ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3544/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 iunie 2006, reclamanta C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației și Cercetării - Centrul Național pentru Burse de Studii în Străinătate, solicitând următoarele: 1. să se dispună anularea măsurii neeligibilității dosarului de candidatură depus pentru bursa de studii postuniversitare de doctorat, de 3 ani în baza documentelor de colaborare bilaterală, adică în baza protocolului privind colaborarea și schimburile între Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Învățământului din Federația Rusă, la „Institutul de stat de limbă rusă A.S. Pușkin” din Moscova.

2. Obligarea pârâtului să-i acorde bursa de studii în străinătate solicitată, începând cu anul universitar 2006 - 2007. 3. Obligarea pârâtului în baza dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la plata daunelor materiale în valoare de 50.000.000 lei (5.000 RON) și a daunelor morale în valoare de 100.000.000 lei (10.000 RON), precum și a cheltuielilor de judecată; 4. Să se dispună suspendarea executării măsurii luate de pârât privind considerarea ca neeligibil a dosarului său de candidatură pentru bursă de studii în străinătate, dosar pe care l-a depus personal la registratura Centrului Național pentru Burse de Studii în Străinătate, cu nr. de înregistrare 71755 din 16 februarie 2006. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsura respingerii dosarului său este nelegală, deoarece H.G.

nr. 1861/2005, în baza căreia s-a emis dispoziția respectivă de către pârât, reglementează înființarea unei instituții publice, astfel încât nu are nici o legătură cu soluționarea dosarelor de candidatură pentru obținerea burselor de studii - doctorat - în străinătate. Acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 742/57/2006. Printr-o altă acțiune, înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr. 4660 din 4 mai 2006, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național pentru Burse de Studii în Străinătate, anularea măsurii de respingere a dosarului de candidatură pentru bursa de studii în străinătate și să se dispună suspendarea executării acestei măsuri, până la soluționarea cauzei.

În baza prevederilor art. 3 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Hunedoara a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, prin sentința nr. 853/CA din 24 mai 2006. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 1524/2006 și, la termenul din 7 iulie 2006, instanța a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 724/57/2006. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 120 din 7 iulie 2006, a respins acțiunea reclamantei. Pentru a se pronunța în sensul arătat în cele ce preced, instanța de fond a reținut, pe de o parte că actul atacat este dispoziția din 6 martie 2006, prin care s-a constatat ca fiind neeligibil dosarul reclamantei, iar, pe de altă parte, că această dispoziție este legală, fiind în concordanță cu prevederile H.G.

nr. 1861/2005. Instanța de fond a mai reținut că, întrucât reclamanta a mai beneficiat de o bursă de studii în străinătate, suportată din venituri bugetare, cererea de acordare a unei noi burse, în mod corect a fost constatată ca neeligibilă, în baza prevederilor art. 3 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1861/2005. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, fără a le structura potrivit dispozițiilor art. 302 1 și 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, recurenta susține, mai întâi, că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 114 C. proc.

civ., întrucât pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare în termenul legal prevăzut de lege, iar instanța nu a înlăturat întâmpinarea, ca tardiv depusă. De altfel, arată recurenta, intimatul-pârât nici nu s-a prezentat la instanță, deși a fost legal citat. Printr-un alt motiv de recurs se invocă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor înscrisuri depuse la dosar, hotărâtoare cauzei, în opinia recurentei, cum ar fi dispozițiile prevăzute în art. 2 lit. a) și art. 6 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3248/2006. Aceasta, în condițiile în care și-a depus dosarul personal, achitând taxa cerută, fapt confirmat în scris de pârât. Mai mult, arată recurenta-reclamantă, intimatul-pârât a încălcat, astfel, dispozițiile art. 6 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3248/2006.

Prin urmare, arată recurenta-reclamantă, instanța de fond nu a avut în vedere încălcarea Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3248/2006, de către intimatul-pârât. Printr-un alt motiv de recurs se susține că hotărârea atacată conține motive străine de pricină, respectiv faptul că ar mai fi beneficiat de o bursă de studii, întrucât această chestiune nu face obiectul acțiunii sale și intimatul-pârât s-a înființat prin H.G. nr. 1861/2005, deci ulterior depunerii cererii sale. În plus, arată recurenta-reclamantă, în mod greșit instanța de fond a reținut că în mod corect măsura atacată s-a întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 1861/2005, act normativ ce reglementează doar înființarea intimatului-pârât.

