ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3544/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 1 iunie 2006, reclamanta C.I. a chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Educației și Cercetării - Centrul Național pentru Burse de Studii în

Străinătate, solicitând următoarele:

măsurii neeligibilității dosarului de candidatură depus pentru bursa de studii

postuniversitare de doctorat, de 3 ani în baza documentelor de colaborare

bilaterală, adică în baza protocolului privind colaborarea și schimburile între

Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Învățământului din Federația

Rusă, la „Institutul de stat de limbă rusă A.S. Pușkin” din Moscova.

acorde bursa de studii în străinătate solicitată, începând cu anul universitar

2006 - 2007.

baza dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la plata daunelor

materiale în valoare de 50.000.000 lei (5.000 RON) și a daunelor morale în

valoare de 100.000.000 lei (10.000 RON), precum și a cheltuielilor de judecată;

executării măsurii luate de pârât privind considerarea ca neeligibil a

dosarului său de candidatură pentru bursă de studii în străinătate, dosar pe

care l-a depus personal la registratura Centrului Național pentru Burse de

Studii în Străinătate, cu nr. de înregistrare 71755 din 16 februarie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că măsura respingerii dosarului său este nelegală, deoarece

H.G. nr. 1861/2005, în baza căreia s-a emis dispoziția respectivă de către

pârât, reglementează înființarea unei instituții publice, astfel încât nu are

nici o legătură cu soluționarea dosarelor de candidatură pentru obținerea

burselor de studii - doctorat - în străinătate.

Acțiunea a fost înregistrată

la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 742/57/2006.

Printr-o altă acțiune,

înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr. 4660 din 4 mai 2006, reclamanta

C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național pentru Burse de

Studii în Străinătate, anularea măsurii de respingere a dosarului de

candidatură pentru bursa de studii în străinătate și să se dispună suspendarea

executării acestei măsuri, până la soluționarea cauzei.

În baza prevederilor art. 3 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Hunedoara a declinat competența

soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, prin sentința nr.

853/CA din 24 mai 2006.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 1524/2006 și, la termenul din 7 iulie 2006, instanța a

dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 724/57/2006.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 120 din 7 iulie 2006, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat în cele ce preced, instanța de fond a reținut, pe de o parte că

actul atacat este dispoziția din 6 martie 2006, prin care s-a constatat ca

fiind neeligibil dosarul reclamantei, iar, pe de altă parte, că această

dispoziție este legală, fiind în concordanță cu prevederile H.G. nr. 1861/2005.

Instanța de fond a mai

reținut că, întrucât reclamanta a mai beneficiat de o bursă de studii în

străinătate, suportată din venituri bugetare, cererea de acordare a unei noi

burse, în mod corect a fost constatată ca neeligibilă, în baza prevederilor

art. 3 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1861/2005.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.I., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, fără a le structura potrivit dispozițiilor art. 302

1

și 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, recurenta susține,

mai întâi, că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 114 C. proc. civ., întrucât pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare în termenul legal prevăzut de

lege, iar instanța nu a înlăturat întâmpinarea, ca tardiv depusă. De altfel,

arată recurenta, intimatul-pârât nici nu s-a prezentat la instanță, deși a fost

legal citat.

Printr-un alt motiv de

recurs se invocă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor înscrisuri

depuse la dosar, hotărâtoare cauzei, în opinia recurentei, cum ar fi

dispozițiile prevăzute în art. 2 lit. a) și art. 6 din Ordinul Ministerului

Educației și Cercetării nr. 3248/2006. Aceasta, în condițiile în care și-a depus

dosarul personal, achitând taxa cerută, fapt confirmat în scris de pârât.

Mai mult, arată

recurenta-reclamantă, intimatul-pârât a încălcat, astfel, dispozițiile art. 6

din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3248/2006.

Prin urmare, arată recurenta-reclamantă,

instanța de fond nu a avut în vedere încălcarea Ordinului Ministerului

Educației și Cercetării nr. 3248/2006, de către intimatul-pârât.

Printr-un alt motiv de

recurs se susține că hotărârea atacată conține motive străine de pricină, respectiv

faptul că ar mai fi beneficiat de o bursă de studii, întrucât această chestiune

nu face obiectul acțiunii sale și intimatul-pârât s-a înființat prin H.G. nr.

1861/2005, deci ulterior depunerii cererii sale.

În plus, arată

recurenta-reclamantă, în mod greșit instanța de fond a reținut că în mod corect

măsura atacată s-a întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 1861/2005, act normativ

ce reglementează doar înființarea intimatului-pârât.

Ulterior,

recurenta-reclamantă a formulat precizări și memorii reiterând motivele de

recurs, subliniind, pe de o parte, că dispozițiile Ordinului Ministerului

Educației și Cercetării nr. 5541/2005 și anexa la acest ordin nu s-au aplicat

în momentul în care și-a depus dosarul, deoarece acestea ieșiseră din vigoare,

dar nici nu se poate reține că a beneficiat de vreo bursă din partea

intimatului-pârât.

Examinând cauza, în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu toate probele

administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este cunoscut că Legea

contenciosului administrativ, ca lege organică, reglementează atât aspectele

materiale, cât și cele procedurale în materie, conform art. 28 din lege,

acestea din urmă completându-se cu dreptul comun în limitele prevăzute de acest

text.

În baza dispozițiilor art.

13 din Legea nr. 554/2004, instanța poate solicita autorității, nu doar actul

atacat împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acestuia,

ci și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.

A admite teza sancțiunii

decăderii cu privire la întâmpinare, invocată de recurenta-reclamantă, ar goli,

astfel, de conținut, dispozițiile legale mai sus arătate.

De altfel, apărarea

intimatului-pârât, criticată de recurenta-reclamantă, invocată în întâmpinare,

este similară cu aceea comunicată recurentei-intimate, prin adresa nr.

16438/731/359 din 13 aprilie 2006.

În ceea ce privește absența

în instanță a intimatului-pârât, legal citat, această împrejurare nu are nici o

relevanță juridică dacă reclamanta este prezentă, dovada de citare a acestuia

fiind suficientă pentru legala desfășurare a procesului, conform dispozițiilor

art. 28 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 134 C. proc. civ.

Este de necontestat că în

executarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995 și a dispozițiilor Constituției

României a fost adoptată H.G. nr. 697/1996, privind acordarea de burse pentru

stagii de studii universitare și postuniversitare în străinătate (M. Of. nr.

199/26.08.1996), hotărâre care s-a modificat prin H.G. nr. 533/1998 (M. Of. nr.

340/9.09.1998).

De asemenea, prin H.G. nr.

997/1998 pentru înființarea Oficiului Național al Burselor de Studii în

Străinătate (

M. Of. nr. 4/13.01.1999

), s-a

stabilit și faptul că prin ordin al ministrului educației naționale se aprobă

și Regulamentul de organizare și funcționare al Oficiului.

În baza Ordinului nr.

5540/2005 s-a aprobat Regulamentul respectiv, încheindu-se și documentele de

colaborare bilaterală interguvernamentale și interministeriale și ofertele

bilaterale de acordare a unor burse în străinătate.

De asemenea, prin Ordinul

nr. 5541/2005 s-a aprobat Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor

naționale pentru bursele de studii în străinătate, acordate în cadrul

documentelor de colaborare bilaterală sau oferite în mod unilateral de alte

state, iar prin Ordinul nr. 5613 din 13 decembrie 2005 s-a aprobat calendarul

de desfășurare a concursurilor naționale pentru anul universitar 2006 - 2007.

Ulterior, s-a adoptat H.G.

nr. 1861/2005 pentru înființarea Centrului Național pentru Burse de Studii în

Străinătate, prin reorganizarea Oficiului Național al Burselor de Studii în

Străinătate (M. Of. nr. 29/12.01.2006).

Într-adevăr, prin această

din urmă hotărâre a fost abrogată H.G. nr. 997/1998, dar tot prin această

hotărâre s-a statuat cu privire la înființarea Centrului Național pentru Burse

de Studii în Străinătate, prin reorganizarea Oficiului Național al Burselor de

Studii în Străinătate, nu doar din perspectivă structurală, cum greșit susține

recurenta-reclamantă, ci și din perspectivă funcțională.

Așadar, prin H.G. nr.

1861/2006, astfel cum corect a reținut instanța de fond, s-au prevăzut atât atribuțiile

Centrului, cât și limitele în acordarea burselor [art. 3 lit. e) din H.G. nr.

1861/2005].

Faptul că în 30 de zile de

la intrarea în vigoare a acestei hotărâri urmau a se aproba noi regulamente, nu

este, însă, de natură a face inaplicabil textul mai sus arătat în cazul unei

cereri înregistrate la 16 februarie 2006 (cum susține recurenta-reclamantă).

Nici chiar plata taxelor achitate în baza Ordinului nr. 3248/2006 nu poate duce

la inaplicabilitatea textului.

În plus, în condițiile în

care instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 și 18

din Legea nr. 554/2004, cu privire la capătul principal de acțiune, în mod

corect a respins și celelalte capete ale cererii.

Prin urmare, constatându-se

că sentința atacată este legală și temeinică, amplu și corect motivată, iar

criticile aduse acesteia, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză,

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și cele ale

Legii contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta C.I. împotriva sentinței civile nr. 120 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2006.