ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2005

Asupra recursului în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 7 iunie 2002, SC M. SA Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș, să se dispună anularea

deciziei nr. 52 din 10 mai 2002, emisă de pârâtă, a procesului-verbal încheiat

la data de 22 martie 2002 și exonerarea de la plată a sumei de 588.2002.392

lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente T.V.A.,

impozitului pe venitul din salarii, Fondului special de solidaritate socială

pentru persoanele cu handicap și Fondului special de susținere a învățământului

de stat.

Tribunalul Maramureș, prin

sentința nr. 2706 din 31 octombrie 2002, a respins acțiunea, cu motivarea că

majorările și penalitățile de întârziere nu constituie dobânzi sau cheltuieli,

astfel că nu există interdicție legală de a fi adăugate creanțelor societății

comerciale reclamante aflată în reorganizare.

Prin decizia nr. 337 din 26

februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis recursul reclamantei și pe fond, a admis acțiunea, a

dispus anularea deciziei nr. 52 din 10 mai 2002, emisă de către Direcția

Generală a Finanțelor Publice Maramureș și a procesului-verbal încheiat la 22

martie 2002, de Direcția de Control Fiscal Maramureș.

Instanța de recurs a reținut

că reclamanta se află în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr.

64/1995, astfel încât majorările de întârziere și penalitățile aferente

obligațiilor bugetare nu pot fi adăugate la creanțele anterioare, conform O.G. nr.

38/2002, prin care au fost modificate prevederile art. 37 din Legea nr.

64/1995.

Procurorul general a

declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 337 din 26 februarie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, considerând

că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat în recursul în

anulare declarat că instanța de recurs nu a ținut seama de prevederile art. 1

din O.G. nr. 11/1996, modificată prin O.G. nr. 26/2001 și de O.G. nr. 53/1997,

în vigoare la data efectuării actului de control, precum și de art. 90 alin.

(2) din Legea nr. 64/1995, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 37

din Legea nr. 64/1995. Totodată, că dispozițiile O.G. nr. 38/2002, nu erau

aplicabile în cauză, față de perioada supusă controlului, respectiv, 1 ianuarie

2001 - 31 ianuarie 2002.

Recursul în anulare este

întemeiat.

În materia creanțelor

bugetare se aplicau în perioada supusă controlului, mai sus menționată,

prevederile legii speciale - O.G. nr. 11/1996, cu modificările ulterioare,

aceste prevederi constituind o derogare de la dreptul comun în materie de

reorganizare judiciară, în raport cu care primează.

Decizia instanței de recurs

este nelegală, întrucât s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 37 din

Legea nr. 64/1995, deși actul normativ potrivit căruia se executau creanțele

bugetare la data efectuării controlului, îl constituia O.G. nr. 11/1996,

modificată prin O.G. nr. 53/1997 și O.G. nr. 26/2001.

De altfel, art. 90 alin. (2)

din Legea nr. 64/1995, prevede că „nu vor fi supuse verificării, creanțele

izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale datorate

bugetului de stat sau celui local, și care sunt supuse legilor specifice”.

O.G. nr. 38/2002, menționată

de instanța de recurs, în decizia atacată cu recurs în anulare, nu se aplică în

cauză, fiind publicată în Monitorul Oficial al României la data de 2 februarie

2002, ulterior perioadei supusă controlului, respectiv, 1 ianuarie 2001 - 31

ianuarie 2002.

Așa fiind, prin admiterea

recursului în anulare, se va casa decizia atacată și se va respinge recursul

declarat de societatea reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2706 din 31

octombrie 2002 a Tribunalului Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva

deciziei civile nr. 337 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Respinge recursul declarat

de SC M. SA Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 2706 din 31 octombrie

2002, pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2005.