ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5104/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 27 octombrie 2009, reclamanta SC L.C. SRL prin administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baia Mare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 470.174 RON, reprezentând TVA de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008 și 172.864 RON majorări de 1% pe zi de întârziere, conform art. 120 C. proc. civ., în total suma de 643.038 RON. Reclamanta a susținut în esență că pentru perioada indicată în petitul acțiunii avea drept la rambursarea TVA-ului în sumă de 510.487 RON, dar această sumă s-a compensat cu o datorie pe care reclamanta o recunoaște.

Organul fiscal a mai făcut o compensare de 470.174 RON pentru datoria unei alte societăți, operație pe care reclamanta o consideră lipsită de temei, dată fiind sentința civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă, care a anulat decizia nr. 382/2007, emisă de organul fiscal pentru răspundere solidară a unor societăți comerciale, printre care și reclamanta. S-a precizat că pentru rezolvarea situației a formulat o contestație cu nr. 170 din 13 aprilie 2009, înregistrată la pârâtă sub nr. 7781 din 23 aprilie 2009, la care nu a primit răspuns. Pârâta a susținut în întâmpinare, că litigiul ar fi de competența judecătorului sindic. Prin sentința civilă nr. 228 din 20 ianuarie 2010 pronunțată în Dosar nr. 6199/100/2009, Tribunalul Maramureș a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 240/2010 Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș, respingând acțiunea față de această pârâtă, precum și excepția inadmisibilității acțiunii extinse pentru lipsa procedurii prealabile față de Administrația Finanțelor Publice Baia Mare, motiv pentru care a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă. Prin decizia civilă nr. 1171 din 25 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 240/2010 a Curții de Apel Cluj, sentința recurată fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În decizia de casare s-a reținut, în esență, că Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș avea calitate procesuală pasivă în cauză, în mod greșit fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, și că, în raport de calificarea acțiunii judiciare și a art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă nu era necesară, cererea formulată fiind, astfel, admisibilă. De altfel, a mai reținut instanța de recurs că reclamanta a urmat procedura prealabilă în fața Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Maramureș care, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, avea obligația de a transmite contestația Administrației Finanțelor Publice a municipiului Baia Mare, astfel încât și din acest punct de vedere, excepția inadmisibilității invocate de pârâte prin întâmpinare trebuia respinsă.

Concluzionând, instanța de recurs a dispus ca în rejudecare Curtea să analizeze fondul cauzei. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 574 din 13 octombrie 2011 a admis în parte cererea reclamantei și, în consecință, a obligat pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 470.174 RON, reprezentând TVA de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata majorărilor de întârziere și a obligat pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: În perioada mai 2007-august 2008, reclamantei trebuia să i se ramburseze suma de 510.487 RON TVA.

Din această sumă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș a procedat la compensarea legală a sumei de 40.313 RON cu datorii pe care reclamanta le avea la bugetul de stat, iar suma de 470.174 RON a compensat-o cu datoriile SC I.C. SRL. La baza acestei din urmă compensări a stat decizia privind răspundere solidară nr. 382/2007. Decizia de răspundere solidară nr. 382/2007 care a stat la baza compensării sumei de 470.174 RON cu datoriile SC I.C. SRL a fost anulată prin sentința civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1589/33/2007, sentință care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 9 din 8 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, decizia privind răspundere solidară nr. 382/2007 fiind anulată irevocabil, Curtea a constatat că în mod nelegal s-a efectuat compensarea sumei de 470.174 RON, care reprezenta TVA de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008 cu datorii ale unei alte societăți comerciale. Curtea a considerat că nu are relevanță în speță faptul că împotriva SC I.C. SRL s-a deschis procedura insolvenței iar organul fiscal nu s-ar mai putea înscrie la masa credală a acesteia, deoarece acest aspect nu poate fi imputabil reclamantei și nici nu poate constitui temei pentru refuzul restituirii unei sume datorate de pârâtă și compensate nelegal cu datoriile unei alte societăți comerciale. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata majorărilor de întârziere, instanța de fond a respins această cerere, față de temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv dispozițiile art. 120 C. proc.

fisc., constatând că aceasta nu este îndreptățită la plata majorărilor de întârziere reglementate de acest text legal, întrucât aceste dispoziții legale privesc stabilirea la scadență a obligațiilor fiscale și în nici un caz nu pot fi aplicate pentru obligarea organelor fiscale la plata de majorări de întârziere către contribuabil. Reclamanta are posibilitatea de a solicita doar dobânzile prevăzute de dispozițiile art. 124 C. proc. fisc., cerere care nu a fost însă formulată în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate la plata, către reclamantă, a sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanta SC I.C.

SRL (recurs pe care, însă, nu l-a timbrat, urmând a fi anulat în baza Legii nr. 146/1997) precum și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Maramureș. Recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș a formulat următoarele motive de recurs: - sentința atacată nu cuprinde motivele pentru care cererea de chemare în garanție formulată de organul fiscal nu a fost soluționată, respectiv cererea de chemare în garanție a SC I.C. SRL, în patrimoniul căreia și-a produs efectele decizia de răspundere solidară nr. 382/2007 și de la care organul fiscal ar trebui să-și recupereze TVA-ul pe care îl restituie reclamantei SC I.C. SRL; - instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța de fond a judecat acțiunea ca fiind una în pretenții, deși atât instanța de fond, cât și reclamanta nu au indicat temeiul de drept al acțiunii și al obligației de restituire; - instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal. Astfel, TVA-ul solicitat de reclamantă nu se poate restitui direct de la bugetul de stat, ci indirect, din patrimoniul intimatei SC I.C. SRL. În drept, motivele de recurs se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de control judiciar constată că recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș este nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel, motivul întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. este neîntemeiat, deoarece din cuprinsul încheierii din 6 octombrie 2011 pronunțată de instanța de fond rezultă atât măsura dispusă în legătură cu cererea de chemare în garanție privind pe SC I.C. SRL, respectiv disjungerea acesteia, cât și considerentele, respectiv împrejurarea că acțiunea principală se afla, la acel moment, în stare de judecată. Referitor la admisibilitatea acțiunii, din punctul de vedere al cadrului procesual și al efectuării procedurii administrative prealabile, aceste aspecte nu mai puteau fi repuse în discuție de instanța de fond, deoarece prin decizia nr. 1171/2011, Înalta Curte s-a pronunțat irevocabil asupra acestor aspecte.

Cu privire la legalitatea soluției instanței de fond, restituirea sumei de 470.174 RON se întemeiază pe anularea deciziei referitoare la răspunderea solidară nr. 382/2007, anulare dispusă prin sentința civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj (definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului). Anularea acestei decizii a avut ca efect anularea compensării sumei de 470.174 RON TVA de rambursat către reclamantă cu datoriile unei terțe societăți, SC I.C. SRL, ceea ce justifică dreptul reclamantei la restituirea sumei menționate, cu titlu de TVA. Pentru considerentele menționate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, instanța de control judiciar, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC L.C. SRL prin administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L., împotriva sentinței nr. 574 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș, împotriva sentinței nr. 574 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.