ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6121/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 878 din 28 iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 22 ani închisoare, formulată de condamnatul M.D.M. deținut în Penitenciarul Jilava. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petiționarul nu a făcut dovada unor împrejurări speciale, apărute după începerea executării pedepsei care să aibă consecințe grave pentru familia sa, așa cum prevăd dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 612/ A din 19 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, motivând că pentru considerentele reținute de instanța de fond, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu este întemeiată.

Împotriva menționatelor hotărârii, același condamnat a declarat recurs, susținând că cele două instanțe au apreciat în mod greșit situația grea în care se află familia sa, care ar justifica întreruperea executării pedepsei. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. Din cuprinsul anchetei sociale aflată la dosar rezultă că mama condamnatului, în vârstă de 66 ani, este pensionară, iar imobilul în care a locuit a fost înstrăinat, în prezent aceasta fiind mutată în orașul Constanța.

Cum motivul invocat de condamnat nu se încadrează printre împrejurările speciale la care se referă textele de lege citate în mod just cele două instanțe au apreciat că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată în cauză nu este întemeiată. În consecință, recursul declarat de condamnatul M.D.M. nefiind fondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D.M. împotriva deciziei penale nr. 612/ A din 19 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2004.