ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5062/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta O. (T.) N.I., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și Universitatea „S.H.” București, a solicitat obligarea pârâtelor să-i elibereze diploma de licență ca urmare a promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este absolventă a Universității „S.H.” București, facultatea de Psihologie specializarea Psihologie, forma de învățământ la distanță și, cu toate că a promovat examenul de licență susținut în luna iulie 2009, cele două pârâte refuză să-i elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă.

Pârâta Universitatea „S.H.” București, a depus întâmpinare și a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Educației și Cercetărilor, arătând că acesta are atribuții în eliberarea diplomelor de licență. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4 din 10 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta O. (T.) N.I. în contradictoriu cu pârâta Universitatea „S.H.” și cererea de chemare în garanție formulată de chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligând pârâta Universitatea „S.H.” să-i elibereze reclamantului diploma de licență obținută în urma examenului de licență sesiunea iulie 2009 - Facultatea de Psihologie, iar pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență.

Obligațiile pârâtelor au fost stabilite sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din adeverințele emise de pârâta Universitatea „S.H.” rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat,astfel că în mod justificat i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiată a facultății de Psihologie specializarea Psihologie. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, rezultă că Universitatea „S.H.” organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995, iar Ministerul Educației și Cercetărilor aprobă tipărirea formularelor pentru diploma de licență a reclamantei.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că, întrucât pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ are nevoie de avizul Ministerului Educației și Cercetărilor, se impune obligarea Ministerului Educației și Cercetărilor să aprobe tipărirea formularului pentru diploma de licență a reclamantei. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței Curții de Apel a declarat recurs pârâtul, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

S-a arătat că organizarea și desfășurarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Recurentul a precizat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, obligând Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă, în condițiile în care persoanele în cauză au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.

În susținerea cererii de recurs, s-a arătat că nu au fost analizate hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, fiind luate în considerare numai contractele de studii încheiate de Universitate și metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de aceeași Universitate, documente care nu sunt opozabile Ministerului și nu pot constitui temei legal pentru acordarea diplomei de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizate cu încălcarea cadrului legal. Recurentul a arătat că instanța de fond a omis să analizeze prevederile legale care au legătură cu pricina.

S-a precizat că, chemarea în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a obține formulare de studii pentru activități didactice organizate și desfășurate ilegal este inadmisibilă, deoarece o astfel de aprobare ar însemna o confirmare a fraudei organizate de instituția de învățământ. Recurentul a arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 88/1993, Legea nr. 84/1995 și O.U.G. nr. 75/2005, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. S-a precizat că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, în specializările autorizate sau acreditate, cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID.

Recurentul a susținut că în cazul Universității „S.H.” din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993 și a O.U.G. nr. 75/2005. Recurentul a precizat că nu există temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: În mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea „S.H.” București și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă.

Susținerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de guvern prin care Universitatea „S.H.” a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către Universitatea „S.H.” București ori existența sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate. Obligația intimatei Universitatea „S.H.” București este corelativă obligației intimatului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție.

Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea „S.H.” București la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licență și a certificatelor de studii, pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S.H.” București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți.

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea „S.H.” București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă. În cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități. Aspectele de nelegalitate invocate în recurs nu pot fi primite de Înalta Curte și vor fi respinse ca nefondate.

Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c. României).

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației Naționale (în calitate de succesor al fostului Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și prin preluarea activității și structurilor specializate de la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică) împotriva Sentinței civile nr. 4/F/2012 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS