ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 712/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 712/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 15 februarie 2012
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
se constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 3869/86/2010, reclamanta SC
T. SA Suceava, a chemat în judecată pe pârâții M.S. și P.S., solicitând
instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să constate dreptul de
proprietate al SC T. SA asupra terenului în suprafață totală de 1.554.771,5 m
2
și a clădirilor aferente.
De asemenea, s-a
solicitat să se facă mențiunea că terenurile și clădirile identificate în
acțiune sunt proprietatea SC T. SA, fiind aduse cu acest titlu, la constituirea
societății, astfel încât în baza hotărârii să poată face procedurile de
publicitate imobiliară (intabulare).
Prin sentința nr. 3780 din 18
octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava a fost respinsă, ca nefondată,
acțiunea formulată de SC T. SA Suceava.
În motivarea
sentinței, instanța a reținut, în esență, că în cazul unui contract de
societate, voința asociaților joacă un rol important în constituirea
societății, asociații având posibilitatea să decidă asupra organizării și
funcționării, iar în lipsa unui acord de voință expres nu se poate reține
voința valabil exprimată având în vedere H.G. nr. 104/2002 și art. 1 - 2 din O.U.G.
nr. 78/2010.
Prin decizia
comercială nr. 46/2011, pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost admis
apelul declarat de reclamanta S.C. T. S.A. Suceava, împotriva sentinței nr. 3780/2010
pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost schimbată în tot sentința apelată, în
sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA
Suceava. Astfel, s-a constatat că reclamanta este proprietara suprafeței de
1.553.054 m.p. teren, înscrisă în Certificatul de Atestare a dreptului de
proprietate seria MO3 nr. 6726 din 2 februarie 2001 emis de Ministerul
Industriei și Resurselor.
A fost respinsă ca
lipsită de interes cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra
clădirilor aferente suprafeței de 1.553.054 m.p.
A fost respinsă, ca
nefondată, cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra suprafeței
de 1.717,5 m.p. teren, ce excede suprafeței înscrise în certificatul de
atestare a dreptului de proprietate.
În motivarea
deciziei, instanța a reținut că pârâtul contestă dreptul de proprietate al
reclamantei asupra terenului de 1.554.771.5 m.p. și a clădirilor aferente iar
una din condițiile specifice de formulare a acțiunii întemeiată pe dispozițiile
art. 111 C. proc. civ., este interesul.
Prin acțiunea în
constatare formulată se urmărește recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei
pentru toate imobilele descrise în petitul acțiunii dar acțiunea reclamantei
este lipsită de interes în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra
construcțiilor aferente suprafeței de teren indicată, rămânând în discuție doar
stabilirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.554.771,5 m
2
.
Prin certificatul de
atestare a dreptului de proprietate seria MO 3, nr. 6726 din 2 februarie 2001
emis de Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea T. SA Suceava se atestă
dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 1.553.054 m.p. Prin art.
1 din H.G. nr. 104/2002 s-a transferat fără plată centrala electrică de
termoficare Suceava din domeniul privat al statului și din patrimoniul SC T. SA
în domeniul public al M.S. și în administrarea consiliului local.
Prin Protocolul nr. 99
din 22 aprilie 2002 s-au predat bunurile din patrimoniul SC T. SA – Suceava în
administrarea C.L. Suceava, înscrise în evidențele contabile la data de 31
martie 2002.
Prin O.U.G. nr. 78/2002
s-a stabilit ca activele și pasivele aferente centralelor termice și electrice
de termoficare prevăzute în anexă (printre care și cea din Suceava)
înregistrate în evidența contabilă la data de 31 mai 2002, se preiau în
evidențele contabile ale societăților înregistrate în temeiul art. 1 din
ordonanță. În acest sens, prin dispozițiile art. 1 din această ordonanță,
Consiliile locale și județene au fost obligate la înregistrarea ca societăți
comerciale a centralelor termice și electrice de termoficare cu activele și
pasivele anterior menționate, prevăzându-se doar diminuarea capitalului social
inițial cu valoarea pierderilor înregistrate la data de 31 mai 2002 (art. 3 din
O.U.G. nr. 78/2002).
În aplicarea acestor
acte normative, prin H.C.L. Suceava nr. 64 din 22 aprilie 2002 se hotărăște că
bunurile preluate de la SC T. SA în domeniul public al M.S. se vor trece în
domeniul privat al municipiului). Prin aceeași hotărâre se înființează SC T. SA
Suceava, iar prin H.C.L. Suceava nr. 80 din 13 mai 2002 se aprobă actul
constitutiv al SC T. SA, cu un capital social la data înființării de 1.742.800
milioane lei, reprezentând aport în numerar în valoarea de 10.000.000 lei și
aport în natură de 1.742.790 milioane lei, ce se constituie prin preluarea
patrimoniului pe baza bilanțului contabil întocmit la data de 31 martie 2002
aferent Sucursalei E. Suceava a SC T. SA.
