2009.