ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. (D.)

E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.S.H. - București, obligarea

acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, în

termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, chemând, de asemenea, în

garanție pe Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru

recunoașterea diplomei de licență.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că a urmat și absolvit cursurile Facultății de

Psihologie, specializarea Psihologie, forma Învățământ la distanță, din cadrul

U.S.H. - București, în perioada 2006 - 2009, susținând și promovând examenul de

licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată în acest sens adeverința din

11 august 2009 ce atestă Titlul de Licențiat în Psihologie și că, în aceste

condiții, are dreptul la eliberarea diplomei de licență precum și a

suplimentului la acestea.

La rândul său, pârâta

U.S.H. - București a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând ca, în cazul

admiterii cererii reclamantei, acesta să fie obligat să aprobe tipărirea

formularelor tipizate constând în diplomă de Licență și suplimentul la diplomă

pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii sub

sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și daune

cominatorii în cuantum de 50 RON/fiecare zi de întârziere până la aprobare.

A arătat pârâta că

și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverința de studiu pentru

reclamantă și efectuarea de demersuri către Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale

tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009,

acesta având obligația de a proceda în consecință, în condițiile în care

adeverința de licențiat a reclamantei există, nu a fost revocată sau anulată în

vreun mod, de către instanțele de judecată și se bucură de prezumția de

legalitate.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 426 din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei, precum și cererea de

chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, și, în consecință, a obligat Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea

formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă

pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii,

respingând celelalte capete ale acțiunii și cererii de chemare în garanție ca

nefondate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit înscrisurilor

cauzei, nu rezultă că reclamanta s-ar fi înscris la o specializare și la o

formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea

autorizare sau acreditare provizorie, și că pârâta însăși recunoaște că

reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ

legal stabilite și a emis acesteia acte ce recunosc acest fapt și calitatea de

licențiată în drept - acte ce premerg diplomelor finale de studii.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând modificarea

acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304, teza I și art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a

argumentat, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit materialul

probator și a apreciat în mod eronat că o metodologie a unei persoane juridice

de drept privat, în speță Metodologia organizării și desfășurării examenelor de

finalizare a studiilor emisă de U.S.H. și înregistrată în 12 mai 2009, este

superioară legilor și hotărârilor de guvern cu incidență în domeniul

organizării și funcționării învățământului superior.

A susținut că formele

de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuiau să parcurgă procedura

de evaluare și acreditare, iar, în speță, specializarea urmată de către

reclamantă, în forma de învățământ la distanță, a fost organizată și

desfășurată fără urmarea acestei proceduri, specializarea

"Psihologie" fiind acreditată doar la forma de învățământ ZI.

Ca urmare, studiile

urmate în afara cadrului legal sunt nule și nu pot avea ca rezultat obținerea

unei diplome valabile, recurentul neputând fi obligat, în aceste condiții, la

eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licență.

de control judiciar.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de

ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va

admite recursul și va casa sentința instanței de fond.

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei

instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și ale

suplimentelor acestora, către reclamantă, absolventă a unui examen de licență.

Pârâta U.S.H.

București poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art.

2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în

această definiție orice organ de stat sau al unităților

administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru

satisfacerea unui interes legitim public.

U.S.H. din București

a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ

superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a

sistemului național de învățământ.

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică, aflat în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză și coordonare în

aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației,

învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și

sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de

reclamante) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului

național de învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național,

autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului

instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre

altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului

și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

Potrivit art. 116 din

Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor

de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care

se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, U.S.H. nu

poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative

pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a

învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul

întregului sistem național de învățământ.

În mod evident,

U.S.H. din București este o autoritate publică descentralizată din punct de

vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi

calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act

normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice

locale.

Astfel, în speța de

față, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, care menționează următoarele: "Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea

competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului

autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus

judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul

valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, iar, având în vedere rangul

instituției pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să

soluționeze acest litigiu.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale (în calitate de succesor al fostului

Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în temeiul

dispozițiilor O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare

în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte

normative) împotriva Sentinței civile nr. 426/2011 din 15 decembrie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - CL