ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 iunie 2002, SC M. SA Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș, să se dispună anularea deciziei nr. 52 din 10 mai 2002, emisă de pârâtă, a procesului-verbal încheiat la data de 22 martie 2002 și exonerarea de la plată a sumei de 588.2002.392 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente T.V.A., impozitului pe venitul din salarii, Fondului special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap și Fondului special de susținere a învățământului de stat. Tribunalul Maramureș, prin sentința nr. 2706 din 31 octombrie 2002, a respins acțiunea, cu motivarea că majorările și penalitățile de întârziere nu constituie dobânzi sau cheltuieli, astfel că nu există interdicție legală de a fi adăugate creanțelor societății comerciale reclamante aflată în reorganizare.

Prin decizia nr. 337 din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul reclamantei și pe fond, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 52 din 10 mai 2002, emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș și a procesului-verbal încheiat la 22 martie 2002, de Direcția de Control Fiscal Maramureș. Instanța de recurs a reținut că reclamanta se află în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 64/1995, astfel încât majorările de întârziere și penalitățile aferente obligațiilor bugetare nu pot fi adăugate la creanțele anterioare, conform O.G. nr. 38/2002, prin care au fost modificate prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995.

Procurorul general a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 337 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, considerând că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a arătat în recursul în anulare declarat că instanța de recurs nu a ținut seama de prevederile art. 1 din O.G. nr. 11/1996, modificată prin O.G. nr. 26/2001 și de O.G. nr. 53/1997, în vigoare la data efectuării actului de control, precum și de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995. Totodată, că dispozițiile O.G. nr. 38/2002, nu erau aplicabile în cauză, față de perioada supusă controlului, respectiv, 1 ianuarie 2001 - 31 ianuarie 2002. Recursul în anulare este întemeiat.

În materia creanțelor bugetare se aplicau în perioada supusă controlului, mai sus menționată, prevederile legii speciale - O.G. nr. 11/1996, cu modificările ulterioare, aceste prevederi constituind o derogare de la dreptul comun în materie de reorganizare judiciară, în raport cu care primează. Decizia instanței de recurs este nelegală, întrucât s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995, deși actul normativ potrivit căruia se executau creanțele bugetare la data efectuării controlului, îl constituia O.G. nr. 11/1996, modificată prin O.G. nr. 53/1997 și O.G. nr. 26/2001. De altfel, art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, prevede că „nu vor fi supuse verificării, creanțele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale datorate bugetului de stat sau celui local, și care sunt supuse legilor specifice”.

O.G. nr. 38/2002, menționată de instanța de recurs, în decizia atacată cu recurs în anulare, nu se aplică în cauză, fiind publicată în Monitorul Oficial al României la data de 2 februarie 2002, ulterior perioadei supusă controlului, respectiv, 1 ianuarie 2001 - 31 ianuarie 2002. Așa fiind, prin admiterea recursului în anulare, se va casa decizia atacată și se va respinge recursul declarat de societatea reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2706 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 337 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge recursul declarat de SC M. SA Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 2706 din 31 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Maramureș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.