ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3220/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

revizuienta SC A. SRL Suceava a solicitat revizuirea sentinței nr. 342 din 26

februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații M.D.E., M.D.V., M.D.L.,

T.I., SC A. SRL Suceava, SC R. SRL Suceava și SC B.I.A. SRL Suceava, în sensul

de a se dispune schimbarea în totalitate a sentinței și în rejudecare

respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.

Prin sentința nr. 12

din 9 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis cererea de revizuire, s-a schimbat sentința

nr. 342 din 26 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Suceava și, în

consecință, s-a respins atât acțiunea, cât și cererea reconvențională.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul Suceava a reținut că, prin sentința nr. 342 din 26

februarie 2004, definitivă prin decizia nr. 125 din 17 iunie 2004 a Curții de

Apel Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.

3479/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis acțiunea având ca

obiect „ieșirea din indiviziune” formulată de intimați, în calitate de

reclamanți împotriva SC R. SRL și SC B.I.A. SRL și s-a dispus ieșirea din

indiviziune asupra spațiului comercial înscris în cartea funciară a comunei Sf.

Ilie, intimaților atribuindu-li-se cota de 2/7 părți indivize, revizuientei

cota de 3/7 din spații și intimatei SC B.I.A. SRL cota de 2/7 din spații,

conform raportului de expertiză varianta A1, motivat de faptul că reclamanții

au făcut dovada dreptului de proprietate asupra cotei de 2/7 părți indivize din

imobil cu sentința civilă nr. 759 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Suceava,

definitivă și irevocabilă.

Prin sentința nr.

2073 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia

nr. 2687/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat nulitatea

absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Contract” încheiat la

data de 27 octombrie 1992 între SC A. SRL Suceava, reprezentată de C.V., pe de

o parte și M.D.F., S.V. și M.V., în calitate de asociați, pe de altă parte.

Sentința

sus-menționată atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 4 C. proc. civ. întrucât statuează, cu putere de lucru judecat, că actul

juridic de dobândire a dreptului de proprietate indiviz asupra imobilului în

litigiu de către antecesorii reclamanților este nul absolut.

Nu se poate pretinde

că sentința nr. 759/1999 constituie ea însăși titlu de proprietate al

reclamanților asupra, imobilului în litigiu, întrucât transferul dreptului de

proprietate nu a operat prin voința judecătorului, ci în temeiul convenției din

1992, care constituie izvorul dreptului de proprietate invocat.

Sentința prin care

s-a constatat nulitatea convenției din 27 octombrie 1992 nu a putut fi

înfățișată înainte de soluționarea irevocabilă a dosarului de fond, nu din

motive imputabile SC A. SRL, ci datorită faptului că cererea de suspendare

formulată în acel dosar în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a fost

respinsă, astfel încât această hotărâre îndeplinește cerințele prevăzute de

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Dreptul de

coproprietate invocat de reclamanții-intimați ca temei juridic al acțiunii de

ieșire din indiviziune își are izvorul în convenția încheiată cu antecesorii SC

A. SRL la 27 octombrie 1992, cum însă prin sentința nr. 2073/2007 a

Tribunalului Suceava, opozabilă reclamanților-intimați, s-a stabilit cu

autoritate de lucru judecat că acea convenție este lovită de nulitate absolută,

și cum nulitatea astfel constatată are caracter retroactiv, înlăturând toate

efectele convenției, rezultă că reclamanții nu au dobândit în mod valabil dreptul

de proprietate asupra cotelor indivize pretinse.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel intimații M.D.E., M.D.V., M.D.L. și T.I., precum și

intimata SC B.I.A. SRL Suceava.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 4 din 25 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul intimaților M.D.E., M.D.V.,

M.D.L. și T.I. și a respins ca tardiv formulat apelul intimatei SC B.I.A. SRL

Suceava.

Curtea a constatat

că, în mod corect a reținut prima instanță aplicarea dispozițiilor art. 322

pct. 4 C. proc. civ. și a confirmat soluția din perspectiva sentinței nr.

2073/2007 a Tribunalului Suceava, prin care s-a constatat nulitatea absolută a

contractului încheiat în 27 octombrie 1992, convenție care a constituit temeiul

acțiunii de partaj, promovată de reclamanți fără a avea calitate procesuală

activă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin decizia nr. 850 din 24 februarie 2011 a admis

recursul declarat de intimații M.D.E., M.D.V., M.D.L. și T.I. împotriva deciziei

nr. 4 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, pe care a casat-o în

parte, trimițând cauza spre rejudecarea apelului intimaților, pentru analizarea

criticilor subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C.

proc. civ. și respectiv a excepției lipsei calității procesuale active a

revizuientei SC A. SRL  Suceava.

