ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1508/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Petiționarul condamnat M.I., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă, aplicată prin sentința penală nr. 314/2001 de către Tribunalul București, s-a adresat acestei instanțe ca fiind competentă cu cerere de întreruperea executării pedepsei pe motive familiale. S-a arătat că, la data arestării sale, soția a părăsit cei doi copii minori, care au rămas în grija tatălui său în vârstă de 70 de ani și care locuiește într-o casă dărâmată și are un venit foarte mic, astfel că familia sa, se află într-o împrejurare specială, iar neîntreruperea executării pedepsei ar avea consecințe grave asupra acesteia.

S-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului și față de conținutul acesteia și de lucrările de la dosar, Tribunalul București, secția a II-a penală, a pronunțat sentința penală nr. 1535 din 7 decembrie 2004, prin care a respins cererea petiționarului condamnat ca fiind nefondată, întrucât nu sunt întrunite cerințele de la art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. S-a arătat în sentință că cele susținute de către petiționar nu constituie împrejurări speciale, în plus acesta nu are nici un copil care să se afle în întreținerea părinților săi. Potrivit dispozițiilor art. 362 și art. 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel, pe motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că, deși sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei, motivat de situația locativă dificilă a familiei, a lipsei posibilităților financiare, iar între timp i-a decedat și mama, în mod nejustificat i s-a respins cererea. Curtea de Apel București, a examinat apelul declarat de condamnat, în raport de susținerile acestuia, de actele și dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 1/ A din 5 ianuarie 2005, a fost respins apelul ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, conformă cu probatoriul de la dosar. În temeiul art. 385 3 C. proc. pen., în termen legal, condamnatul a declarat recurs invocând aceleași motive ca și în apel. Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, de actele și dovezile de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie, situație în care executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și o singură dată.

Din conținutul anchetei sociale, efectuată la domiciliul condamnatului de către Primăria Voluntari, județul Ilfov, rezultă că tatăl recurentului este decedat iar mama este în vârstă de 62 de ani, nu are nici un fel de venit, este grav bolnavă și internată la Spitalul Colentina și căsătorită cu I.M., care are o pensie de 2.700.000 lei. Împreună cu aceștia mai locuiește bunica maternă în vârstă de 86 de ani, pensionară, nevăzătoare într-un imobil compus din 4 camere și într-o stare avansată de degradare. Cu ocazia dezbaterilor, recurentul a depus copia unui certificat de deces din care rezultă că mama sa a decedat la data de 20 decembrie 2004. În raport de lucrările de la dosar, de hotărârile pronunțate în cauză, se constată că instanțele au interpretat în mod just dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 C. proc.

pen., în sensul că familia condamnatului nu se află într-o împrejurare specială ca cea prevăzută în text, astfel că, în conformitate cu această dispoziție a respins cererea condamnatului ca fiind nefondată. Desigur că familia condamnatului respectiv, mama care a și decedat și bunica, s-au confruntat cu o situație grea financiară, locativă și de sănătate, însă această stare de fapt exista și înainte de începerea executării pedepsei și aceasta nu se poate ameliora prin întreruperea executării pedepsei condamnatului pe o perioadă de 3 luni și o singură dată, fiind de durată. În consecință, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanțele pronunțând hotărâri legale și temeinice.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I., împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 5 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2005.