ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5062/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta O. (T.) N.I., în

contradictoriu cu pârâtele Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, și Universitatea „S.H.” București, a solicitat obligarea pârâtelor

să-i elibereze diploma de licență ca urmare a promovării examenului de licență

sesiunea iulie 2009.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că este absolventă a Universității „S.H.”

București, facultatea de Psihologie specializarea Psihologie, forma de

învățământ la distanță și, cu toate că a promovat examenul de licență susținut

în luna iulie 2009, cele două pârâte refuză să-i elibereze diploma de licență

și suplimentul la diplomă.

Pârâta Universitatea

„S.H.” București, a depus întâmpinare și a solicitat chemarea în garanție a

Ministerului Educației și Cercetărilor, arătând că acesta are atribuții în

eliberarea diplomelor de licență.

instanțe

Prin Sentința nr. 4

din 10 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de

reclamanta O. (T.) N.I. în contradictoriu cu pârâta Universitatea „S.H.” și

cererea de chemare în garanție formulată de chematul în garanție Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligând pârâta Universitatea

„S.H.” să-i elibereze reclamantului diploma de licență obținută în urma

examenului de licență sesiunea iulie 2009 - Facultatea de Psihologie, iar pe

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe

tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență.

Obligațiile pârâtelor

au fost stabilite sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din adeverințele emise de

pârâta Universitatea „S.H.” rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină

examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și

promovat,astfel că în mod justificat i s-a eliberat adeverința din care rezultă

că este licențiată a facultății de Psihologie specializarea Psihologie.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de

organizare și funcționare emis de universitate, rezultă că Universitatea „S.H.”

organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă,

respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995, iar Ministerul

Educației și Cercetărilor aprobă tipărirea formularelor pentru diploma de

licență a reclamantei.

Prin urmare, instanța

de fond a apreciat că, întrucât pentru tipărirea diplomelor de licență

instituția de învățământ are nevoie de avizul Ministerului Educației și

Cercetărilor, se impune obligarea Ministerului Educației și Cercetărilor să

aprobe tipărirea formularului pentru diploma de licență a reclamantei.

în cauză

Împotriva sentinței

Curții de Apel a declarat recurs pârâtul, Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 4,

7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța a

pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

S-a arătat că

organizarea și desfășurarea sistemului național de învățământ superior, precum

și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt

atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului.

Recurentul a precizat

că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, obligând

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe furnizarea

de formulare tipizate pentru diplomă, în condițiile în care persoanele în cauză

au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.

În susținerea cererii

de recurs, s-a arătat că nu au fost analizate hotărârile de guvern prin care

sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și

specializările universitare cu formele de învățământ respective, fiind luate în

considerare numai contractele de studii încheiate de Universitate și

metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor

emisă de aceeași Universitate, documente care nu sunt opozabile Ministerului și

nu pot constitui temei legal pentru acordarea diplomei de licență pentru cei

care au urmat forme de învățământ organizate cu încălcarea cadrului legal.

Recurentul a arătat

că instanța de fond a omis să analizeze prevederile legale care au legătură cu

pricina. S-a precizat că, chemarea în garanție a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a obține formulare de studii pentru

activități didactice organizate și desfășurate ilegal este inadmisibilă,

deoarece o astfel de aprobare ar însemna o confirmare a fraudei organizate de

instituția de învățământ.

Recurentul a arătat

că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 88/1993, Legea nr. 84/1995 și

O.U.G. nr. 75/2005, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță

trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

S-a precizat că nu

trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul

facultăților forme de învățământ la distanță, în specializările autorizate sau

acreditate, cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID.

Recurentul a susținut

că în cazul Universității „S.H.” din București, specializările/programele de

studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate

fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 88/1993 și a O.U.G. nr. 75/2005.

Recurentul a precizat

că nu există temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea

diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate. Un act nu

poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis

în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

În mod întemeiat,

prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de

pârâta Universitatea „S.H.” București și a fost obligat chematul în garanție

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea

formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă.

Susținerile din

cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de

guvern prin care Universitatea „S.H.” a fost autorizată să funcționeze

provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și

forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind

învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la

distanță.

Ministerul Educației,

Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță analizarea

criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către Universitatea „S.H.”

București ori existența sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor

de studii derulate.

Obligația intimatei

Universitatea „S.H.” București este corelativă obligației intimatului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba

formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă

jurisdicție.

Odată ce instanța de

fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub aspectul obligării

pârâtei Universitatea „S.H.” București la eliberarea în favoarea acestora a

diplomelor de licență și a certificatelor de studii, pentru fiecare

specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată,

pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de

studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației,

cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S.H.”

București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru

reclamanți.

În mod evident, numai

prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv

punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de

către pârâta Universitatea „S.H.” București a diplomelor de licență este

condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de

către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de

autoritate administrativă competentă.

În cauză există o

interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă,

în raport de competența fiecărei autorități. Aspectele de nelegalitate invocate

în recurs nu pot fi primite de Înalta Curte și vor fi respinse ca nefondate.

Pe de altă parte, se

reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii

de aceeași natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate

constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest

sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656

din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie

2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709

din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în

considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței

consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea

cauza Beian c. României).

Temeiul legal al

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale (în calitate de succesor al fostului

Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și prin preluarea

activității și structurilor specializate de la Autoritatea Națională pentru

Cercetare Științifică) împotriva Sentinței civile nr. 4/F/2012 din 10 ianuarie

2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS