ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3479/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 21 octombrie 2005, reclamantul A.S. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, solicitând obligarea acestuia să-i furnizeze informații legate de situația studiilor sale de doctorat în România. Reclamantul a susținut că în anul 2000, în baza unui schimb cultural între Siria și România, a venit cu o bursă de doctorat la Academia de Științe Economice București. În iulie 2005, neoficial a aflat despre împrejurarea că i-ar fi fost retrasă această bursă. A solicitat în acest sens informații de la Ministerul Educației și Cercetării, la care, însă, nu a primit nici un răspuns.

Totuși, în ipoteza în care pârâtul ar putea face dovada comunicării vreunui răspuns, reclamantul a solicitat a se considera că se află în termenul legal pentru contestarea acestuia. Prin sentința civilă nr. 154 din 24 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a obligat Ministerul Educației și Cercetării să furnizeze reclamantului, relații legate de situația studiilor sale. S-a reținut că pârâtul nu a dat curs solicitărilor reclamantului, ceea ce echivalează cu o nesoluționare în termen legal conform art. 2 lit. g) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și justifică sesizarea instanței de contencios administrativ. Totodată, s-a reținut că adresa nr. 12539 din 8 noiembrie 2005 a Ministerului Educației și Cercetării, nu poate fi interpretată ca și răspuns, ea referindu-se la memoriul adresat Președinției Române, fiind și neoficială în același timp, nefiind semnată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Ministerul Educației și Cercetării care, în esență, a susținut că și-a îndeplinit obligația legală de a răspunde solicitării reclamantului. Recursul este fondat. Începând cu 10 octombrie 2000, reclamantul a beneficiat de bursă pentru studii de doctorat în domeniul managementului hotelier, în baza Programului de Aplicare a Acordului de Colaborare Culturală dintre Guvernul României și Guvernul R.A. Siriene. La 9 iulie 2003, Ambasada R.A. Siriene a făcut cunoscut Ministerului Educației și Cercetării, că reclamantul a fost rechemat în Siria, bursa lui fiind stopată din 25 iunie 2003, prin decizia Ministerului Învățământului Superior din Siria. Despre această situație, reclamantul a fost informat de către Ministerul Educației și Cercetării la 8 noiembrie 2005, cu adresa nr. 12539 și care greșit a fost apreciată ca neavând caracter oficial, atâta vreme, cât purta semnătura unui secretar de stat.

Faptul că această adresă se referă la memoriul adresat Președinției Române, nu face dovada refuzului Ministerului Educației și Cercetării, de a răspunde petițiilor formulate de reclamant, întrucât din probele administrate a rezultat că acesta a sesizat Ministerul Educației și Cercetării, la 8 iunie 2006, cu un memoriu înregistrat sub nr. 17828, în urma căruia a fost primit în audiență, după care cu o nouă revenire la 30 august 2005/19248, solicitat comunicarea motivelor pentru care i-a fost retrasă bursa, făcând referire la răspunsul primit ulterior. Pe de altă parte, adresa de răspuns din 8 noiembrie 2005 reprezintă în fapt răspunsul Ministerului Educației și Cercetării la memoriul cu același obiect adresat Președinției Române și care în mod corect a fost redirecționat către autoritatea competentă să-l soluționeze.

Astfel fiind, greșit s-a apreciat de către instanța fondului, că pârâtul nu a răspuns petițiilor ce i-au fost adresate și a dispus obligarea acestuia în acest sens. Nu numai că reclamantul a cunoscut despre retragerea bursei sale, dar așa cum rezultă din adresa Ambasadei R.R. Siriene din 9 iulie 2003, acest fapt a determinat și reîntoarcerea sa în țară, situație care este greu de presupus că nu i-a fost adusă la cunoștință. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 154 din 24 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de A.S., ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.