Prin decizia nr. 75

din 03 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul promovat de intimații-apelanți M.D.E., M.D.V.,

M.D.L. a schimbat în tot sentința nr. 12 din 09 februarie 2009 pronunțată de

Tribunalul Suceava în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale

active a revizuientei SC A. SRL și a respins ca atare cererea de revizuire a

sentinței nr. 342/2004 a Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat de BNP V.I., la data de 04 octombrie 2004, SC A. SRL Suceava,

reprezentată prin M.I., a vându, în cote de câte 1/2 părți indivize către M.S.V.

și M.A.A. cota de 5/7 părți indivize din imobilul constând din spațiu comercial

situat la parterul blocului de locuințe din Suceava, cu mențiunea faptului că

restul de 2/7 părți indivize din imobil este proprietatea SC B.I.A. SRL

Suceava.

La data de 05

octombrie 2004 a intervenit actul de partaj voluntar între SC B.I.A. SRL

Suceava și M.S.V. asupra spațiului comercial deținut în coproprietate.

Este evident că după

pronunțarea sentinței ce face obiectul revizuirii și respectiv a deciziei de

apel, pârâta SC A. SRL Suceava (revizuienta în speță) a înstrăinat cota sa

parte din imobilul supus partajului, astfel că inexistența dreptului subiectiv

și implicit a exercițiului său constituie un obstacol insurmontabil în ceea ce

privește promovarea cererii de revizuire a sentinței de partaj.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs revizuienta SC A. SRL Suceava, criticând-o sub

următoarele aspecte:

Decizia instanței de

apel nu satisface exigențele impuse de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

Instanța s-a raportat

în mod greșit la dreptul subiectiv dedus judecății în dosarul de fond

(respectiv dreptul de coproprietate asupra spațiului comercial supus

partajului) în loc să verifice legitimarea procesuală de a exercita căile de

atac împotriva hotărârilor pronunțate în acest dosar din perspectiva cadrului

procesual subiectiv al litigiului de fond.

Având în vedere

faptul că în dosarul de fond cadrul procesual subiectiv nu a fost modificat,

judecata continuând în contradictoriu cu revizuienta, fără introducerea în

cauză a dobânditorilor subsecvenți, se impune concluzia că hotărârea pronunțată

nu este opozabilă dobânditorilor și că aceștia nu ar putea avea legitimare

procesuală activă în promovarea cererii de revizuire.

Se solicită admiterea

recursului în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În subsidiar,

recurenta invocă excepția lipsei calității procesuale active a apelanților de a

declara apel împotriva sentinței nr. 12/2009 a Tribunalului Suceava, motivat de

faptul că nici aceștia nu mai sunt titularii dreptului de coproprietate asupra

imobilului supus partajului în dosarul de fond.

În această ipoteză,

se solicită admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelului ca fiind declarat de persoane fără legitimare procesuală

activă.

Analizând recursul

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Decizia recurată

satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței și care justifică admiterea excepției lipsei calității procesuale

active.

Astfel, instanța a

făcut referire la împrejurarea că, de îndată ce nu mai există dreptul subiectiv

care să justifice interesul revizuientei, nu există nici dreptul de promovare

în justiție a unei cereri de revizuire, SC A. SRL neavând calitate procesuală

activă într-o astfel de cerere.

Potrivit

dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. proc. civ., „oricine pretinde un drept

împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței

competente”.

Recurenta a formulat

cerere de revizuire la 03 noiembrie 2009, deși nu mai era proprietara

imobilului, dreptul de proprietate fiind înstrăinat la 04 octombrie 2004, chiar

de către recurentă.

Atât timp cât dreptul

de proprietate asupra bunului care a format obiectul litigiului soluționat prin

sentința civilă nr. 364 din 22 februarie 2004 a Tribunalului Suceava, nu mai

există în patrimoniul revizuientei, evident că aceasta nu mai poate să

promoveze în justiție cereri legate de păstrarea acelui drept, întrucât nu are

calitate procesuală activă.

Demersul procesual

trebuie să fie justificat și determinat de existența sau inexistența unui drept

subiectiv.

Astfel fiind, motivul

de recurs invocat este nefondat.

În ceea ce privește

motivul subsidiar, respectiv lipsa calității procesuale active a intimaților de

a declara apel, Înalta Curte reține următoarele:

Cadrul procesual a

fost stabilit de către recurentă prin cererea de revizuire formulată, prin care

a chemat în judecată pe intimați, aceștia dobândind calitate de părți în

prezentul litigiu.

Părțile au dreptul

procesual recunoscut de lege de a ataca hotărârile pronunțate în contradictoriu

cu ele.

Așa fiind, motivul de

recurs subsidiar invocat este nefondat.

Față de aceste

considerente, apreciind că în cauză nu există motive de nelegalitate care să

impună modificarea sau casarea deciziei recurate, Înalta Curte potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuenta SC A. SRL  Suceava împotriva deciziei nr. 75

din 03 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie

2012.