ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5104/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, la data de 27 octombrie 2009, reclamanta SC L.C. SRL prin

administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâții Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Baia Mare, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Maramureș a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 470.174 RON,

reprezentând TVA de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008 și 172.864 RON

majorări de 1% pe zi de întârziere, conform art. 120 C. proc. civ., în total

suma de 643.038 RON.

Reclamanta a susținut

în esență că pentru perioada indicată în petitul acțiunii avea drept la rambursarea

TVA-ului în sumă de 510.487 RON, dar această sumă s-a compensat cu o datorie pe

care reclamanta o recunoaște. Organul fiscal a mai făcut o compensare de 470.174

RON pentru datoria unei alte societăți, operație pe care reclamanta o consideră

lipsită de temei, dată fiind sentința civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, irevocabilă, care a anulat decizia nr. 382/2007, emisă de organul

fiscal pentru răspundere solidară a unor societăți comerciale, printre care și reclamanta.

S-a precizat că pentru

rezolvarea situației a formulat o contestație cu nr. 170 din 13 aprilie 2009, înregistrată

la pârâtă sub nr. 7781 din 23 aprilie 2009, la care nu a primit răspuns.

Pârâta a susținut în întâmpinare,

că litigiul ar fi de competența judecătorului sindic.

Prin sentința civilă

nr. 228 din 20 ianuarie 2010 pronunțată în Dosar nr. 6199/100/2009, Tribunalul Maramureș

a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă

nr. 240/2010 Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș, respingând

acțiunea față de această pârâtă, precum și excepția inadmisibilității acțiunii extinse

pentru lipsa procedurii prealabile față de Administrația Finanțelor Publice Baia

Mare, motiv pentru care a respins cererea formulată în contradictoriu cu această

pârâtă.

Prin decizia civilă

nr. 1171 din 25 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 240/2010

a Curții de Apel Cluj, sentința recurată fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe.

În decizia de casare s-a

reținut, în esență, că Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș

avea calitate procesuală pasivă în cauză, în mod greșit fiind admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestei pârâte, și că, în raport de calificarea acțiunii

judiciare și a art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă nu

era necesară, cererea formulată fiind, astfel, admisibilă.

De altfel, a mai reținut

instanța de recurs că reclamanta a urmat procedura prealabilă în fața Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Maramureș care, în conformitate cu dispozițiile

O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor,

avea obligația de a transmite contestația Administrației Finanțelor Publice a municipiului

Baia Mare, astfel încât și din acest punct de vedere, excepția inadmisibilității

invocate de pârâte prin întâmpinare trebuia respinsă.

Concluzionând, instanța

de recurs a dispus ca în rejudecare Curtea să analizeze fondul cauzei.

Rejudecând cauza, Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 574 din 13 octombrie 2011 a admis

în parte cererea reclamantei și, în consecință,

a obligat pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 470.174 RON, reprezentând

TVA de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008, a respins cererea reclamantei

de obligare a pârâtelor la plata majorărilor de întârziere și a obligat pârâtele

la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

În perioada mai 2007-august

2008, reclamantei trebuia să i se ramburseze suma de 510.487 RON TVA. Din această

sumă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș a procedat

la compensarea legală a sumei de 40.313 RON cu datorii pe care reclamanta le avea

la bugetul de stat, iar suma de 470.174 RON a compensat-o cu datoriile SC I.C.

SRL. La baza acestei din urmă compensări a stat decizia privind răspundere solidară

nr. 382/2007.

Decizia de răspundere

solidară nr. 382/2007 care a stat la baza compensării sumei de 470.174 RON cu datoriile

SC I.C. SRL a fost anulată prin sentința civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1589/33/2007, sentință care a rămas irevocabilă

prin decizia civilă nr. 9 din 8 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Prin urmare, decizia privind

răspundere solidară nr. 382/2007 fiind anulată irevocabil, Curtea a constatat că

în mod nelegal s-a efectuat compensarea sumei de 470.174 RON, care reprezenta TVA

de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008 cu datorii ale unei alte societăți

comerciale.

Curtea a considerat că

nu are relevanță în speță faptul că împotriva SC I.C. SRL s-a deschis procedura

insolvenței iar organul fiscal nu s-ar mai putea înscrie la masa credală a acesteia,

deoarece acest aspect nu poate fi imputabil reclamantei și nici nu poate constitui

temei pentru refuzul restituirii unei sume datorate de pârâtă și compensate nelegal

cu datoriile unei alte societăți comerciale.

În ceea ce privește cererea

de obligare a pârâtelor la plata majorărilor de întârziere, instanța de fond a respins

această cerere, față de temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv dispozițiile

art. 120 C. proc. fisc., constatând că aceasta nu este îndreptățită la plata majorărilor

de întârziere reglementate de acest text legal, întrucât aceste dispoziții legale

privesc stabilirea la scadență a obligațiilor fiscale și în nici un caz nu pot fi

aplicate pentru obligarea organelor fiscale la plata de majorări de întârziere către

contribuabil. Reclamanta are posibilitatea de a solicita doar dobânzile prevăzute

de dispozițiile art. 124 C. proc. fisc., cerere care nu a fost însă formulată în

cauză.

În conformitate cu dispozițiile

art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate la plata, către reclamantă, a

sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs atât reclamanta SC I.C. SRL (recurs pe care, însă, nu l-a timbrat,

urmând a fi anulat în baza Legii nr. 146/1997) precum și pârâta Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Maramureș.

Recurenta-pârâtă Direcția

Generală a Finanțelor Publice Maramureș a formulat următoarele motive de recurs:

- sentința atacată nu

cuprinde motivele pentru care cererea de chemare în garanție formulată de organul

fiscal nu a fost soluționată, respectiv cererea de chemare în garanție a SC

I.C. SRL, în patrimoniul căreia și-a produs efectele decizia de răspundere solidară

nr. 382/2007 și de la care organul fiscal ar trebui să-și recupereze TVA-ul pe care

îl restituie reclamantei SC I.C. SRL;

- instanța de fond a interpretat

greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia. Instanța de fond a judecat acțiunea ca fiind una în pretenții, deși

atât instanța de fond, cât și reclamanta nu au indicat temeiul de drept al acțiunii

și al obligației de restituire;

- instanța de fond a pronunțat

o hotărâre lipsită de temei legal. Astfel, TVA-ul solicitat de reclamantă nu se

poate restitui direct de la bugetul de stat, ci indirect, din patrimoniul intimatei

SC I.C. SRL.

În drept, motivele de

recurs se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304

pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de control judiciar

constată că recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, motivul întemeiat

pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este neîntemeiat, deoarece din cuprinsul

încheierii din 6 octombrie 2011 pronunțată de instanța de fond rezultă atât măsura

dispusă în legătură cu cererea de chemare în garanție privind pe SC I.C. SRL, respectiv

disjungerea acesteia, cât și considerentele, respectiv împrejurarea că acțiunea

principală se afla, la acel moment, în stare de judecată.

Referitor la admisibilitatea

acțiunii, din punctul de vedere al cadrului procesual și al efectuării procedurii

administrative prealabile, aceste aspecte nu mai puteau fi repuse în discuție de

instanța de fond, deoarece prin decizia nr. 1171/2011, Înalta Curte s-a pronunțat

irevocabil asupra acestor aspecte.

Cu privire la legalitatea

soluției instanței de fond, restituirea sumei de 470.174 RON se întemeiază pe anularea

deciziei referitoare la răspunderea solidară nr. 382/2007, anulare dispusă prin

sentința civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj

(definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului). Anularea acestei decizii

a avut ca efect anularea compensării sumei de 470.174 RON TVA de rambursat către

reclamantă cu datoriile unei terțe societăți, SC I.C. SRL, ceea ce justifică dreptul

reclamantei la restituirea sumei menționate, cu titlu de TVA.

Pentru considerentele

menționate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

instanța de control judiciar, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de SC L.C. SRL prin administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L., împotriva sentinței

nr. 574 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș, împotriva sentinței nr. 574

din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.