ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1225 din 4 martie 2009, a admis

recursurile declarate de C.A.S. Brăila și de C.A.S. Galați, împotriva sentinței

civile nr. 47/F din 24 aprilie 2008, a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

formulată de reclamanta SC D. SA.

Pentru a hotărî astfel

Înalta Curte a reținut că, în luna octombrie 2002 SC D. SA s-a divizat prin desprinderea

din SC D. SA a societății cu răspundere limitată „B.”, aceasta din urmă preluând

o parte a datoriei la fondul de sănătate, iar ulterior, ca urmare a contractului

efectuat de C.A.S. Brăila, în vederea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 95/2003,

privind cesionarea către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a

debitelor restante și neîncasate până la 30 iunie 2003, a stabilit în sarcina acestei

societăți o obligație de plată în cuantum de 8.285.320.859 RON, astfel cum rezultă

din procesul-verbal de control din 14 noiembrie 2003, precum și din expertiza efectuată

în cauză.

A mai reținut instanța

de recurs că intimata-reclamantă nu a atacat în nici un fel actele administrativ-fiscale,

care conțin cuantumul obligației restante la fondul de asigurări, ignorând astfel

prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 95/2003 și pe cele ale art. 169 alin. (1) din

O.G. nr. 92/2003.

Pe cale de consecință,

s-a apreciat că, formulând acțiunea de chemare în judecată a pârâtelor la data de

12 aprilie 2007, reclamanta nu mai putea realiza ceea ce ar fi trebuit făcut pe

calea unei contestații la titlul ce cuprindea creanța bugetară pusă în discuție,

astfel încât, având în vedere prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003 casele de

asigurări de sănătate nu mai pot fi obligate la rectificarea soldului debitor atâta

timp cât au predat la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului soldurile

existente în evidențele lor.

Împotriva acestei decizii

s-a formulat contestație în anulare de către SC D. SA, criticând-o pentru faptul

că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., dezlegarea pricinii fiind rezultatul unei greșeli materiale.

Această greșeală se precizează

în motivele contestației în anulare, care constă în aceea că instanța de recurs

a validat punctul de vedere al Casei Județene de Sănătate Brăila, apreciind creanța

ca validă.

Contestația în anulare

este inadmisibilă și va fi respinsă.

Analizând cererea de contestație

în anulare și dispozițiile art. 318 alin.  (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție reține următoarele:

Contestația în anulare

specială fondată pe art. 318 C. proc. civ., prevede două motive pentru admisibilitate;

când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este „rezultatul unei greșeli

materiale”, și când instanța respingând sau admițând în parte recursul a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Această contestație în

anulare se fondează pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., greșeala materială

a instanței de recurs, se apreciază că ar fi fost pentru faptul că s-ar fi validat

punctul de vedere al părții adverse, care a indus Înaltei Curți ideea că acea creanță

este validă și corectă.

Din cele mai sus invocate,

respectiv prevederile art. 318 C. proc. civ., rezultă fără posibilitatea de tăgadă

că motivele contestației în anulare speciale sunt expres și limitativ enumerate

de lege. Fiind text de excepție noțiunea de greșeală materială trebuie interpretată

restrictiv, legea având în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, acelea

pe care instanța le-a făcut prin confundarea unor elemente importante.

Nu poate fi greșeală materială

în sensul textului mai sus invocat decât aceea esențială care poate determina o

soluție eronată a instanței.

În speță, prin decizia

atacată Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat toate motivele de recurs

pe larg, argumentându-și soluția în fapt și în drept, astfel încât nu se poate aprecia

că în speță suntem în prezența dispozițiilor referitoare la „greșeala materială”

astfel cum este definitivă de art. 318 teza I C. proc. civ.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată

de SC D. SA, ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC D. SA Galați împotriva deciziei nr. 1225 din 4 martie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.