Ulterior, recurenta-reclamantă a formulat precizări și memorii reiterând motivele de recurs, subliniind, pe de o parte, că dispozițiile Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 5541/2005 și anexa la acest ordin nu s-au aplicat în momentul în care și-a depus dosarul, deoarece acestea ieșiseră din vigoare, dar nici nu se poate reține că a beneficiat de vreo bursă din partea intimatului-pârât. Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu toate probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este cunoscut că Legea contenciosului administrativ, ca lege organică, reglementează atât aspectele materiale, cât și cele procedurale în materie, conform art. 28 din lege, acestea din urmă completându-se cu dreptul comun în limitele prevăzute de acest text. În baza dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004, instanța poate solicita autorității, nu doar actul atacat împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acestuia, ci și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. A admite teza sancțiunii decăderii cu privire la întâmpinare, invocată de recurenta-reclamantă, ar goli, astfel, de conținut, dispozițiile legale mai sus arătate.

De altfel, apărarea intimatului-pârât, criticată de recurenta-reclamantă, invocată în întâmpinare, este similară cu aceea comunicată recurentei-intimate, prin adresa nr. 16438/731/359 din 13 aprilie 2006. În ceea ce privește absența în instanță a intimatului-pârât, legal citat, această împrejurare nu are nici o relevanță juridică dacă reclamanta este prezentă, dovada de citare a acestuia fiind suficientă pentru legala desfășurare a procesului, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 134 C. proc. civ. Este de necontestat că în executarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995 și a dispozițiilor Constituției României a fost adoptată H.G. nr. 697/1996, privind acordarea de burse pentru stagii de studii universitare și postuniversitare în străinătate (M. Of.

nr. 199/26.08.1996), hotărâre care s-a modificat prin H.G. nr. 533/1998 (M. Of. nr. 340/9.09.1998). De asemenea, prin H.G. nr. 997/1998 pentru înființarea Oficiului Național al Burselor de Studii în Străinătate ( M. Of. nr. 4/13.01.1999 ), s-a stabilit și faptul că prin ordin al ministrului educației naționale se aprobă și Regulamentul de organizare și funcționare al Oficiului. În baza Ordinului nr. 5540/2005 s-a aprobat Regulamentul respectiv, încheindu-se și documentele de colaborare bilaterală interguvernamentale și interministeriale și ofertele bilaterale de acordare a unor burse în străinătate.

De asemenea, prin Ordinul nr. 5541/2005 s-a aprobat Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor naționale pentru bursele de studii în străinătate, acordate în cadrul documentelor de colaborare bilaterală sau oferite în mod unilateral de alte state, iar prin Ordinul nr. 5613 din 13 decembrie 2005 s-a aprobat calendarul de desfășurare a concursurilor naționale pentru anul universitar 2006 - 2007. Ulterior, s-a adoptat H.G. nr. 1861/2005 pentru înființarea Centrului Național pentru Burse de Studii în Străinătate, prin reorganizarea Oficiului Național al Burselor de Studii în Străinătate (M. Of. nr. 29/12.01.2006). Într-adevăr, prin această din urmă hotărâre a fost abrogată H.G.

nr. 997/1998, dar tot prin această hotărâre s-a statuat cu privire la înființarea Centrului Național pentru Burse de Studii în Străinătate, prin reorganizarea Oficiului Național al Burselor de Studii în Străinătate, nu doar din perspectivă structurală, cum greșit susține recurenta-reclamantă, ci și din perspectivă funcțională. Așadar, prin H.G. nr. 1861/2006, astfel cum corect a reținut instanța de fond, s-au prevăzut atât atribuțiile Centrului, cât și limitele în acordarea burselor [art. 3 lit. e) din H.G. nr. 1861/2005]. Faptul că în 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei hotărâri urmau a se aproba noi regulamente, nu este, însă, de natură a face inaplicabil textul mai sus arătat în cazul unei cereri înregistrate la 16 februarie 2006 (cum susține recurenta-reclamantă).

Nici chiar plata taxelor achitate în baza Ordinului nr. 3248/2006 nu poate duce la inaplicabilitatea textului. În plus, în condițiile în care instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, cu privire la capătul principal de acțiune, în mod corect a respins și celelalte capete ale cererii. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar criticile aduse acesteia, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și cele ale Legii contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.I. împotriva sentinței civile nr. 120 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.