ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1276/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de S.C. „S” SA   împotriva sentinței

civile nr.1258 din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel București –

Secția contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu

reprezentate de consilierul juridic V.C.S., lipsind recurentul-pârât SC „S” SA.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic V.C.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Reprezentanta

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus

concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței

atacate ca fiind legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2001 reclamanta SC „S”

SA  a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, să

se dispună restituirea de la bugetul statului suma de 240.585.914 lei ce a

fost încasată necuvenit prin procesul verbal încheiat la data de 23

aprilie 1999 de către D.G.F.P. Giurgiu.

În

motivarea cererii reclamanta a arătat că organele de control

financiar prin procesul-verbal din 23.04.1999 au constatat că în

bilanțul contabil pe anul 1998 nu au fost înregistrate unele cheltuieli

nedeductibile în sumă de 538.601.005 lei reprezentând majorări de

întârziere pentru neplata în termen a taxei pe valoare adăugată.

Pentru

aceste sume organul de control a calculat un impozit pe profit suplimentar în

sumă de 204.668.384 lei și majorări de întârziere în valoare de

142.220.426 lei.

Din

suma datorată, pârâta D.G.F.P. Giurgiu a luat din contul reclamantei suma

de 240.585.914 lei reprezentând impozitul pe profit calculat și 35.917.530

lei din majorări de întârziere.

Reclamanta

a criticat actul de control al D.G.F.P. Giurgiu arătând că suma ce

i-a fost retrasă din cont reprezintă o plată necuvenită.

La

data de 8 februarie 2001 a solicitat Direcției Generale a Finanțelor

Publice Giurgiu o reverificare, în vederea înapoierii sumei, cerere la care nu

a primit răspuns.

Reclamanta

a arătat că nu a efectuat procedura administrativ

jurisdicțională conform art.2-7 din Legea nr.105/1997 întrucât

aceasta  a fost declarată neconstituțională prin Decizia

Curții Constituționale nr. 208 din 25 octombrie 2000, iar prin art.12

alin. 13 din Legea nr. 105/1997 s-a abrogat art.28 alin.1-4 și 6 din

Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit.

Prin

întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Giurgiu a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii reclamantei, în sensul că nu a

efectuat procedura jurisdicțională invocând dispozițiile art.3

din Legea nr. 29/1990 cu referire la Legea nr.105/1997 așa cum a fost

modificată prin O.U.G. nr.13/1999.

Curtea

de Apel București – Secția contencios administrativ prin

sentința civilă nr.1528 din 14 noiembrie 2001 a admis excepția

inadmisibilității acțiunii invocate de D.G.F.P.Giurgiu și a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru

a soluționa astfel, instanța de fond a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției

prevăzută de legea specială la care se raportează și

prevederile legii organice, art.3 din Legea nr. 29/1990, susținerile

reclamantei privitoare la art.26 din O.G. nr. 70/1994 republicată, neavând

relevanța ca și procedura prealabilă administrativ jurisdicțională,

întrucât prevederile art.2-7 din Legea nr.105/1997 nu au fost declarate

neconstituționale decât prin Decizia nr.208 din 25.10.2000 a Curții

Constituționale iar controlul a avut loc la data de 13.04.1999.

Considerând

hotărârea nelegală și netemeinică a declarat recurs S.C. „S”

SA.

În

motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că nu a

observat că i s-au luat din cont suma de 240.585.914 lei, decât

după    ce art.2-7 din Legea nr.105/1997, erau declarate

neconstituționale,   cu toate că, odată declarate neconstituționare

acestea sunt neconstituționale „ab initio” și deci la data deSeririi

erorii nu i se mai poate pretinde a se conforma.

Recursul

este nefondat.

Prin

procesul verbal de control încheiat la data de 23 aprilie 1999 organele de

control din cadrul D.G.F.P. Giurgiu au costatat că în bilanțul

contabil pe anul 1998 nu au fost înregistrate unele cheltuieli nedeductibile,

în sumă de 538.601.005 lei reprezentând majorări de întârziere pentru

neplata în termen a taxei pe valoarea adăugată calculată prin

actele de control încheiate în anul 1998 de organele de control ale D.G.F.P.

Giurgiu și ale Administrației Financiare Giurgiu, sume pentru care a

fost calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 204.668.384 lei

și majorări de întârziere aferente, în sumă de 142.220.426 lei

totalizând suma de 346.888.810 lei.

Astfel,

societatea datora un impozit pe profit suplimentar în valoare de 204.668.384

lei și majorări de întârziere de 304.123.768 lei, pe care le-a

achitat.

După

ce sumele au fost achitate la bugetul statului, reclamanta a apreciat că

suma de 240.585.914 lei nu o datora  și a cerut restituirea ei.

Potrivit

art.3 din Legea nr.29/1990 cererile privitoare la stabilirea și

scăderea impozitelor și a taxelor, precum și a amenzilor

prevăzute în legile de impozite și taxe se rezolvă de către

organele prevăzute de legea specială și în condițiile

stabilite de aceasta.

În

speță, legea specială, Legea nr.105/1997 pentru

soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor

asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de

impunere ale organelor Ministerului Finanțelor Publice, modificate prin

O.G. nr. 13/1999, stabilește care sunt căile de atac administrative

pentru cei nemulțumiți de măsurile dispuse prin procesele verbale

de control ale Ministerului Finanțelor iar împotriva deciziei emise de

Ministerul Finanțelor, ca urmare a soluționării plângerii, se

poate face acțiune la instanța de judecată.

Reclamanta

nu a depus reclamațiile administrative prealabile pentru a solicita

anularea măsurilor dispuse prin procesul verbal de control încheiat la

data de 23 aprilie 1999, motivând că a fost în eroare, deși procesul

verbal semnat de conducerea societății, face mențiunea că

eventualele obiecțiuni se depun conform Legii nr.105/1997 în termen de 5

zile lucrătoare de la data comunicării la Direcția Controlului

Financiar Fiscal Giurgiu.

Existența

unei jurisdicții administrative deschise pentru contestarea

legalității unui act administrativ obligă persoana

vătămată în dreptul sau interesul său legitim să se adresese,

mai întâi, jurisdicției respective.

Se

constată deci că, în mod judicios, instanța de fond a

reținut    că reclamanta nu a efectuat procedura administrativ

jurisdicțională prevăzută de Legea nr.105/1997 cu

modificările ulterioare, că nu a îndeplinit condițiile cerute de

art.3 din Legea nr.29/1990 și că în speță, nu au fost

încălcate drepturile reclamantei consfințite prin art.21 și

art.48 din Constituție.

În

consecință, motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează

să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.C. „S” SA împotriva sentinței civile nr.1258 din 14

noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.