ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3849/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

1) Cererea de chemare în judecată

Prin contestația înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului Brăila, reclamanta SC O. SRL Brăila a chemat în judecată

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila solicitând anularea

Deciziei 163 din 25 august 2008, a Deciziei de impunere nr. 124548 din 23 mai

2007, a Raportului de inspecție fiscală nr. 124547 din 23 mai 2007 și a

Dispoziției de măsuri nr. 124575 din 24 mai 2007 emise de pârâtă.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a contestat actele administrativ fiscale ale pârâtei

privind obligații de plată în sumă de 589.173,04 RON, din care impozit pe

profit 18.501,04 RON, accesorii de 10.599 RON, TVA de 449.752 RON și accesorii

de 110.321 RON, având în vedere că organul constatator nu a analizat toate

înscrisurile prezentate de reclamantă, că nu a considerat unele cheltuieli ca

fiind aferente obiectului de activitate, că nu au fost avute în vedere

pierderile economice.

A mai arătat că a

efectuat deplasări internaționale a căror cheltuieli erau deductibile fiscal și

nu au fost considerate în acest mod de pârâtă, că nu datorează impozit pe

obiectele de inventar aflate în dotarea punctului de lucru, că achizițiile au

legătură cu obiectul de activitate și sunt deductibile fiscal, că avansurile

pentru mărfuri au rămas neregularizate, furnizorii neachitând obligațiile

contractuale, caz în care nu se poate calcula TVA și că deducerea de TVA pe o

factură a unei societăți neplătitoare de TVA s-a făcut din eroare,

necunoscându-se că aceasta nu este plătitoare de TVA.

de apel

Prin Decizia 163 din

25 august 2008 s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma totală de

585.525 RON din care 449.752 RON (357.123 + 10.084 + 72.018 + 10.527)

reprezentând TVA, 110.321 RON (59.514 + 3.909 + 44.034 + 2.864) reprezentând

accesorii aferente TVA, 16.499,04 RON (8.543,52 + 3.569,28 + 3.702,88 + 683,36)

reprezentând impozit pe profit și 8.953 (6.490 + 1.933 + 262 + 268)

reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit.

Prin Sentința nr. 139

din 28 ianuarie 2010, Tribunalul Brăila a admis acțiunea reclamantei și în

consecință a anulat în parte decizia de impunere fiscală și actele

administrative anterioare.

Hotărârea

tribunalului a fost recurată, iar prin Decizia nr. 2293/2010, Curtea de Apel

Galați a admis recursul pârâtei, a casat hotărârea tribunalului și a reținut

cauza pentru judecata în fond, ca instanță competentă material.

Prin Sentința nr. 297

din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal a admis contestația formulată de SC O. SRL, în contradictoriu cu

intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila;

A anulat în parte

Decizia nr. 163 din 25 august 2008 și actele administrative fiscale anterioare

după cum urmează: obligația de plată a sumei 357.123 RON reprezentând TVA și

suma de 59.514 RON accesorii aferente acestei sume va fi redusă rămânând de

plată suma de 2.427 RON TVA suplimentar și 1.034 RON accesorii aferente

acesteia.

A fost înlăturată

obligația de plată a sumei de 8.543,52 RON cu titlu de impozit pe profit și

accesoriile de 6.490 RON, a sumelor de 3.569,28 RON plus 3.702,88 RON, cu titlu

de impozit de profit și accesorii de 1.933 plus 262 RON.

Pentru suma de 72.018

RON TVA aferentă avansurilor plătite de furnizori și accesorii de 44.034 RON,

obligația de plată se va realiza după emiterea facturii fiscale de către

furnizor și stornării avansului de către acesta.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că în cauză a fost administrată proba cu

expertiza contabilă, iar din concluziile raportului întocmit, rezultă că

organul fiscal a reținut în mod greșit că reclamanta datorează cu titlu de TVA

suplimentar suma de 357.123 RON și accesorii în sumă de 59.514 RON, întrucât

din Contractul nr. 231 din 7 aprilie 2006, cu perioada de valabilitate 30

octombrie 2006, rezultă că poate fi reținută cu titlu de TVA suplimentar și

accesorii doar suma de 2.427 RON și, respectiv, 1.034 RON (2.427 x 0,1% x 426).

S-a mai concluzionat

de către expert că este neîntemeiată stabilirea unui impozit pe profit

suplimentar în sumă de 8.543,52 RON și accesorii în sumă de 6.490 RON, întrucât

majorarea veniturilor din variația stocurilor a fost făcută eronat, fără să se

finalizeze raționamentul economic prin închiderea corectă a conturilor de

venituri și cheltuieli.

Expertul a considerat

că este neîntemeiată și majorarea impozitului pe profit aferent anului 2006 și

2007 cu suma de 7.272,16 RON și accesorii în suma de 2.195 RON, întrucât nu au

fost considerate deductibile cheltuielile de deplasare din anul 2006 și 2007 în

sumă de 45.451 RON deoarece acestea vor genera venituri viitoare.

De asemenea, s-a

concluzionat că suma de 72.018 RON reprezentând TVA aferentă avansurilor

plătite furnizorilor este deductibilă fiscal, până la data emiterii facturii

fiscale de către furnizor și a stornării avansului de către acesta.

