ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3849/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1) Cererea de chemare în judecată Prin contestația înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta SC O. SRL Brăila a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila solicitând anularea Deciziei 163 din 25 august 2008, a Deciziei de impunere nr. 124548 din 23 mai 2007, a Raportului de inspecție fiscală nr. 124547 din 23 mai 2007 și a Dispoziției de măsuri nr. 124575 din 24 mai 2007 emise de pârâtă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a contestat actele administrativ fiscale ale pârâtei privind obligații de plată în sumă de 589.173,04 RON, din care impozit pe profit 18.501,04 RON, accesorii de 10.599 RON, TVA de 449.752 RON și accesorii de 110.321 RON, având în vedere că organul constatator nu a analizat toate înscrisurile prezentate de reclamantă, că nu a considerat unele cheltuieli ca fiind aferente obiectului de activitate, că nu au fost avute în vedere pierderile economice.

A mai arătat că a efectuat deplasări internaționale a căror cheltuieli erau deductibile fiscal și nu au fost considerate în acest mod de pârâtă, că nu datorează impozit pe obiectele de inventar aflate în dotarea punctului de lucru, că achizițiile au legătură cu obiectul de activitate și sunt deductibile fiscal, că avansurile pentru mărfuri au rămas neregularizate, furnizorii neachitând obligațiile contractuale, caz în care nu se poate calcula TVA și că deducerea de TVA pe o factură a unei societăți neplătitoare de TVA s-a făcut din eroare, necunoscându-se că aceasta nu este plătitoare de TVA.

2. Hotărârea curții de apel Prin Decizia 163 din 25 august 2008 s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma totală de 585.525 RON din care 449.752 RON (357.123 + 10.084 + 72.018 + 10.527) reprezentând TVA, 110.321 RON (59.514 + 3.909 + 44.034 + 2.864) reprezentând accesorii aferente TVA, 16.499,04 RON (8.543,52 + 3.569,28 + 3.702,88 + 683,36) reprezentând impozit pe profit și 8.953 (6.490 + 1.933 + 262 + 268) reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit. Prin Sentința nr. 139 din 28 ianuarie 2010, Tribunalul Brăila a admis acțiunea reclamantei și în consecință a anulat în parte decizia de impunere fiscală și actele administrative anterioare. Hotărârea tribunalului a fost recurată, iar prin Decizia nr. 2293/2010, Curtea de Apel Galați a admis recursul pârâtei, a casat hotărârea tribunalului și a reținut cauza pentru judecata în fond, ca instanță competentă material.

Prin Sentința nr. 297 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de SC O. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila; A anulat în parte Decizia nr. 163 din 25 august 2008 și actele administrative fiscale anterioare după cum urmează: obligația de plată a sumei 357.123 RON reprezentând TVA și suma de 59.514 RON accesorii aferente acestei sume va fi redusă rămânând de plată suma de 2.427 RON TVA suplimentar și 1.034 RON accesorii aferente acesteia. A fost înlăturată obligația de plată a sumei de 8.543,52 RON cu titlu de impozit pe profit și accesoriile de 6.490 RON, a sumelor de 3.569,28 RON plus 3.702,88 RON, cu titlu de impozit de profit și accesorii de 1.933 plus 262 RON.

Pentru suma de 72.018 RON TVA aferentă avansurilor plătite de furnizori și accesorii de 44.034 RON, obligația de plată se va realiza după emiterea facturii fiscale de către furnizor și stornării avansului de către acesta.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că în cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă, iar din concluziile raportului întocmit, rezultă că organul fiscal a reținut în mod greșit că reclamanta datorează cu titlu de TVA suplimentar suma de 357.123 RON și accesorii în sumă de 59.514 RON, întrucât din Contractul nr. 231 din 7 aprilie 2006, cu perioada de valabilitate 30 octombrie 2006, rezultă că poate fi reținută cu titlu de TVA suplimentar și accesorii doar suma de 2.427 RON și, respectiv, 1.034 RON (2.427 x 0,1% x 426). S-a mai concluzionat de către expert că este neîntemeiată stabilirea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 8.543,52 RON și accesorii în sumă de 6.490 RON, întrucât majorarea veniturilor din variația stocurilor a fost făcută eronat, fără să se finalizeze raționamentul economic prin închiderea corectă a conturilor de venituri și cheltuieli.