Cu privire la regimul
juridic al bunurilor aportate de asociați la constituirea societăților
comerciale, art. 65 din Legea nr. 31/1990 prevede că „în lipsă de stipulație
contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea
acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului”.
Instanța de apel, prin raportare la
dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 104/2002, art. 1, 2 și 3 din O.U.G. nr. 78/2002
a reținut că bunurile predate din domeniul privat al Statului și din patrimoniu
SC T. SA către domeniul public al municipiului Suceava au fost transmise în
vederea constituirii unor societăți comerciale respectiv a centralelor termice
și electrice de termoficare.
În considerarea art. 65
alin. (1) din Legea nr. 31/1990, prin H.C.L. Suceava nr. 80/2002 nu s-a făcut
vreo stipulație cu privire la bunurile aportate în capitalul social al SC T.
SA, în condițiile în care bunurile ce au fost predate în temeiul H.G. 104/2002
erau destinate constituirii societății, neputându-se admite teza „împroprietării”
M.S. cu terenul înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate
serie MO 3, nr. 6726 din 02 februarie 2001.
În concluzie, s-a
reținut că bunurile preluate de municipiul Suceava în baza H.G. nr. 104/2002 au
fost aduse ca aport de aceasta la constituirea SC T. SA și constituie
proprietatea acesteia din urmă.
Împotriva deciziei nr.
46/2011, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a formulat recurs atât pârâtul C.L.
Suceava cât și reclamanta SC T. SA Suceava.
Recursul formulat
de pârâtul M.S. este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.
civ., arătând că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății
iar hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a
legii.
Instanța de apel,
prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 31/1990, a
apreciat că la înființarea SC T. SA, bunurile preluate de M.S. au fost aduse ca
aport la constituirea societății.
Prin H.G. nr. 101/2002
imobilele descrise de reclamantă în petitul acțiunii sunt proprietatea M.S., domeniul
privat.
Prin actul normativ
indicat s-a aprobat transmiterea fără plată a centralei electrice de
termoficare Suceava, din domeniul privat al statului și din patrimoniul SC T.
SA, în domeniul public al municipiului și în administrarea consiliului local.
În același sens a
fost emisă și Hotărârea Consiliului Local nr. 64/2002 prin care s-a stabilit
înființarea SC T. SA.
Față de actele
normative indicate se poate constata că terenurile și clădirile în discuție
sunt proprietate privată a M.S. și nu există niciun act translativ de
proprietate a acestora către SC T. SA. Acest fapt rezultă și din sentința
civilă nr. 1436/2006 și sentința nr. 435/2007 ambele pronunțate de Judecătoria
Suceava cât și din decizia nr. 1861/2006 a Curții de Apel Suceava.
De altfel, prin H.C.L.
nr. 140/2009 s-a reafirmat faptul că la data înființării SC T. SA, M.S. în
calitate de acționar unic nu a adus ca aport în natură dreptul de proprietate
asupra terenului în suprafață de 1.553.963 m.p.
Recursul
reclamantei SC T. SA Suceava este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.
8 și 9 C. proc. civ., arătând că instanța de apel în mod greșit a respins ca lipsit
de interes capătul de cerere vizând constatarea dreptului de proprietate asupra
clădirilor aferente suprafeței de 1.553.054 m.p. reținând că M.S. nu contesta
calitatea de proprietar asupra clădirilor, bazându-se exclusiv pe dispozițiile
H.C.L. nr. 140/2009 omițând să aibă în vedere și încheierile de carte funciară
prin care au fost admise cererile M.S. cu privire la înscrierea în cartea
funciară a dreptului de proprietate asupra clădirilor.
Greșit a reținut
instanța lipsa de interes în promovarea acțiunii, în condițiile în care prin H.C.L.
140/2009 nu s-a contestat decât calitatea de proprietar a SC T. SA asupra
terenului în litigiu.
Interesul promovării
acțiunii există și este justificat de contestarea calității de proprietar a SC T.
SA asupra clădirilor, M.S. fiind înscris ca proprietar în C.F.
Recurenta-reclamantă
SC T. SA, a formulat întâmpinare, prin care solicită în esență respingerea
recursului formulat de M.S. prezentând pe larg situația de fapt reținută de
instanța de apel.
Analizând recursurile
formulate în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, se
constată că recursul formulat de recurentul pârât M.S. este fondat pentru
următoarele considerente:
Prin H.G. nr. 104/2002
s-a aprobat transmiterea fără plată a centralelor electrice de termoficare din
Suceava, din patrimoniul SC T. SA Suceava în domeniul public al M.S. și în
administrarea C.L.M. Suceava. Prin Hotărârea nr. 64 din 22 aprilie 2002 s-a
hotărât, în condițiile prevăzute de H.G. nr. 104/2002, preluarea fără plată a C.E.T.
Suceava, iar bunurile ce au aparținut acestei entități au fost trecute din
domeniul public al M.S. în domeniul privat al M.S. S-a hotărât și înființarea
SC T. SA Suceava având ca acționar unic M.S.