Întrucât societatea

SC P. SRL Galați nu este plătitoare de TVA, impunerea sumei de 10.527 RON și

accesorii în sumă de 2.864 RON a fost stabilită corect, a concluzionat expertul.

Din analiza

materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză,

Curtea a constatat că o parte din sumele reținute de organul fiscal sunt

deductibile, mai puțin suma de 10.527 RON și accesorii în sumă de 2.864 RON,

motivat de faptul că SC P. SRL Galați nu este plătitoare de TVA.

Astfel, suma datorată

de reclamantă reprezentând TVA și accesorii, aferentă Contractului de vânzare

nr. 231 din 7 aprilie 2006, cu perioada de valabilitate 30 octombrie 2006, este

de 2.427 RON și respectiv 1.034 RON.

Cât privește

stabilirea unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 8.543,52 RON și

accesorii în sumă de 6.490 RON, aceasta s-a făcut eronat fără a se finaliza

raționamentul economic prin închiderea conturilor de venituri și cheltuieli.

A mai constatat

Curtea că reținerea ca nedeductibile a cheltuielilor de deplasare din anii 2006

și 2007 nu este corectă, întrucât aceste deplasări s-au făcut pentru studierea

pieței, participarea la târguri și expoziții, cheltuieli ce vor genera venituri

viitoare.

Cât privește suma de

72.018 RON, reprezentând TVA aferentă avansurilor plătite furnizorilor, este

deductibilă fiscal până la data emiterii facturii fiscale de către furnizor și

a stornării avansului de către acesta.

II. Instanța de

recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, care

a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:

- prima instanță nu a

prezentat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea asupra

soluției pronunțate, trimiterea la raportul de expertiză întocmit în cauză,

neacoperind exigențele art. 261 alin. (5) C. proc. civ.;

- nu s-a acordat

cuvântul asupra obiecțiunilor formulate de recurentă, iar instanța nu s-a

pronunțat asupra acestora, în sensul admiterii sau respingerii lor.

- în privința TVA în

valoare de 72.018 RON și a accesoriilor în valoare de 44.034 RON, instanța a

pronunțat o soluție contradictorie, în dispozitiv precizând că „obligația de

plată se va realiza după emiterea facturii finale de către furnizor și

stornării avansului de către acesta” deși nici contestatoarea în contestație nu

a precizat că bunurile nu au fost livrate, fiind vorba de producția agricolă

din perioada 2005 - 2007 facturile finale fiind emise deja de furnizori, dar nu

au fost regularizate de aceștia până la efectuarea inspecției fiscale din 11

martie - 23 mai 2008, soluția din dispozitiv fiind contradictorie;

- Curtea de Apel

Galați nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, deoarece s-au

contestat obligații fiscale în valoare de 585.525,04 RON, iar în dispozitiv

instanța s-a pronunțat asupra obligațiilor însumând 557.189,68 RON.

- S-au aplicat greșit

prevederile art. II din Legea nr. 343/2006 relativ la art. 161 alin. (15) din

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, recurenta reluând argumentele și

temeiul legal pentru fiecare sumă reținută ca datorată de intimată, pentru care

instanța nu a prezentat niciun argument propriu care să justifice admiterea

acțiunii.

Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este afectată legalitatea și temeinicia

acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Sentința recurată

este motivată prin trimitere la raportul de expertiză efectuat în cauză de

expert Ș.A.P. la Tribunalul Brăila, fără ca instanța, care nu avea competență

să soluționeze cauza, conform Deciziei nr. 2293/2011 a Curții de Apel Galați se

prezintă motivele de drept care i-au format convingerea asupra soluției

pronunțate, încălcându-se astfel exigențele art. 261 alin. (5) C. proc. civ.,

deoarece nu s-au arătat dispozițiile legale încălcate de organele fiscale

privind obligațiile stabilite suplimentar în sarcina intimatei - reclamante.

Nu s-au analizat în

niciun fel susținerile și argumentele pârâtei din întâmpinarea depusă la dosar

fond, nefiind dezbătute nici obiecțiunile acesteia la raportul de expertiză,

asupra cărora instanța a omis să se pronunțe nerespecându-se astfel, formele de

procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sub sancțiunea

nulității.

În privința TVA în

valoare de 72.018 RON și accesorie de 44.034 RON motivarea instanței este

contradictorie, în dispozitiv precizându-se că „obligația de plată se va

realiza după emiterea facturii finale de către furnizor și stornării avansului

de către acesta” deși era vorba de neacordarea dreptului de deducere a TVA

aferentă avansurilor plătite furnizorilor în scopul achiziționării producției

agricole, iar furnizorii au facturat producția agricolă din anii 2005, 2006 și

2007 fără însă să storneze avansurile facturate până la data efectuării

inspecției fiscale (11 martie - 23 mai 2008).

Deși

intimata-reclamantă a contestat toate obligațiile fiscale suplimentare reținute

în sarcina sa de organele fiscale, în valoare de 589.173,04 RON, prin

dispozitivul sentinței atacate, instanța s-a pronunțat numai asupra obligațiilor

fiscale suplimentare în valoare de 557189,68 RON.

de recurs

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul pârâtei, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare, urmând a se analiza cu ocazia rejudecării, toate celelalte

susțineri ale pârâtei din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila împotriva Sentinței

nr. 297 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