Expertul a considerat că este neîntemeiată și majorarea impozitului pe profit aferent anului 2006 și 2007 cu suma de 7.272,16 RON și accesorii în suma de 2.195 RON, întrucât nu au fost considerate deductibile cheltuielile de deplasare din anul 2006 și 2007 în sumă de 45.451 RON deoarece acestea vor genera venituri viitoare. De asemenea, s-a concluzionat că suma de 72.018 RON reprezentând TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor este deductibilă fiscal, până la data emiterii facturii fiscale de către furnizor și a stornării avansului de către acesta. Întrucât societatea SC P. SRL Galați nu este plătitoare de TVA, impunerea sumei de 10.527 RON și accesorii în sumă de 2.864 RON a fost stabilită corect, a concluzionat expertul.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză, Curtea a constatat că o parte din sumele reținute de organul fiscal sunt deductibile, mai puțin suma de 10.527 RON și accesorii în sumă de 2.864 RON, motivat de faptul că SC P. SRL Galați nu este plătitoare de TVA. Astfel, suma datorată de reclamantă reprezentând TVA și accesorii, aferentă Contractului de vânzare nr. 231 din 7 aprilie 2006, cu perioada de valabilitate 30 octombrie 2006, este de 2.427 RON și respectiv 1.034 RON. Cât privește stabilirea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 8.543,52 RON și accesorii în sumă de 6.490 RON, aceasta s-a făcut eronat fără a se finaliza raționamentul economic prin închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.

A mai constatat Curtea că reținerea ca nedeductibile a cheltuielilor de deplasare din anii 2006 și 2007 nu este corectă, întrucât aceste deplasări s-au făcut pentru studierea pieței, participarea la târguri și expoziții, cheltuieli ce vor genera venituri viitoare. Cât privește suma de 72.018 RON, reprezentând TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor, este deductibilă fiscal până la data emiterii facturii fiscale de către furnizor și a stornării avansului de către acesta. II. Instanța de recurs 1. Criticile pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: - prima instanță nu a prezentat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea asupra soluției pronunțate, trimiterea la raportul de expertiză întocmit în cauză, neacoperind exigențele art. 261 alin. (5) C. proc.

civ.; - nu s-a acordat cuvântul asupra obiecțiunilor formulate de recurentă, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora, în sensul admiterii sau respingerii lor.

- în privința TVA în valoare de 72.018 RON și a accesoriilor în valoare de 44.034 RON, instanța a pronunțat o soluție contradictorie, în dispozitiv precizând că „obligația de plată se va realiza după emiterea facturii finale de către furnizor și stornării avansului de către acesta” deși nici contestatoarea în contestație nu a precizat că bunurile nu au fost livrate, fiind vorba de producția agricolă din perioada 2005 - 2007 facturile finale fiind emise deja de furnizori, dar nu au fost regularizate de aceștia până la efectuarea inspecției fiscale din 11 martie - 23 mai 2008, soluția din dispozitiv fiind contradictorie; - Curtea de Apel Galați nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, deoarece s-au contestat obligații fiscale în valoare de 585.525,04 RON, iar în dispozitiv instanța s-a pronunțat asupra obligațiilor însumând 557.189,68 RON.

- S-au aplicat greșit prevederile art. II din Legea nr. 343/2006 relativ la art. 161 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, recurenta reluând argumentele și temeiul legal pentru fiecare sumă reținută ca datorată de intimată, pentru care instanța nu a prezentat niciun argument propriu care să justifice admiterea acțiunii. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Sentința recurată este motivată prin trimitere la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Ș.A.P.

la Tribunalul Brăila, fără ca instanța, care nu avea competență să soluționeze cauza, conform Deciziei nr. 2293/2011 a Curții de Apel Galați se prezintă motivele de drept care i-au format convingerea asupra soluției pronunțate, încălcându-se astfel exigențele art. 261 alin. (5) C. proc. civ., deoarece nu s-au arătat dispozițiile legale încălcate de organele fiscale privind obligațiile stabilite suplimentar în sarcina intimatei - reclamante. Nu s-au analizat în niciun fel susținerile și argumentele pârâtei din întâmpinarea depusă la dosar fond, nefiind dezbătute nici obiecțiunile acesteia la raportul de expertiză, asupra cărora instanța a omis să se pronunțe nerespecându-se astfel, formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. sub sancțiunea nulității. În privința TVA în valoare de 72.018 RON și accesorie de 44.034 RON motivarea instanței este contradictorie, în dispozitiv precizându-se că „obligația de plată se va realiza după emiterea facturii finale de către furnizor și stornării avansului de către acesta” deși era vorba de neacordarea dreptului de deducere a TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor în scopul achiziționării producției agricole, iar furnizorii au facturat producția agricolă din anii 2005, 2006 și 2007 fără însă să storneze avansurile facturate până la data efectuării inspecției fiscale (11 martie - 23 mai 2008). Deși intimata-reclamantă a contestat toate obligațiile fiscale suplimentare reținute în sarcina sa de organele fiscale, în valoare de 589.173,04 RON, prin dispozitivul sentinței atacate, instanța s-a pronunțat numai asupra obligațiilor fiscale suplimentare în valoare de 557189,68 RON.

3. Soluția instanței de recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, urmând a se analiza cu ocazia rejudecării, toate celelalte susțineri ale pârâtei din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila împotriva Sentinței nr. 297 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