ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2002/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 17 august 2005, SC „A.” SA Berheci a chemat în judecată SC „A.G.W.S.” SA București, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, solicitând obligarea acestor pârâți, în solidar, la plata sumei de 519.350 RON cu titlu de despăgubiri cuvenite ca urmare a producerii evenimentului asigurat, plus dobânzile comerciale calculate în temeiul art. 43 raportat la prevederile O.G. nr. 9/2000 în cuantum de 1.586.784.478 ROL, respectiv de 158.680 (RON). De asemenea, a cerut să se constate compensată suma solicitată în raport cu debitul datorat către Ministerul Finanțelor Publice, reprezentând creanțe bugetare conform O.G.

nr. 40/2002, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2432 din 20 decembrie 2006 și-a declinat competența pentru soluționarea capătului 2 de cerere, având ca obiect constatarea compensării creanței bugetare cu suma pretinsă de reclamant cu titlu de despăgubiri, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a motivat totodată, că la termenul din 13 decembrie 2006, reclamanta a precizat că în privința capătului de cerere subsecvent, înțelege să se judece doar cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, astfel că s-a dispus disjungerea judecății acestui capăt de cerere și formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. 5234/121/2006.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 52 din 15 mai 2007 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada unei creanțe certe și lichide față de autoritatea publică pârâtă și nici a existenței în cauză a unor datorii care au caracter reciproc și rezultă din același raport juridic. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC „A.” SA Berheci. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată. Că în realitate, ea are o creanță față de bugetul de stat în sumă de 519.350 RON, reprezentând despăgubiri pentru culturile agricole calamitate și un debit în sumă de 678.030 RON cu titlu de impozite și taxe neachitate.

Întrucât există două datorii reciproce, cererea de compensare ce formează obiectul capătului 2 al acțiunii inițiale trebuia admis. Din oficiu, la termenul fixat pentru judecarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat și pus în discuția contradictorie a părților, excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați, de a soluționa în primă instanță acțiunea de față. Această excepție este întemeiată deoarece potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. fisc., prin compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Finanțelor Publice cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum deja s-a arătat, în speță, reclamanta a învestit Tribunalul Galați, cu o cerere de compensare a unei pretinse creanțe față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, în sumă de 519.350 RON, cu creanța pe care această autoritate publică o are față de ea, conform dispozițiilor O.G. nr. 40/2002. Realitatea creanței reclamantei nu a fost încă stabilită și formează obiectul unui litigiu distinct ce urmează a fi soluționat de către instanța de judecată competentă. Este însă, evident că prin efectul compensării datoriilor reciproce ale părților poate rezulta o diminuare considerabilă (sub limita de 500.000 RON) a creanței bugetare sau chiar stingerea totală a acelor datorii, împrejurare care este de natură să atragă competența materială a tribunalului ca primă instanță și nu a curții de apel cum greșit s-a considerat.

Având în vedere considerentele expuse, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d), art. 158 alin. (3), art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., precum și concluziile orale puse de reprezentanții părților în fața Înaltei Curți la termenul de astăzi, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC „A.” SA Berheci împotriva sentinței civile nr. 52 din 15 mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la Tribunalul Galați, secția comercială, spre competentă soluționare. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.