Prin această hotărâre
s-a decis înființarea SC T. SA fără a se arăta ce bunuri și cu ce titlu sunt
transmise în patrimoniul noii societăți.
Certificatul de
atestare a dreptului de proprietate seria MO3, nr. 6726 din 2 februarie 2001
privind suprafața de 1.553.054 mp. a fost emis în favoarea SC T. SA, societate
înființată prin H.G. nr. 627/2000 și nu în favoarea SC T. SA, cum greșit a
reținut instanța de apel.
Acționarul societății
T. SA este M.S., iar voința asociaților este esențială în constituirea
societății, participarea la capitalul social fiind voluntară.
Instanța de apel a
interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente având în vedere
dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 104/2002 și H.C.L. Suceava nr. 84/2002, dar și
H.G. nr. 140/2009 prin care acționarul unic în raport de Hotărârea nr. 64/2002,
Hotărârea nr. 80/2002 dar și hotărârile judecătorești pronunțate, stabilește că
la data înființării SC T. SA, M.S. nu a adus ca aport în natură dreptul de
proprietate asupra terenului în suprafață de 1.554.636 m.p. și Adunarea
Generală a Acționarilor SC T. SA, întrunită în ședința din 9 iulie 2009 a luat
act de prevederile H.C.L. nr. 140/2009, constatând că la data înființării SC T.
SA, M.S. în calitate de acționar unic nu a adus ca aport în natură dreptul de
proprietate asupra terenului în suprafață de 1.554.636 m.p.
La art. 2 din această
hotărâre, se propune de principiu, transmiterea, în condițiile legii din
proprietatea M.S. în proprietatea SC T. SA a terenurilor în suprafață de
1.554.636 m.p. a cărui contravaloare va fi stabilită prin raport de evaluare.
Nu pot fi reținute
dispozițiile art. 65 din Legea nr. 31/1990, în lipsa voinței asociatului unic
al SC T. SA de a participa cu bunurile arătate în petitul acțiunii, la formarea
capitalului social.
Capitalul social
reprezintă expresia valorică a aporturilor, având o semnificație contabilă iar
din actul constitutiv al SC T. SA nu rezultă care sunt bunurile aduse ca aport
în societate și cu ce titlu, de acționarul unic M.S. acțiunea reclamantei,
întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., fiind greșit admisă de
instanța de apel.
Aportul în natură
poate consta în transmiterea către societate fie a dreptului de proprietate,
fie a dreptului de folosință, fie a dreptului de uzufruct iar în condițiile în
care din actul constitutiv al societății nu rezultă care sunt bunurile aduse de
acționarul unic și cu ce titlu, acțiunea în constatare greșit a fost admisă,
motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ., fiind întemeiate.
Prin H.G. nr. 104/2002 s-a transferat
fără plată C.E.T. Suceava, din domeniul privat al statului și din patrimoniul
SC T. SA în domeniul public al M.S. și în administrarea consiliului local dar
acest act normativ nu transferă dreptul de proprietate de la SC T. SA Suceava
la SC T. SA și în lipsa acordului de voință exprimat de asociatul unic, M.S.,
privind aportul în natură constând în transmiterea dreptului de proprietate
asupra terenului în suprafață de 1.554.636 m.p. și a clădirilor aferente,
instanța de apel prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale
incidente a admis acțiunea având drept temei dispozițiile art. 111 C. proc.
civ. De altfel, prin hotărâri judecătorești anterioare, respectiv 4731/2006 a
Judecătoriei Suceava, sentința nr. 35/2007 și decizia nr. 1861/2006 a Curții de
Apel Suceava s-a reținut că terenurile și clădirile în litigiu sunt
proprietatea M.S.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.
civ., va admite recursul formulat de recurentul pârât M.S., va modifica decizia
recurată în sensul că va respinge apelul formulat de reclamanta SC T. SA
împotriva
sentinței civile nr. 3780/2010 a
Tribunalului Suceava pe care o menține.
În consecință, ținând cont că prin sentința civilă nr. 3780/2010 a
fost respinsă acțiunea reclamantei, Înalta Curte va respinge, ca nefundat,
recursul formulat de reclamanta SC T. SA, pentru aceleași considerente expuse
atunci când s-a analizat criticile vizând dreptul de proprietate asupra
terenurilor pe care sunt amplasate construcțiile nefiind necesar a se analiza
separat motivele de recurs formulate de această recurentă, motive ce vizau
soluția pronunțată de instanța de apel cu privire la clădirile aferente
suprafeței
de
1.554.636 m.p.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D
E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul M.S. prin P. împotriva
deciziei nr. 46 din 20 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal.
Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat
de reclamanta SC T. SA Suceava împotriva sentinței nr. 3780 din 18 octombrie 2010
pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, pe care o menține.
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC T. SA
Suceava împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 15 februarie 2012
.