ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 633/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1064

din 7 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins,

ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de

condamnatul M.M. din Penitenciarul Jilava.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că situația invocată de petiționar fiind anterioară

încarcerării acestuia, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 707 din 1 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului, motivând că întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de

maximum 3 luni, nu ar putea îmbunătăți situația materială a familiei

condamnatului.

Împotriva menționatelor

hotărâri, același condamnat a declarat recurs, susținând că cele două instanțe

au apreciat în mod greșit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de

lege pentru întreruperea executării pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 453 lit. c),

raportat la art. 455 C. proc. pen., instanța poate dispune întreruperea

executării pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de cel mult 3 luni și numai o

singură dată când, din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează.

Din cuprinsul referatului de

anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că membrii familiei condamnatului

sunt apți de muncă și realizează venituri necesare pentru a-și asigura

existența.

Întrucât situația familială

a petentului nu justifică necesitatea întreruperii executării pedepsei, în mod

corect, cele două instanțe au apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile

cerute de dispozițiile procedurale menționate, situație în care recursul

declarat de condamnat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr.

707 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.