ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 octombrie 2008 reclamantul I.A.

cheamă în judecată pe pârâta SC L. SA Galați solicitând

instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate

nulitatea absolută a deciziei nr. 2 din 20 august 2008 a administratorului

unic, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 4 decembrie

2008 reclamantul invocă excepția de conexitate solicitând conexarea

cauzei la dosarul civil al Tribunalului București nr. 25005/3/2008,

instanță pe care a investit-o cu o acțiune simetrică,

împotriva aceleiași pârâte, la data de 26 iunie 2008.

Prin sentința civilă nr. 3331 din 4

decembrie 2008 Tribunalul Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială și de contencios administrativ, admite

excepția de conexitate invocată de reclamant și dispune scoaterea

de pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială și de contencios administrativ,

conexarea la dosarul civil nr. 25005/3/2008 al Tribunalului București

și înaintarea dosarului la instanța competentă, reținând în

acest sens, cu aplicarea art. 164 C. proc. civ., ca între cauza și

obiectul celor două pricini există o strânsă legătură,

ceea ce impune conexarea lor atât pentru soluționarea cu celeritate, cât

și pentru evitarea contrarietății de hotărâri.

Împotriva sentinței de mai sus pârâta

declară apel respins ca inadmisibil prin decizia nr. 35/A din 8 mai 2009 a

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială, care reține că, deși în mod greșit

instanța criticată s-a pronunțat printr-o sentință iar

nu prin încheiere, hotărârea respectivă este de fapt o încheiere

interlocutorie prin care se dispune scoaterea de pe rol a cauzei și

înaintarea dosarului spre conexare la un alt dosar, încheiere care nu poate fi

atacată decât odată cu fondul, dacă legea nu prevede altfel,

acesteia nefiindu-i aplicabile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin

aceasta nu s-a soluționat dosarul și nici nu s-a întrerupt cursul

judecății, fiind deci incidente dispozițiile art. 282 alin. (2) C.

proc. civ.

Decizia menționată,

pronunțată de instanța de apel, este atacată cu recurs

formulat de recurenta pârâtă care, cu invocarea motivelor de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea

acestuia, casarea deciziei recurente și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe sau altei instanțe de același grad.

În fundamentarea recursului său

recurenta critică instanța de apel pentru greșita aplicare a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și (3), ale art. 282

alin. (1) și (2) și ale art. 7208 C. proc. civ., dar și ale art.

255 alin. (1) C. proc. civ., întrucât menționata instanță a

ignorat că prima instanță nu a pronunțat o încheiere ci o

sentință cu toate efectele acesteia prevăzute de art. 255 alin.

(1) C. proc. civ., ca urmare a judecării unei excepții, respectiv a

excepției conexității, sentință care este supusă

apelului conform dispozițiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând recursul recurentei pârâte prin

prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu

este fondat, soluția pronunțată de instanța de apel fiind

legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 255 C. proc.

civ., invocate de recurentă, sunt numite „sentințe” hotărârile

prin care se rezolvă fondul cauzei în prima instanță, toate

celelalte hotărâri date de instanță în cursul

judecății fiind numite „încheieri”. Se poate deduce din

dispozițiile evocate că orice hotărâre pronunțată în

prima instanță care nu rezolvă fondul cauzei are efectele

juridice ale unei încheieri.

Așa cum a stabilit și instanța

de apel, din eroare prima instanță s-a pronunțat asupra

excepției de conexitate invocată de reclamant printr-o

șentință și nu – cum ar fi fost corect – printr-o

încheiere, dar dispozitivul respectivei hotărâri, prin care nu s-a

soluționat fondul cauzei, este corect întocmit, fiind acela al unei

încheieri interlocutorii prin care s-a dispus scoaterea din rol a cauzei

și înaintarea dosarului spre conexare la un alt dosar, încheiere care,

potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi

atacată decât odată cu fondul, astfel că apelul declarat de

pârâta apelantă împotriva menționatei încheieri a fost judicios

respins ca inadmisibil de către instanța criticată de recurentă.

Recursul promovat de recurenta pârâtă se

dovedește – astfel – a fi nefondat. Acesta, însă, nu poate fi

considerat inadmisibil, cum a susținut neîntemeiat reclamantul intimat

prin concluziile orale formulate de reprezentantul acestuia, față de dispozițiile

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., decizia recurată fiind dată în

apel.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta pârâtă

împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins, ca

nefondat.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., recurenta pârâtă, ca parte căzută în

pretenții, urmează a fi obligată să plătească

intimatului reclamant suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta

pârâtă SC L. SA Galați împotriva deciziei nr. 35 din 8 mai 2009 a

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială.

Obligă recurenta să

plătească intimatului I.A. suma de 2000 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2010.